SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
1.Casare cu trimitere spre rejudecare. Neefectuarea cercetării judecătoreşti.
Potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Potrivit art. 287 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului activ al judecăţii.
Instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
Conform art. 326 din Codul de procedură penală, după ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părţi iar conform art. 327 din acelaşi cod, instanţa trece apoi la ascultarea martorilor.
DECIZIA PENALĂ NR. 613/R/ 27 noiembrie 2008
(Dosar nr. 3244/296/P/2007)
Prin sentinţa penală nr. 408 din 31.03.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.3244/296/P/2007, în baza art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 83 Cod penal, art. 85 Cod penal inculpatul P.G a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1647/2005 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 704/2004 a Judecătoriei Arad, pedeapsă pe care o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 Cod penal, inculpatului i s-au interzis, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua şi b Cod penal
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă – în rejudecare după desfiinţare cu trimitere, pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare – instanţa de fond a reţinut că, în data de 22.02.2005, inculpatul P.G. a fost predat de autorităţile maghiare în PTF Petea, deoarece a intrat ilegal în Ungaria.
Acesta avea restricţionat dreptul de liberă circulaţie din data de 19.12.2003 până în data de 19.12.2008, motiv pentru care a trecut ilegal din România în Ungaria, de unde dorea să se deplaseze în Franţa.
Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală fapta comisă, în faţa instanţei neprezentându-se, deşi a fost legal citat.
Având în vedere starea de fapt reţinută şi modalitatea săvârşirii faptei, instanţa de fond a constatat că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ieşire din ţară prin trecerea ilegală a frontierei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 70 alin. 1 din OUG 105/2001. Astfel, sub aspect obiectiv, inculpatul a ieşit ilegal din România în Ungaria, acest aspect fiind relevat de probele administrate în cauză. În ceea ce priveşte valoarea probatorie a celor două procese verbale (de reconstituire şi de cercetare la faţa locului), instanţa a înlăturat apărările formulate de inculpat pentru următoarele considerente:
Martorii asistenţi au fost prevăzuţi de lege pentru a garanta efectuarea legală a unor activităţi procedurale, cum ar fi, în speţa de faţă, reconstituirea şi cercetarea la faţa locului. Aceştia sunt garanţi care atestă că rezultatul şi modul desfăşurării unei activităţi procesuale este cel consemnat în procesul-verbal întocmit. În fiecare dintre cele două procese verbale, întocmite în prezenţa inculpatului, este indicat câte un martor asistent şi nu doi astfel cum prevede art. 92 alin. 1 Cod penal. Însă, încălcarea acestei dispoziţii legale este sancţionată de lege cu nulitatea relativă, care potrivit art. 197 alin. 4 Cod penal poate fi invocată atunci când partea este prezentă, în cursul efectuării actului, ceea ce nu s-a întâmplat. Neinvocarea nulităţii în termenul prevăzut conduce la concluzia că nulitatea a fost acoperită.
Din punct de vedere subiectiv, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului a fost săvârşită cu intenţie, acesta prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială ce incriminează fapta, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează răspunderea penală.
Analizând modalitatea în care a fost săvârşită fapta, s-a reţinut că aceasta prezintă pericol social, fiind o infracţiune ce priveşte frontiera de stat a României.
Cu privire la persoana inculpatului, văzând fişa a acestuia din dosarul instanţei, instanţa de fond a constatat că acesta nu se găseşte la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni, săvârşind prezenta faptă în timpul termenului de încercare, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit a Cod penalpenal.
Prin urmare, faţă de cele reţinute, prima instanţă a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Întrucât prin sentinţa penală nr. 1647/16.09.2005 a Judecătoriei Satu Mare inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, având termen de încecare de 2 ani şi 4 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei, prev. şi ped. de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, instanţa de fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 85 Cod penal, astfel că a anulat suspendarea executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1647/2005 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.
Instanţa de fond a mai reţinut din fişa de cazier a inculpatului că acesta a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 704/2004 a Judecătoriei Arad la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea executării, motive pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 Cod penal, acesta săvârşind fapta în termenul de încercare de 3 ani şi 4 luni închisoare, impunându-se revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă ce va fi executată separat de pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată.
Văzând dispoziţiile art. 71 Cod penal, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de fond a considerat că în raport cu gravitatea faptelor comise, interzicerea dreptului de a fi ales şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporţionalităţii, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie conform dispozitivului. În acest sens, s-a avut în vedere şi faptul că săvârşind infracţiunile pentru care a fost judecat în prezentul dosar, inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, motiv pentru care se poate conchide că acesta nu este în măsură să ocupe o funcţie publică.
În cauză s-a făcut aplicarea şi a dispoziţiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul P. G., criticând sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale nr. 408 din 31.03.2008 şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin motivele de apel se critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că i-au fost încălcate mai multe drepturi; că a fost condamnat în lipsa unor probe administrate în conformitate cu dispoziţiile legale ce le reglementează.
Apelantul a arătat că cercetarea la faţa locului şi reconstituirea s-a făcut în cauză cu încălcarea dispoziţiilor art. 92 alin. 1 Cod procedură penală, în lipsa celor doi martori asistenţi, ceea ce duce la nulitatea probelor.
