Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat ca prin rechizitoriul dat în dosar nr. 87/P/2011 înregistrat la instanţă la data de 6.05.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LA pentru săvârşirea infracţiunii da abandon de familie prevăzută de art. 305 lit. „c” cod penal. S-a reţinut în sarcina inculpatului LA că, în perioada martie 2010 – decembrie 2010, cu rea credinţă, nu a achitat pensia de întreţinere în favoarea fiicei sale LBS, acumulând o restanţă de 800 lei.
Ascultată fiind de către instanţa de fond, partea vătămată a arătat că inculpatul a fost obligat prin sentinţă de către Judecătoria Marghita la plata unei pensii în sumă de 80 lei, însă de un an de zile nu a achitat nimic. A mai arătat că nu ştie dacă acesta lucrează.
Inculpatul nu s-a prezentat nici in faţa instanţei de fond pentru a dovedi ca a achitat pensia de întreţinere si nici nu a făcut demersuri in vederea achitării sau dovedirii achitării
Analizând dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin SC nr. 756/2006 a Judecătoriei Marghita, inculpatul LA a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 80 lei lunar, în favoarea minorei LBS, începând cu data de 18.05.2006 şi până la majorat, rezultată în urma căsătoriei cu partea vătămată KME. Cu rea credinţă acesta nu a achitat această sumă în perioada martie – decembrie 2010, având o restanţă de 800 lei.
Reaua credinţă a sa, a constat în aceea că deşi este clinic sănătos şi apt de a desfăşura activităţi aducătoare de beneficii, nu a înţeles a achita suma stabilită de instanţa de judecată ca de întreţinere în favoarea fiicei sale.
Fapta este probata cu SC nr. 756/2006 a Judecătoriei Marghita, in baza căreia inculpatului i s-a pus in vedere sa achite o in favoarea minorei LBS, acesta coroborându-se nu in ultimul rând cu declaraţia numitei KME.
Din starea de fapt reţinută, instanţa de fond a constatat că, fapta inculpatului LA de a nu achita pensia lunară de întreţinere în perioada martie-decembrie 2010, în favoarea părţii vătămate KME, la care a fost obligat prin S.C. 971/2006, cumulând un rest o suma de 800 lei deşi realiza venituri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, prev. şi ped. de art. 305 lit. C” Cod penal, motiv pentru care instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă penală şi îi a atras atenţia asupra prev. 631 Cod Penal.
Considerând că, scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, având în vedere circumstanţele săvârşirii a faptei, vârsta inculpatului, instanţa de fond în baza art. 81-82 Cod penal coroborat cu art. 305 alin. 4 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an, stabilit conform art.82 Cod penal, şi în baza art. 359 Cod Procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra prev. art.83 Cod penal, respectiv ca, în perioada termenului de încercare să nu săvârşească din nou o infracţiune, deoarece se va dispune revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată pentru noua faptă.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, restul rămas neachitat de 800 lei, vârsta inculpatului şi intenţia de a-l obliga pe viitor pe inculpat sa îşi respecte obligaţia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita.
Analizând considerentele hotărârii recurate, Tribunalul constată că soluţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev de art 305 alin 1 lit c C.pr.pen., are la bază aprecierea de ordin general în sensul că „Reaua credinţă a sa, a constat în aceea că deşi este clinic sănătos şi apt de a desfăşura activităţi aducătoare de beneficii, nu a înţeles a achita suma stabilită de instanţa de judecată ca pensie de întreţinere în favoarea fiicei sale”.
O astfel de concluzie cu privire la îndeplinirea condiţiei relei-credinţe a inculpatului, nu are susţinere probatorie, cât timp nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul cercetării judecătoreşti nu au fost administrate probe care să o susţină în mod cert şi neechivoc.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în faza de urmărire penală organul de urmărire penală s-a limitat doar la audierea numitei KME (persoană care a introdus plângerea prealabilă şi reprezentanta minorei LBS), la depunerea unor înscrisuri şi la întocmirea unor procese-verbale de căutare de către agenţii constatatori din care ar rezulta că inculpatul s-ar afla la muncă în Ungaria, fără a proceda la audierea persoanelor care au furnizat astfel de date, în calitate de martori, deşi aceştia se pare că au cunoscut fapte şi împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauză, conform art. 78 C.pr.pen., audierea acestora fiind utilă şi concludentă soluţionării cauzei, în aceste condiţii.
