Bazinul piscicol şi de agrement trebuie privit ca fond de comerţ, respectiv ca un drept de proprietate incorporală constând în dreptul la clientelă, care este ataşată fondului, prin uniunea elementelor ce serveau la exploatarea sa.
Litigiile privind contractele încheiate între părţi ce au ca obiect cesiunea, transmisiunea fondului de comerţ sunt în primă instanţă de competenţa tribunalului.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.101/26.11.1997).
Prin sentinţa civilă nr. 9.244/6.08.1997, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. “T. C. P.” – S.R.L., a obligat pârâta SC. “M.” – S.R.L. să permită reclamantei să recolteze producţia piscicolă de pe lacul de acumulare Căldăruşani şi a respins capătul de cerere privind interzicerea pârâtei de a practica pescuitul industrial şi a avea acces, cu orice mijloc de deplasare, pe suprafaţa lacului Căldăruşani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la data de 14.12.1994, R.A. „A. R.” a încheiat cu S.C. “P.” – S.A. contractul cu nr. 322, iar pe baza drepturilor obţinute, în 1996, S.C. “P.” – S.A. a încheiat cu reclamanta contractul cu nr. 1.301/1996, în temeiul căruia părţile s-au asociat în vederea exploatării exclusive, în favoarea reclamantei, a potenţialului bazinului Căldăruşani. Instanţa a mai reţinut faptul că prin contractul încheiat de R.A. “A.R.” cu pârâta, cu nr. 2.863/1997, aceasta din urmă s-a obligat să presteze servicii de a folosinţei potenţialului piscicol şi de agrement a acumulării Căldăruşani. Instanţa a constatat valabilitatea contractului încheiat de reclamantă cu S.C. “P.” – S.A. şi a drepturilor acesteia, rezultate din contractul de abonament din 14.12.1993.
Instanţa a respins capătul de cerere privind interzicerea accesului pârâtei pe suprafaţa lacului, ca neînteirieiat.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât reclamanta, cât şi pârâta.
în motivele de apel, reclamanta arată că a încheiat cu S.C. “R” – S.A. un contract de asociere, şi în temeiul acestuia a efectuat în lacul Căldăruşani populări masive cu puiet de peşte. Prin ignorarea propriilor obligaţii contractuale asumate faţă de S.C. “P.” – S.A., R.A. “A.R.” a organizat o licitaţie în condiţii ilegale şi a atribuit folosinţa potenţialului piscicol al bazinului Căldăruşani intimatei S.C. “M.” – S.R.L. La data de 16.07.1997, prin sentinţa civilă nr. 2.912/16.07.1997 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială s-a permis S.C. “M.” – S.R.L. dreptul de a pescui în lacul Căldăruşani. în acest fel au fost încălcate drepturile S.C. “T. C. P.” – S.R.L. privind exploatarea potenţialului piscicol al bazinului.
La rândul său, apelanta S.C. “M.” – S.R.L. a arătat că sentinţa civilă nr. 9.244/1997 a Judecătoriei sectorului 1 este nelegală şi netemeinică, întrucât judecătoria nu era competentă să soluţioneze un litigiu comercial al cărui obiect este evaluabil la mai mult de 10 milioane lei. Instanaţa nu are nici competeţa teritorială de a soluţiona cauza, fiind încălcate dispoziţiile art. 13 alin. 1 Cod proc. civilă, lacul Căldăruşani aflându-se în raza Judecătoriei Buftea. Ca un ultim argument, apelanta S.C. “M.” – S.R.L. arată că instanţa putea dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu privire la îndeplinirea obligaţiei de a face, fără a încălca o condiţie esenţială a ordonanţei preşedenţiale, nerezolvarea fondului cauzei.
Analizând conţinutul sentinţei civile nr. 9.244/6.08.1997 şi motivele de apel invocate de părţi, tribunalul constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la competenţa materială, respectiv a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, tribunalul judecă, în primă instanţă, litigiile în materie comercială.
Pentru a reţine astfel, instanţa are în vedere faptul că la data de 14.12.1994 între R.A. “A. R.” şi S.C. “P.” – S.A. şi la 27.03.1996 între S.C. “P.” -S.A. şi “T.C.P.” – S.R.L., au fost încheiate contracte succesive prin exploatarea bazinului piscicol şi de agrement Căldăruşani. La data de 11.04.1997, R.A. “A. R.” şi S.C. “M.” – S.R.L. au încheiat un contract de abonament nr. 2.863, pe baza licitaţiei organizate de R.A. “A.R.” privind folosinţa bazei piscicole a lacului. Consecinţa imediată a acestor contracte a fost ivirea unor litigii provenite din modalitatea diferită de interpretare a clauzelor contractuale, cu consecinţe asupra dreptului de exploatare a bazinului piscicol şi de agrement Căldăruşani, fiecare dintre cele două societăţi, respectiv S.C. “M.” – S.R.L. şi S.C. “T. C. R” – S.R.L. considerându-se îndreptăţite să-1 exploateze.
Arătând că Judecătoria sectorului 1 nu era competentă să soluţioneze prezenta cerere de ordonanţă preşedenţială cu privire la exploatarea bazinului piscicol şi de agrement Căldăruşani, tribunalul are în vedere faptul că acesta trebuie privit ca fond de comerţ şi nu ca imobil, iar litigiile privind contractele încheiate de părţi ce au ca obiect cesiunea, transmiterea fondului de comerţ sunt de competenţa tribunalului, în primă instanţă. Tribunalul consideră că bazinul piscicol şi de agrement Căldăruşani trebuie privit ca fond de comerţ, astfel cum e definit în doctrină, neexistând o definiţie legală a acestuia, respectiv ca un drept de proprietate incorporală constând în dreptul la clientelă, care este ataşată fondului prin uniunea elementelor ce serveau la exploatarea sa. Aceste elemente sunt formate din bunuri mobile corporale-utilaje, mărfuri; altele sunt drepturi personale (dreptul de închiriere), de proprietate incorporală (mărci, brevete) şi alte drepturi ce privesc numele comercial, licenţa de exploatare, concesiunea mobiliară etc. Toate aceste bunuri sunt reunite în mâna aceluiaşi comerciant în vederea exploatării lor şi tocmai această unire dă comerciantului posibilitatea să atragă şi să reţină clientela. Or, tocmai clientela atrasă de totalitatea acestor elemente – lacul ca mijloc de agrement şi potenţial piscicol, denumirea lui, dreptul de închiriere, de concesiune, etc. – a făcut obiectul contractelor succesive încheiate de părţi.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează să admită cererea de apel formulată de S.C. “T.C.P” – S.R.L., să desfiinţeze sentinţa, şi în baza art. 294 şi urm. Cod procedură civilă, va reţine pricina spre soluţionare.