Instanţa de fond, nu a făcut nici o referire la celelalte acte invocate în cuprinsul rechizitorului ca probe (proces verbal de constatare, proces verbal de predare-primire a persoanelor), ceea ce duce la concluzia că acesta, în mod corect nu le-a luat în considerare, câtă vreme acestea nu sunt probe în procesul penal, sunt eventual acte premergătoare situate în afara cadrului procesul penal, iar câtă vreme acestea nu sunt consemnate într-un proces verbal, nu au nici o relevanţă în procesul penal.
Luând în considerare aceste argumente – a afirmat apelantul – şi înlăturând de la soluţionarea cauzei procesele verbale de cercetare la faţa locului şi reconstituire ca fiind obţinute în mod nelegal, instanţa de judecată este nevoită a constata că singură probă valabilă din punct de vedere legal este declaraţia inculpatului, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 69 Cod procedură penală , iar în lipsa altor probe singura soluţie legală este achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din acelaşi cod, respectiv fapta nu a fost probată ca fiind săvârşită de inculpat.
Prin decizia penală nr. 181 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.G., împotriva sentinţei penale nr. 408 din 31.03.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la dezbateri, din procesul verbal fila 21 din dosar, a rezultat că este plecat în Franţa de mai mulţi ani şi nu se ştie adresa acestuia şi când se va reîntoarce în ţară.
Prin sentinţa penală nr. 1552 din 28.09.2007 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ieşire din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, în baza art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1647/2005 a Judecătoriei Satu Mare, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 704/2004 a Judecătoriei Arad, pedeapsă pe care o va executa separat de pedeapsa aplicată.
Prin motivele de apel, apelantul inculpat a criticat urmărirea penală şi actele întocmite de organele de urmărire penală, susţinând că sunt lovite de nulitate şi că singura soluţie este achitarea lui.
De observat este faptul că susţinerile apelantului sunt nefondate şi au fost respinse, actele întocmite cu ocazia depistării inculpatului pe teritoriul Ungariei de către Poliţia de Frontieră Ungară şi apoi predat Poliţiei de Frontieră Române, sunt întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, nefiind încălcată nici o normă legală. De altfel, inculpatul fiind audiat, prin declaraţiile date în faţa organelor de poliţie, acesta a arătat modalitatea săvârşirii faptei şi faptul că a mai trecut frontiera şi în anul 2004.
În procesul verbal de reconstituire, aflat în dosarul de urmărire penală, s-a arătat că s-au întocmit proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, schiţă cu traseul şi locul trecerii frontierei, iar inculpatul nu a avut nici o obiecţie de formulat, a recunoscut pe hartă şi a semnat că a folosit traseul descris.
De altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru trecere ilegală a frontierei de stat prin Sentinţa penală nr. 701/01.04.2004 a Judecătoriei Arad la 1 an şi 4 luni închisoare şi la 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 1647/16.09.2005 a Judecătoriei Satu Mare, pentru art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001.
Corect a reţinut instanţa de fond starea de fapt şi în baza probelor de la dosar l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru trecerea ilegală a frontierei, a dispus totodată anularea unei suspendări de 4 luni închisoare, iar în baza art. 73 Cod penal a dispus revocarea unei suspendări condiţionate a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă ce urmează a o executa separat de pedeapsa aplicată de 1 an şi 6 luni închisoare, individualizarea pedepsei fiind făcută cu respectarea art. 72 Cod penal.
Nu se poate reţine încălcarea vreunui drept inculpatului, câtă vreme, acesta a ignorat dispoziţiile legale, nu s-a prezentat niciodată în faţa instanţei de judecată pentru a se apăra, dimpotrivă a plecat în Franţa de mai mulţi ani şi nu se ştie când se va întoarce, tocmai pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, fiind conştient că s-a dispus şi revocarea unei pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare pe care o va executa separat de pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. G. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, că lipseşte cercetarea judecătorească şi, cu toate că este vorba de o infracţiune care priveşte trecerea frauduloasă a frontierei de stat, trebuia făcută o minimă cercetare judecătorească şi nu se poate pronunţa o hotărâre fără administrarea probatoriului. Se mai invocă nelegala hotărâre a instanţei de apel şi se arată că motivele au fost analizate raportat la o sentinţă care nu a făcut obiectul apelului, considerentele deciziei recurate fiind contradictorii cu dispozitivul.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului pe motiv de lipsă de probe, hotărârile instanţelor fiind netemeinice şi nelegale, deoarece cu ocazia reconstituirii şi a cercetării la faţa locului a fost prezent un martor asistent, fiind incidente dispoziţiile art. 64 alin. 2 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, curtea a admis recursul declarat de inculpatul recurent P.G. împotriva deciziei penale nr. 181 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi a sentinţei penale nr. 1552 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, pe care le casează şi dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Satu Mare, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
În motivare a reţinut că, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral şi contradictoriu, în şedinţă publică conform art. 289 şi art. 290 Cod procedură penală. Numai după verificarea acestor probe, inclusiv cu privire la legalitatea obţinerii lor, cu respectarea principiilor enunţate mai sus şi după administrarea din oficiu sau la cererea părţilor a oricăror probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe soluţia ca unicul rezultat impus de probe.
Încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 287, 289 şi 290 Cod procedură penală prin omisiunea de a cita, asculta şi verifica cel puţin martorii invocaţi în rechizitoriu, echivalează cu lipsa întregii cercetări judecătoreşti, încălcare care impune casarea hotărârilor pronunţate de către cele două instanţe şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a efectua cercetarea judecătorească în condiţiile legii.
