Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Casare cu trimitere.
Greşita restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale
Când urmărirea penală se desfăşoară faţă de mai multe persoane şi pentru mai multe fapte, poate insera în rechizitoriu, alături de dispoziţia de trimitere în judecată ş dispoziţii de scoatere sau încetare a urmăririi penalem instanţa nefiind sesizată cu privire la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare, judecata fiind mărginită la fapte şi persoane pentru care s-a dispus trimiterea în judecată; în aceste condiţii nu se ptea dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale ca urmare a analizării unor soluţii faţă de alte persoane care nu au fost trimise în judecată.
DECIZIA PENALĂ NR.701/R/11.09.2012
Dosar nr. 948/218/2012
Prin sentinţa penală nr.165 din 17 mai 2012, pronunţată de Judecătoria Carei, în baza art.332 alin.2 Cod procedură penală s-a restituit cauza pentru refacerea urmăririi penale şi rectificarea rechizitoriului din 28.02.2012, din dosar nr. 98/P/2008, înregistrat la această instanţă sub dosar nr. 948/218/4.04.2012, în ceea ce priveşte pct. 1, respectiv învinuitul M.A.M., partea vătămată Judecătoria Carei, invocarea în concret a valorii prejudiciului creat, precum şi a tuturor martorilor ce urmează a fi audiaţi în faţa instanţei de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Carei a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 28.02.2012 din dosar nr.98/P/2008 şi înregistrat la această instanţă sub dosar nr.948/218/04.04.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de : tentativă la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; falsul în declaraţii, prev. şi ped. de art.292 Cod penal; uz de fals, prev şi ped. de art. 291 Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; F.C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; falsul în declaraţii, prev. şi ped. de Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ); uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; F.C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal; complicitate la infracţiunea de uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
1). În fapt s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că cursul lunii iunie 2005, persoana vătămată N.C.I. fiind interesat în cumpărarea unui teren intravilan în mun. Carei, a luat legătura cu Agenţia Imobiliară B., respectiv cu administratorul M.A.M., care i-a oferit un imobil cu o construcţie în stare avansată de degradare, în suprafaţă totală de 1036 mp., imobilul fiind situat în C., str. I.G., nr. 16, spunându-i că valoarea imobilului este în sumă de 7.200 euro.
Întrucât persoana vătămată N.C.I. a fost de acord cu preţul, ulterior s-a întocmit un contract de vânzare cumpărare între numiţii: L.A. , K.I. în calitate de vânzători şi persoana vătămată în calitate de cumpărător, pentru suprafaţa de 250 mp., respectiv curte şi grădina situată în C., str. I.G. nr. 16, înscris în CF nr. 5241 C., cu nr. top. 6513/7 de sub B.4,5.
Cu ocazia întocmirii acestui contract, făptuitorul M.A.M. s-a obligat faţă de persoana vătămată, că în cel mai scurt timp va rezolva şi cumpărarea diferenţei de 786 mp., suprafaţă pe care L.A. o avea doar în folosinţă.
Deoarece făptuitorul M.A.M. nu a făcut nimic în sensul celor la care s-a obligat, partea vătămată l-a contactat în mai multe rânduri pe învinuit, solicitându-i să facă dovada că se ocupă de cazul său.
În acest sens, făptuitorul M.A.M. , în cursul lunii decembrie 2007, i-a pus la dispoziţia persoanei vătămate, Sentinţa Civilă nr. 96/30.11.2007 dată în dosarul nr. 1150/2007 prin care s-a admis întabularea în Cf a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 786 mp. în favoarea persoanei vătămate.
La sesizarea preşedintelui judecătoriei s-a constatat că acest act este fals.
Făptuitorul M.A.M. îşi recunoaşte fapta săvârşită, respectiv falsificarea Sentinţei Civile nr. 96/30.11.2007 declarând că a recurs la agest sens pentru a-l linişti pe N.C. şi totodată i-a afirmat că sentinţa civilă nu poate fi folosită pentru intabularea terenului până ce nu va fi investită cu formulă executorie.
Făptuitorul M.A.M. nu a efectuat cele la care s-a obligat faţă de partea vătămată iar sentinţa civilă falsificată i-a încredinţat-o pentru a-l menţine în eroare, creându-i reprezentarea că se ocupă de cazul său.
