– Codul muncii: art. 39 alin. 2 lit. a)
Nu reprezintă o încălcare a art. 39 alin. 2 lit. a) Codul muncii referitoare la obligaţia salariatului de a realiza norma de muncă sau de a îndeplini obligaţiile din fişa postului, în situaţia în care angajatorul nu şi-a executat în mod adecvat obligaţia prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. b) Codul muncii, de a asigura permanent condiţiile corespunzătoare de muncă, inclusiv cele privind igiena şi sănătatea.
(Decizia nr. 502/ R din 3 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2241 din 24.11.2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta C.A.Z. în contradictoriu cu pârâta SNTFC
– Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj şi, în consecinţă, a fost anulată decizia de sancţionare disciplinară nr. 401/C/610/27.08.2008 şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma reţinută prin aplicarea sancţiunii.
împotriva acestei hotărâri, pârâta SNTFC S.A Bucureşti Regionala Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei sub aspectul respingerii acţiunii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 401/C/610/27.08.2008 reclamanta a fost sancţionată disciplinar pentru că la data de 05.07.2008 a părăsit încăperea Biroului de Relaţii cu Publicul, neasigurând buna deservire a publicului călător, aspect reclamat de un călător.
în raport de dispoziţiile art. 77 C. muncii, conform cărora „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere”, Curtea constată că nu pot fi primite criticile recurentei privind omisiunea reclamantei de a informa călătorii prin afişarea unui mesaj scris pe ghişeu despre absenţa sa temporară din moment ce s-a reţinut prin decizia de sancţionare doar că nu a asigurat buna deservire a publicului călător, fără detalierea acestei fapte.
Prin urmare, controlul judiciar se va realiza doar asupra faptei de părăsire a biroului care a avut consecinţa imposibilităţii realizării atribuţiei de deservire a publicului călător.
în acest context, nu se poate reţine încălcarea art. 39 alin. 2 lit. a) C. muncii referitoare la obligaţia salariatului de a realiza norma de muncă sau a îndeplini obligaţiile din fişa postului, având în vedere că angajatorului îi revine obligaţia conform art. 40 alin. 2 lit. b) C. muncii, de a asigura permanent condiţiile corespunzătoare de muncă (inclusiv cele privind igiena şi sănătatea) pe care nu şi-a executat-o în mod adecvat.
în acest sens, Curtea reţine că în absenţa unui grup sanitar în apropierea biroului şi fără a dispune de un înlocuitor, părăsirea biroului de către reclamantă pentru o scurtă perioadă pentru deplasarea la un grup sanitar nu reprezintă o faptă săvârşită cu vinovăţie având în vedere că nici angajatorul nu a reglementat în concret acest aspect.
De asemenea Curtea observă că prin fişa postului nu s-au prevăzut obligaţii ce revin reclamantei în cazul în care din motive obiective trebuie să părăsească încăperea.
Nu are relevanţă că durata absenţei reclamantei a fost de 5 minute sau de 10 minute, având în vedere că diferenţa de 5 minute nu reprezintă un factor care determină antrenarea răspunderii disciplinare a reclamantei în raport de deficienţele organizatorice în materia asigurării igienei şi sănătăţii cauzate de lipsa unor proceduri de lucru.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1
C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei. (Judecător Sergiu Diaconescu)
