Faţă de obiectul litigiului – acţiune în evacuare – şi de împrejurarea că la data de 26.07.1993 s-a modificat (prin Legea nr. 59/1993), apelul împotriva sentinţei Judecătoriei sectorului 3 (pronunţată în speţa de faţă) se va soluţiona de către Curtea de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia se va dispune declinarea competenţei.
(Secţia comercială, decizia nr. 643/1.11.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 3.174/9.04.1993, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins acţiunea promovată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.S. K.G.”, a reprezentantului său P.S., precum şi intervenienta S.C. “C.L.” -S.A.
Obiectul cauzei 1-a constituit cererea formulată de către reclamant prin care s-a solicitat evacuarea S.C. “A.S.K.G.” din imobilul situat în Bucureşti, str. Nicolae Tonitza, sectorul 3, motivat de faptul că este singurul titular al contractului de închiriere privind spaţiul comercial în litigiu, precum şi de neînţelegerile grave cu numitul PS. (cel de al doilea asociat al persoanei juridice chemată în judecată ca pârâtă), neînţelegeri ce au condus Ia declanşarea unui proces civil de excludere reciprocă din societate.
Prin soluţia pronunţată, prima instanţă a reţinut netemeinicia cererii formulată de reclamant, acţiunea promovată de acesta urmărind în fapt dezmembrarea fondului de comerţ al SC “A.S.K.G.”, fond în care este inclus şi spaţiul în litigiu, spaţiu determinant pentru desfăşurarea actelor de comerţ ale persoanei juridice. O astfel de divizare a fondului de comerţ, care cuprinde şi spaţiul comercial unde societatea pârâtă îşi desfăşoară activitatea, alături de clientelă şi vadul comercial, nu poate avea Ioc decât în situaţia dizolvării persoanei juridice, situaţie ce ar contraveni soluţiei pronunţată de T.M.B. – secţia comercială, prin decizia civilă nr. 748/ 18.08.1992, prin care s-a respins cererea de dizolvare, precum şi cererea de excludere al celui de al doilea asociat.
împotriva sentinţei reclamantul a declarat recurs, ce urmează a fi considerat apel, conform dispoziţiilor art. V din Legea nr. 59/26.07.1993.
Prin motivele invocate se critică prima soluţie pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătându-se că spaţiul comercial în litigiu nu este determinant pentru funcţionarea S.C. “A.S.K.G.”, aceasta dispunând de încă două spaţii în ţară, neutilizarea clădirii din str. Nicolae Tonitza, neconducând la dezmembrarea persoanei juridice. Titularul contractului de închiriere pentru acel imobil este numai apelantul, încheierea acestuia având loc înaintea constituirii S.C. “A.S.K.G.”. Pe de altă parte, reprezentantul societăţii (P.S.), a interzis reclamantului accesul în imobil şi desfăşurarea oricărei activităţi în societate, folosind spaţiul comercial respectiv.
Analizând actele şi lucrările cauzei, tribunalul constată că acţiunea ce a format obiectul pricinii constituie o cerere comercială ce a fost soluţionată în fond, de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, la data de 9.04.1993, competentă la acea dată pentru judecarea unor astfel de litigii.
La data promovării prezentei căi de atac, dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la competenţa după materie, au fost modificate prin prevederile Legii nr. 59/1993.
Conform noilor reglementări, aplicabile din 26.07.1993, respectiv a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) Cod proc. civilă, tribunalele au competenţa de a judeca în fond cererile şi procesele în materie comercială, mai puţin litigiile cu o valoare de până la 10.000.000 lei inclusiv.
Ţinând seama de obiectul prezentei cauze şi de prevederile intrate în vigoare de la 26.07.1993, tribunalul va constata că rezolvarea apelului declarat împotriva sentinţei pronunţată la 9.04.1993 revine Curţii de Apel Bucureşti, în favoarea căreia, în baza dispoziţiilor art. 158 Cod proc. civilă, va dispune declinarea competenţei soluţionării căii de atac.
Notă: Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 177 din 26 iulie 1993.