Faptul că a contrafăcut o copie xerox a unei alte sentinţe, dându-i o copie xerox cu alte date, nu este de natură să producă consecinţe juridice, orice demers cu o hotărâre judecătorească se face prin prezentarea documentului oficial, nu cu legalizări xeroxate.
De fapt, i-a adus la cunoştinţă că acea copie nu este cu menţiunea „irevocabilă”, menţiune ce nu se face pe o copie xerox sau legalizată tot în xerox.
Ca urmare, nu s-a produs falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod să producă consecinţe juridice, ci doar a copiat la calculator textul unei sentinţe şi prin xeroxare a adăugat ştampilele pe acea copie. Copia rezultată nu este de natură să producă consecinţe juridice, motiv pentru care se va propune a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorul M.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, întrucât nu este realizată latura obiectivă a acestei infracţiuni.
În timpul cercetărilor, făptuitorul M.A.M. , la data de 16.12.2009 a fost victima unei accident rutier soldat cu moartea sa, conform Certificatului Medical Constatator al Decesului nr. 2249/III/381 din 17.12.2009, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
2. La sfârşitul lunii martie 2006 începutul lunii aprilie 2006, numitul B.I.Z. , care este soţul învinuitei B.L., discutând cu învinuitul F.I., i-a relatat faptul că împreună cu soţia sa sunt hotărâţi să-şi cumpere un autoturism în sistem leasing sau în urma unui credit obţinut de la bancă.
Învinuitul F.C. s-a oferit în a-i sprijini pentru obţinerea unui credit pe numele învinuitei B.L., sens în care a primit de la aceştia actul de identitate al învinuitei, pe care l-a predat ulterior învinuitului M.A.M..
Odată cu actul de identitate al învinuitei B.L., F.C. i-a predat învinuitului M.A.M. şi actul de identitate al învinuitei F.C. (soţia lui F.C.) tot în acelaşi scop, respectiv pentru obţinerea unui credit de la BCR C.
Ulterior, învinuitul M.A.M. , care era angajat în calitate de la B.C.R. Carei, a depus dosarele pentru obţinerea creditului de nevoi personale având ca titulare pe învinuitele : B.L. şi F.C., la biroul Consiliere clienţi retail, respectiv la funcţionara B.M. Învinuitul M.A.M. i-a solicitat angajatei băncii sa se ocupe cat mai repede de aceste dosare. Deşi în mod normal, clientul care solicita creditul se prezintă la bancă cu actele necesare, după ce în prealabil a fost consiliat şi îndrumat în întocmirea actelor, faptul ca cele două dosare i-au fost predate direct, de către un coleg, angajat al aceleiaşi bănci, nu i-a dat nimic de bănuit numitei B.M. Aceasta a verificat actele din dosare, care erau completate, constatând ca solicitantele nu figurează în baza de date a „rău platnicilor” şi că veniturile lor (salariile) se încadrează pentru a obţine creditele, astfel că a înaintat dosarele către numita P.E., care, după verificarea dosarelor, l-a înaintat contabilei şef P.M. şi directorului sucursalei pentru aprobare.
În dosarul ce avea ca titular pe învinuita B.L. se aflau şi actele: Adeverinţa de salariu nr. 1390/07.04.2006, Cererea de credit pentru persoane fizice, înregistrată sub nr. 4616/11.04.2006, copie după Carnetul de muncă seria MMSSF nr. 3805842, iar în dosarul ce avea ca titular pe F.C. se aflau şi actele: Adeverinţa de salariu nr. 1381/06.04.20106, Cererea de credit pentru persoane fizice înregistrată sub nr. 4615/11.04.2006, copie după carnetul de muncă seria MMSSF nr. 3205824.
În data de 11.04.2006 banca aprobă şi acordă învinuitei F.C. creditul în valoare de 10.000 euro, conform solicitării. Numita B.M. sesizând că solicitanta creditului a omis să treacă telefonul personal, i-a cerut învinuitului M.A.M. să o anunţe să se prezinte pentru a ridica banii. La scurt timp, în aceeaşi zi, învinuiţii F.C. şi F.C. s-au prezentat la BCR C., iar învinuita F.C. a semnatul contractul de credit şi a ridicat banii.