Ulterior, instanţa s-a limitat, în cursul cercetării judecătoreşti exclusiv la audierea aceleiaşi KME, iar în ceea ce priveşte analiza probelor administrate în cauză, în cuprinsul considerentelor, a arătat că „Fapta este probată cu SC nr. 756/2006 a Judecătoriei Marghita, în baza căreia inculpatului i s-a pus in vedere sa achite o pensie in favoarea minorei LBS, acesta coroborându-se nu în ultimul rând cu declaraţia numitei KME .
Nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătoreşti nu au fost administrate probe din care să rezulte situaţia profesională, financiară şi medicală a inculpatului (dacă acesta deţine sau nu bunuri imobile sau mobile impozabile, dacă figurează cu venituri, dacă este sau nu apt de muncă –figurând sau nu în evidenţele oficiale cu pensie de invaliditate, dacă a depus sau nu, în mod activ, diligenţe pentru găsirea unui loc de muncă ori pentru recalificare profesională, figurând în evidenţele AJOFM în acest sens, cu sau fără indemnizaţie de şomaj), probe care să susţină cele declarate de numita KME cu privire la neplata pensiei de întreţinere din decembrie 2010 (înscrisuri sau declaraţii de martori, în funcţie de modul în care s-a făcut plata) şi probe din care să rezulte dacă în perioada 08.12.2006 (data rămânerii definitive a s.civ. nr. 756/2006 a Judecătoriei Marghita) până în decembrie 2010 (dată până la care s-ar fi achitat pensia de întreţinere) şi ulterior acestei perioade, dacă inculpatul a avut sau nu legături personale cu minora (conform aceleiaşi .civ. nr. 756/2006 a Judecătoriei Marghita) şi a fost sau nu preocupat de creşterea şi educarea acesteia.
Neprocedând în acest mod, organul de urmărire penală şi instanţa de fond au încălcat principiile rolului activ (art 4 C.pr.pen.), oficialităţii (art 2 alin 2 C.pr.pen.) şi aflării adevărului (art 3 C.pr.pen.), art 62 C.pr.pen. (în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate sa lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe), art 65 C.pr.pen. (sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată), instanţa şi prev art. 287 C.pr.pen. (instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii. Instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză).
De altfel, instanţa de fond nu a motivat în niciun fel criteriile care au stat la baza opţiunii pentru pedeapsa amenzii (în condiţiile în care legea prevede închisoarea de la 1 la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii) şi la baza cuantumului acesteia (stabilirea pedepsei amenzii în cuantum de 1000 lei fiind şi obiectul criticilor aduse de Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita), cu atât mai mult cu cât potrivit art 63 alin 5 C.pen., amenda se stabileşte ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale.
Motivarea generală şi lapidară a soluţiei pronunţate, echivalează cu o nemotivare a hotărârii, devenind incident cazul de casare prev de art 385 ind 9 pct 9 C.pr.pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege), Tribunalul ca instanţă de control judiciar fiind în imposibilitate de a verifica legalitatea şi temeinicia argumentelor care au dus la pronunţarea soluţie de către instanţa de fond.
De altfel, Curtea Europeană a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (inclusiv în cauze pronunţate împotriva României, bunăoară Cauza Boldea împotriva României) că între garanţiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art 6 din convenţie, se înscrie şi obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile, în sensul indicării, cu suficientă claritate a motivelor pe care-şi întemeiază deciziile.
Această nelegalitate evidenţiată în considerentele hotărârii, suprapusă pe lipsa unei cercetări judecătoreşti reale, impune faţă de considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen., casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare a cauzei, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
