în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, tribunalele judecă procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.
Relevantă este valoarea pretenţiilor băneşti soluţionate în fond, iar nu valoarea obiectului acţiunii, astfel cum aceasta a fost întregistrată iniţial.
Pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea normelor procedurale care reglementează competenţa materială conduce la nulitatea acesteia.
(Secţia comercială, decizia nr. 856/29.10.1996).
Prin cererea înregistrată la 26.04.1994 S.C. “S. L.” – S.R.L. a chemat în judecată S.C. “R.” – S.A. Piteşti solicitând obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune, a sumei de 2.500.000 lei.
în motivarea acţiunii s-a învederat că între părţi s-a încheiat un contract de închiriere pentru imobilul din Calea Bucureşti, care a fost reziliat de către pârâtă la data de 1.03.1994. Pentru a-şi putea desfăşura în condiţii optime activitatea, reclamanta a efectuat la imobilul închiriat o serie de investiţii, care au îmbunătăţit valoarea acestuia, solicitând achitarea contravalorii acestora şi a beneficiului nerealizat ca urmare a rezilierii locaţiunii.
Judecătoria Piteşti, la 28.04.1995, urmare admiterii de către Curtea Supremă de Justiţie a cererii de strămutare, a trimis cauza spre soluţionare la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3.627/29.05.1996, această din urmă instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantă dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 62.867.500 lei, contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de reclamantă Ia spaţiul situat în Piteşti, Calea Bucureşti şi la 247.540 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a efectuat lucrări în spaţiul comercial ce a format obiectul locaţiunii, spaţiu ce a câştigat astfel în valoare, urmând ca pârâta să suporte contravaloarea acestor lucrări, ţinând seama de valoarea actualizată, în funcţie de creşterea ratei inflaţiei, conform adresei Comisiei Naţionale pentru Statistică din 29.05.1996.
împotriva sentinţei a formulat apel pârâta, criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
S-a învederat că soluţia pronunţată în fond este greşită, instanţa admiţând acţiunea numai în baza unui proces-verbal de predare-preluare, pe considerentul că un angajat al apelantei a recunoscut în acest înscris că au fost aduse îmbunătăţiri spaţiului comercial. S-a învederat că intimata-reclamantă nu a avut acordul pârâtei-apelante pentru efectuarea pretinselor îmbunătăţiri, contractul încheiat între părţi nestipulând o atare clauză. Greşit prima instanţă a obligat pârâta la o valoare majorată corespunzător ratei inflaţiei, în speţă impunându-se completarea probatoriilor, respectiv efectuarea unei expertize tehnice menită a stabili dacă lucrările pretinse au fost executate cu acordul apelantei-pârâte şi care este valoarea reală a acestora.
Tribunalul, faţă de valoarea pretenţiilor băneşti ce au format obiectul litigiului, a pus în discuţia părţilor competenţa Judecătoriei sectorului 4 în rezolvarea în fond a litigiului.
în conformitate cu prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civilă, tribunalele judecă procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv. Coroborate aceste prevederi cu dispoziţiile art. 1 Cod proc. civilă, se reţine că judecătoriile au competenţa soluţionării în fond a litigiilor comerciale a căror valoare nu depăşeşte 10 milioane lei.
Aceste norme procesuale sunt imperative, pronunţarea unei sentinţe cu încălcarea competenţei materiale conducând la nulitatea acesteia. Relevantă este valoarea pretenţiilor băneşti soluţionate în fond, iar nu valoarea obiectului acţiunii, astfel cum aceasta a fost înregistrată.
Prin sentinţa pronunţată s-a admis acţiunea astfel cum aceasta a fost precizată de către reclamantă, dispunându-se obligarea pârâtei apelante la plata sumei de 62.867.500 lei, cu încălcarea normelor imperative privind competenţa rezolvării în fond a litigiilor.
Pentru considerente arătate mai sus, ţinând seama că ambele părţi în litigiu au sediul în oraşul Piteşti, şi că admiterea cererii de strămutare a privit numai Judecătoria Piteşti, se va admite apelul şi se va trimite dosarul la Tribunalul Piteşti.