În aceeaşi zi a fost operat şi dosarul de credit al învinuitei B.L. dar întrucât se terminase programul de lucru la bancă, în data de 13.04.2006 , B.M. i-a cerut, din nou, învinuitului M.A.M. să o anunţe pe învinuita B.L. să vină după bani.
Faptul că ambele solicitante ale creditelor nu aveau trecute pe cererea către bancă nici un nr. de telefon, nici măcar de la locul de muncă, ambele figurau angajate la SC G.T. SRL , cu salariu mare, a determinat-o pe B.M. să relateze acest fapt contabilei şefe, P.M. Aceasta a verificat telefonic, la SC G. T. SRL dacă cele două învinuite sunt angajatele societăţii, constatând că nu sunt.
La data de 14.04.2006, învinuita B.L., la solicitarea învinuitului F.C., împreună cu acesta s-a deplasat din S. În C., respectiv la B.C.R. C., pentru a-şi ridica creditul.
Când cei doi învinuiţi au ajuns în faţa băncii, învinuitul F.C. i-a spus învinuitei să intre în bancă şi să se prezinte la o anume funcţionară de la ghişeul băncii, căreia să-i spună că a în legătură cu cererea de credit.
Astfel învinuita s-a conformat, s-a deplasat la ghişeu şi după ce s-a prezentat, a fost trimisă la un alt birou, situat la etajul superior al sediului băncii.
Învinuita s-a deplasat la etajul superior şi a intrat în grupul social, moment în care a luat legătura telefonică cu învinuitul F.C.. I-a relatat acestuia cele întâmplate, apoi învinuitul i-a cerut să rămână în grupul social, urmând ca acolo să se întâlnească cu o persoană.
La scurt timp a intrat în grupul social învinuitul M.A.M. şi i-a spus învinuitei să-i spună funcţionarei băncii, în situaţia în care va fi întrebată, că este angajată la G.T. SRL în calitate de şef dispecer de peste 6 luni şi că are salariu de 2.000 lei, după care învinuitul a părăsit grupul social.
Învinuita s-a deplasat la biroul şefei contabile P.M. şi fiind întrebată cu privire la ocupaţia şi locul de muncă , ce au fost indicate în cererea de credit pentru persoane fizice, învinuita i-a răspuns că lucrează la S.C. G.T. S.R.L.
În prezenţa învinuitei martora P.M. s-a interesat telefonic la această societatea dacă într-adevăr învinuita este angajată, iar după ce a primit răspunsul negativ, învinuita i-a recunoscut că în realitate nu este şi nici n-a fost angajată la această societate, fapt pentru care reprezentanţii băncii au sesizat organele de poliţie.
În cursul cercetărilor, actele în cauză au fost ridicate de la Banca Comercială Română – Sucursala C. iar ulterior s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice, pentru stabilirea persoanelor care au completat formularele depuse la dosarul de credit.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 40699/30.10.2006 s-a concluzionat că scrisul depus pe aversul Adeverinţelor de salariu nr. 1390/07.04.2006 şi nr. 1381/06.04.2006 a fost executat de învinuitul M.A.M.
Adeverinţa de salariu nr. 1390/07.04.2006 atesta în mod fals, că învinuita B.L. este angajată pe o perioadă nedeterminată, din anul 2002 la S.C. G.T. S.R.L., având funcţia de dispecer şef, iar în ultimele trei luni, respectiv ianuarie 2006, februarie 2006 şi martie 2006 a beneficiat de un salariu net de 2.000 lei, iar Adeverinţa de salariu nr. 1381/06.04.2006 atesta în mod fals că învinuita F.C. este angajată pe o perioadă nedeterminată, din anul 2001 la S.C. G.T. S.R.L., având funcţia de director economic, iar în ultimele trei luni, respectiv ianuarie 2006, februarie 2006, martie 2006 a beneficiat de un salariu net de 2.100 lei.
În realitate, învinuitele nu au fost niciodată angajatele acestei societăţi iar S.C. G.T. S.R.L. nu a eliberat aceste adeverinţe.
