Caracterul indivizibil al reabilitării
Nu este admisibilă constatarea de către instanţa a reabilitării pentru doar o parte dintre condamnările suferite, reabilitarea având caracter indivizibil
Petiţionarul a solicitat reabilitarea doar pentru una dintre condamnările suferite, pentru cea de a doua nefiind împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege.
Însă, reabilitarea este o instituţie juridică ce priveşte tot trecutul condamnatului, iar în cazul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate, având un caracter indivizibil.
Acest caracter indivizibil se deduce din funcţia ce o îndeplineşte, constând în reintegrarea socială şi juridică a fostului condamnat. O reabilitare parţială, numai pentru o condamnare ori numai pentru unele condamnări suferite de condamnat, este lipsită de sens, întrucât reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta.
În ceea ce priveşte cea de a doua condamnare suferită de petiţionar, astfel cum s-a arătat mai sus, termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare urmează să se împlinească la data de 12.03.2010.
Or, potrivit art. 86 C.pen., reabilitarea de drept intervine dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, deci doar ulterior momentului împlinirii termenului de încercare.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile reabilitării de drept care ar fi putut interveni la expirarea termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată petiţionarului pentru prima dintre infracţiunile săvârşite, astfel că nu este admisibilă nici constatarea reabilitării judecătoreşti doar pentru această din urmă condamnare, întrucât nu este posibilă reabilitarea parţială, astfel că cererea urmează a fi respinsa ca fiind introdusă înainte de împlinirea termenului legal.