Ulterior s-a dispus efectuarea unei noi constatări tehnico-ştiinţifice, iar prin raportul nr. 33970/06.04.2007 s-a concluzionat că scrisul de completare de pe adeverinţele de salariu, mai sus menţionate, cât şi de pe Cererile de credit pentru persoane fizice nr. 4616/11.04.2006 şi 4615/11.04.2006 a fost executat de învinuitul M.A.M., iar semnăturile de la rubrică „ Director economic” de pe adeverinţele de salarii falsificate ( nume inclar) a fost executate de învinuitul F.C., concluzie neinfirmată de alte probe.
Învinuitul F.C. a solicitat efectuarea unei expertize grafice la Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, în urma căruia s-a stabilit că nu a executat menţiunea olografă „F.C.” de pe „CEREREA DE CREDIT PERSOANE FIZICE NR.4615/11.04.2006” .
S-au efectuat verificări la ITM S. unde au fost audiate funcţionarele B.M. şi Ş.C., ale căror ştampile apar în carnetele de muncă : seria MMSSF nr.3805842 şi seria MMSSF nr. 3205824 , ce au fost falsificate. Conform declaraţiilor acestora, cele două carnete de muncă sunt falsificate, lucru sesizat de acestea la prima vedere, întrucât seriile celor două acte „M.M.S.S.F.” reprezintă iniţialele Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, iar în anul 2001 şi respectiv 2002, de când figurează aceste cărţi de muncă, nu era aceasta denumirea ministerului şi nici a seriilor carnetelor.
Conform răspunsului formulat de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Satu Mare, în evidenţele acestei instituţii figurează carnetul de muncă cu seria MMSSF nr. 3205824, dar carnetul cu seria MMSSF nr.3805842 nu figurează în evidenţe. Carnetul de muncă cu seria MMSSF nr. 3205824 a fost ridicat de către SC MAIA SRL, la data de 07.04.2006, prin delegatul firmei P.I.V.
Cu ocazia audierii martorul P.I.V. acesta a declarat că în calitate de consilier juridic la SC M. SRL, a ridicat de la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială S. acest carnet, titularul carnetului fiind M.R.M., în baza contractului de muncă încheiat cu SC M. SRL. Martorul declară că a predat carnetul la SC M. SRL. Administratorul SC M. SRL era învinuitul M.A.M..
Numita M.R.M. declară că nu a avut cunoştinţă despre faptul că seria şi numărul de pe carnetul ei de muncă apare pe un carnet de muncă falsificat.
Conform adresei nr.6312/21.05.2008 a Inspectoratului Teritorial de Muncă S., numita M.R.M. a fost angajata SC M. SRL în perioada 01.04.2006-07.03.2008, iar contractele de muncă şi cărţile de muncă ale angajaţilor acestei societăţi au fost depuse spre păstrare şi completare la ITM Carei, de către angajator.
Astfel, carnetul de muncă al numitei M.R., cu seria MMSSF nr. 3205824, intră în posesia învinuitului M.A.M., în calitate de administrator al societăţii, la data de 07.04.2006, iar în baza carnetului de muncă falsificat, cu aceeaşi serie şi număr, învinuita F.C. a obţinut la data de 11.04.2006 credit de la bancă, fiind ajutată de învinuitul M.A.M..
Cu ocazia audierii învinuiţilor M.A.M. şi F.C., de către organele de poliţie, aceştia nu recunosc că au avut vreo participare la comiterea infracţiunilor.
Învinuitul F.C. declară că, în timp ce se afla la un restaurant din S., a fost abordat de către o persoană, care s-a prezentat ca fiind „A.” şi care i-a propus să-l ajute la obţinerea unui credit bancar, „doar cu buletinul”, pentru a-şi putea cumpăra un autoturism. Întrucât învinuitul mai avea credite, au convenit ca noul credit să fie luat de soţia acestuia, învinuita F.C. Deşi F.C. i-a cerut „domnului Ardelean” un nr. de telefon, acesta a motivat că nu are telefon, dar că îl va contacta el pe învinuit, obţinând nr. de mobil al învinuitului.
După câteva zile , cei doi s-au întâlnit, F.C. i-a predat copie xerox după actul de identitate al soţiei sale, iar „A.” i-a spus că îl va contacta când va trebui să ridice banii de la bancă. Odată cu xerocopia buletinului soţiei, învinuitul F.C. i-a mai predat şi copia xerox a cărţii de identitate a învinuitei B.L., care, la fel, dorea să obţină un credit.
„Domnul A.” a predat cele două dosare, cu actele completate, învinuitului M.A.M., care le-a predat angajatei băncii, pentru verificări. Aceste aspecte sunt susţinute doar de declaraţiile învinuiţilor F.C. şi M.A.M. , nu sunt susţinute de alte probe.
Învinuitele B.L. şi F.C. declară că ele nu au ştiut despre actele falsificate decât în momentul când s-au prezentat la bancă.
În timpul cercetărilor, învinuitul M.A.M., la data de 16.12.2009 a fost victima unei accident rutier soldat cu moartea sa, conform Certificatului Medical Constatator al Decesului nr. 2249/III/381 din 17.12.2009, motiv pentru care se va dispune încetarea urmăririi penale faţă de învinuit pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa .
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din dosar nt.98/P/2008 se reţine că faţă de învinuiţii B.L., F.C., M.A.M. şi F.C., s-a început urmărirea penală prin rezoluţiile din 08.12.2006, 30.04.2008 şi 03.01.2011 şi au fost confirmate prin rezoluţiile din 14.12.2006, 20.05.2008, 12.01.2011, conexate prin ordonanţa din 20.05.2008 şi schimbată încadrarea juridică prin Ordonanţa din 12.01.2011.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor B.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de : tentativă la înşelăciune, prev şi ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; falsul în declaraţii, prev. şi ped. de art.292 Cod penal; uz de fals, prev şi ped. de art. 291 Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; F.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; falsul în declaraţii, prev. şi ped. de Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ); uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; F.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal; complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal; complicitate la infracţiunea de uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, şi încetarea urmării penale faţă de învinuitul M.A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi descrise la pct.2 din rechizitoriu, întrucât a intervenit decesul învinuitului şi începerea urmăririi penale faţă de acelaşi învinuit sub aspectul comiterii infracţiunilor de „fals material în înscrisuri oficiale” prev. şi ped. de art.288 alin.1 Cod penal, „înşelăciune” prev. şi ped. de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prev. şi ped. de ar.246 Cod penal cu aplicare art.33 lit.a Cod penal, întrucât a intervenit decesul făptuitorului (pentru in fracţiunea de „înşelăciune” şi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de „fals material în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” – pct. 1 din rechizitoriu).
În dispoziţiile art.263 Cod procedură penală se prevede în mod expres care este cuprinsul rechizitoriului iar în art.264 Cod procedură penal se arată că rechizitoriul este actul de sesizare al instanţei.
Instanţa constată că neregulile invocate de către părţi nu pot fi înlăturate în nici un fel de către instanţa de judecată, doar organul care a întocmit actul de sesizare este competent să refacă aceste nereguli, după care să întocmească un nou act de sesizare şi să trimită spre competentă soluţionare instanţei de judecată.
Astfel, în baza art.332 alin.2 Cod procedură penală s-a restituit cauza pentru refacerea urmăririi penale şi rectificarea rechizitoriului din 28.02.2012, din dosar nr. 98/P/2008, înregistrat la instanţă sub dosar nr. 948/218/4.04.2012, în ceea ce priveşte pct. 1, respectiv învinuitul M.A.M., partea vătămată Judecătoria Carei, invocarea în concret a valorii prejudiciului creat, precum şi a tuturor martorilor ce urmează a fi audiaţi în faţa instanţei de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei.
În motivarea recursului, parchetul arată că hotărârea primei instanţe este nelegală, în speţă nefiind prezent niciunul din cazurile indicate limitativ în art. 332 Cod procedură penală. În plus, prima instanţă a dispus refacerea urmăririi penale, deşi acest aspect nu a fost pus în discuţia părţilor. În ceea ce priveşte soluţiile dispuse faţă de M.A.M. (care a decedat în cursul urmăririi penale) se apreciază că acestea nu sunt supuse verificării instanţei, deoarece nu a fost trimis în judecată. Este neîntemeiată susţinerea că nu a fost indicat prejudiciul în rechizitoriu. Astfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata F.C. se arată la punctul 2 că valoarea acestuia este de 10.000 euro. În ceea ce o priveşte pe inculpata B.L., fapta acesteia este în forma tentativei, deci nu există prejudiciu. Indicarea ca parte vătămată a Judecătoriei Carei şi lipsa indicării martorilor consideră a fi erori materiale care în nici un caz nu justifică o astfel de soluţie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză cât şi din oficiu, curtea a reţinut următoarele:
În cauză, s-a invocat excepţia tardivităţii recursului. Aceasta este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. 4 Cod procedură penală, termenul de recurs este 3 zile. Pentru procuror, acesta curge de la pronunţare. Pronunţarea a avut loc în data de 17.05.2012, deci acesta este momentul în care începe să curgă. Recursul parchetului a fost declarat la data de 21.05.2012, deci în termen, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. 2 Cod procedură penală nu se ia în calcul ziua la care începe să curgă şi nici cea în care se împlineşte.
În ceea ce dispoziţia de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale şi rectificarea rechizitoriului, curtea a reţinut că aceasta este nelegală. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. 2 Cod procedură penală cauza se restituie procurorului pentru refacerea urmăririi penale dacă au fost încălcate dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Niciunul dintre aceste cazuri nu este incident în speţă.
În primul rând se invocă anumite nereguli legate de soluţiile dispuse faţă de învinuitul M.A.M.. Analizând rechizitoriul, curtea a reţinut că dispozitivul acestuia este structurat pe 4 puncte. Punctul I conţine dispoziţia de punere în mişcare a acţiunii penale şi de trimitere în judecată a inculpaţilor B.L., F.C. şi F.C., arătându-se pentru fiecare în parte şi infracţiunile reţinute în sarcina lor. Punctul II se referă la cheltuielile judiciare aferente fazei de urmărire penală, stabilite pentru fiecare din aceşti trei inculpaţi. Punctele III şi IV în vizează pe învinuitul M.A.M. şi conţin soluţiile de încetarea urmăririi penale şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta ca urmare a survenirii decesului.
Când urmărirea penală se desfăşoară faţă de mai multe persoane şi pentru mai multe fapte, procurorul poate insera în rechizitoriu, alături de dispoziţia de trimitere în judecată şi dispoziţii de scoatere sau încetare a urmăririi penale. Cuprinderea acestora în rechizitoriu nu înseamnă că instanţa este sesizată şi cu faptele sau persoanele pentru care s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare, prin aceasta înţelegându-se în mod evident fapta şi persoana faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată şi nu cea sau cele pentru care s-a dat o soluţie contrară, aceste din urmă dispoziţii fiind supuse controlului instanţei doar în cadrul procedurii prevăzute de art. 2781 Cod procedură penală.
Prin urmare, judecătoria nu putea analiza soluţiile dispuse faţă de M.A.M.
Se invocă apoi, faptul că nu este indicat prejudiciul. Susţinerea aceasta nu corespunde realităţii. În speţă este vorba de două infracţiuni de înşelăciune – una în formă consumată şi una în formă tentată. Pentru infracţiunea în formă consumată şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F.C. ca şi F.C. în calitate de complice, este indicat prejudiciul ca fiind de 10.000 euro, valoarea creditului acordat prin folosirea unor înscrisuri despre care se susţine că ar fi false. Pentru cea de-a doua infracţiune de înşelăciune, aceasta fiind reţinută în formă tentată, nu se pune problema unui prejudiciu.
În ultimul rând, se invocă faptul că în rechizitoriu a fost indicată ca parte vătămată Judecătoria Carei şi nu sunt indicaţi martorii în acuzare. Aceste nereguli nu justifică restituirea cauzei la procuror şi pot fi corectate, potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, prin acordarea unui termen.
Faţă de cele expuse mai sus, curtea a apreciat ca fondat recursul parchetului.
În consecinţă, a respins excepţia de tardivitate invocată de inculpata B.L. şi a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei împotriva sentinţei penale nr. 165 din 17 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Carei pe care a casat-o şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Carei, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
