Asupra recursului declarat de recurenta reclamantă B.C.B. împotriva Sentinţei civile nr.3526/CA/12.09.2011 a Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de administrativ, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr.3526/CA/12.09.2011 a Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a fost respinsă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Braşov, având ca obiect suspendare act administrativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Ordinul nr. 560/10.08.2011, emis de pârâtă s-a dispus suspendarea executării dreptului de a conduce autovehicule de către reclamantă.
Temeiul emiterii Ordinului a fost menţionat ca fiind art. 103 alin. 8 şi art. 114 alin. 1 lit. din OUG nr. 195/2001 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 republicată.
Motivul emiterii acestui Ordin a fost împrejurarea că fişa medicală nr. 285/06.01.2010 folosită de reclamantă pentru eliberarea noului permis de conducere nu figurează în evidenţele emitentului Spitalului Clinic Judeţean Braşov.
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate precum şi faptul că actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
În consecinţă, suspendarea actului administrativ ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prin Legea contenciosului administrativ s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ prevăzute de art.14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamantă prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Pentru a se dispune în acest sens este necesar, aşadar, a fi întrunite cumulativ doua cerinţe. Prima dintre acestea constă în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat. Potrivit prevederilor art. 2 alin.(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ atacat. Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi reţinuta daca din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Tribunalul are, însă, numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Ca regulă, natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie, prin ea însăşi, un caz bine justificat.
Se observă că reclamanta a invocat, ca motiv de nelegalitate în susţinerea cazului bine justificat, faptul că actul administrativ nu ar fi întemeiat în drept, fiind indicat greşit anul emiterii O.U.G. nr. 195/2002, ca fiind 2001.
Este evident că o atare eroare materială asupra anului emiterii Ordonanţei, care a şi fost îndreptată din oficiu de pârât prin Ordinul nr. 590/19.08.2011, nu constituie un caz bine justificat în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, care să impună suspendarea actului administrativ în discuţie, mai ales că a fost menţionată denumirea acului normativ, respectiv că acesta priveşte circulaţia pe drumurile publice.
De asemenea, reclamanta a invocat faptul că prevederile art. 103 alin. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 trebuie interpretate în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, şi ale art. 20 alin. 2 din Constituţie, suspendare dreptului de a conduce putându-se dispune pentru un anumit termen şi nu pe o perioadă determinată. În susţinerea celor menţionate mai sus, reclamanta a depus la dosar o hotărâre judecătorească care a făcut aplicarea acestui principiu, respectiv a soluţiei pronunţate de CEDO în cauza Escoubert c. Belgia.
Se observă cu uşurinţă din chiar conţinutul sentinţei judecătoreşti ce a făcut aplicarea hotărârii CEDO invocată de reclamantă că instanţa europeană a avut în vedere ipoteza suspendării permisului de conducere pe o perioadă mai mare, fără însă a fi învestită instanţa de judecată pentru a dispune suspendarea dreptului de a conduce. Or, în cazul reclamantei, pârâtul a formulat acţiune în instanţă nu doar pentru suspendarea dreptului de a conduce, ci chiar pentru anularea permisului de conducere apreciat a fi fost preschimbat de reclamantă cu încălcarea normelor legale, respectiv invocându-se faptul că fişa medicală nr. 285/06.01.2010 predată de aceasta şi purtând parafa spitalului nu figurează ca fiind emisă în evidenţele Spitalului Clinic Judeţean Braşov.
Tribunalul a reţinut şi faptul că reclamanta nu a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată nici o explicaţie cu privire la neînregistrarea fişei medicale nr. 285/06.01.2010 în evidenţele Spitalului Clinic Judeţean Braşov, nefăcând vorbire despre acest aspect nici în plângerea prealabilă adresată pârâtului. Doar în cadrul dezbaterilor orale asupra fondului, întrebat fiind de instanţă cu privire la această chestiune, apărătorul reclamantei a menţionat că vina neînregistrării fişei medicale nu aparţine reclamantei, ci spitalului. De asemenea, nici din înscrisurile trimise la dosar de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov nu rezultă un atare aspect.
În urma unui control privind verificarea autenticităţii fişelor medicale tip falsificate ori contrafăcute în scopul eliberării ori preschimbării permiselor de conducere, măsura suspendării a fost aplicată prin Ordinul nr. 56010.08.2011 emis de pârât, în conformitate cu art. 103 alin. 8 raportat la art. 114 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Aceste dispoziţii normative au în vedere obţinerea permisului de conducere cu încălcarea normelor legale, adică, în speţă, prin prezentarea la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a unei fişe medicale despre care a rezultat că nu există înregistrată în evidenţele emitentului Spitalului Clinic Judeţean Braşov, aşa cum rezultă din răspunsul nr. 60378/24.02.2010 emis de respectivul spital .
Din adresa nr. 60500/08.06.2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că reclamantei i s-a eliberat (preschimbat) permisul şi în baza fişei medicale de mai sus.
Sub acest aspect, faptul că reclamanta a efectuat ulterior, în data de 02.06.2011, un alt control medical la Centrul Medical …., nu creează prezumţia că actul administrativ în discuţie ar fi nelegal emis, astfel încât să se impună suspendarea lui.
Raportat la dispoziţiile art. 103 alin. 8 ale art. 114 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, se observă că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi anularea permisului de conducere nu se dispun doar în cazul existenţei trimiterii în judecată penală ori a unei condamnări penale a titularului, ci şi atunci când au fost încălcate normele legale referitoare la obţinerea permisului, astfel încât soluţia de netrimitere în judecată a reclamantei pentru infracţiunea de uz de fals nu conduce automat la ideea de aparentă nelegalitate a actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
Cu titlu general, este evident că şi în cazul în care legea penală nu este incidentă, poate fi vorba de încălcarea unor norme legale referitoare la obţinerea permisului de conducere, aprecierea în concret a existenţei şi gravităţii unor asemenea eventuale încălcări ale legislaţiei fiind atributul instanţei învestită cu fondul cererii de anulare, presupunând cercetarea cu profunzime a fondului.
Astfel, în speţă, tribunalul a apreciat că nu rezultă din probele administrate indicii care să justifice răsturnarea prezumţiei conform căreia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Analiza legalităţii, într-o atare situaţie, fiind o chestiune de fond, nu se impune suspendarea înainte de exercitarea de către instanţă a controlului de legalitate.
Măsura suspendării are caracter de protecţie împotriva eventualelor abuzuri care poate fi săvârşit de autorităţi în raport cu persoanele juridice, iar din actele dosarului nu rezultă un asemenea abuz, ci doar faptul că pentru preschimbarea permisului de conducere al reclamantei a fost folosită o fişă medicală care nu era înregistrată în evidenţele emitentului, respectiv al Spitalului Clinic Judeţean Braşov.
A doua condiţie priveşte necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, a perturbării previzibile grave a funcţionarii unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Tribunalul a reţinut că reclamanta, deşi a indicat drept motiv din care ar rezulta producerea unui prejudiciu material viitor, împrejurarea că i-ar fi periclitat serviciul, nu a prezentat vreo dovadă în acest sens, înscrisul intitulat „Adeverinţă”, depus la dosar, emis de societatea unde este angajată reclamanta, nefăcând vorbire despre un astfel de pericol, acesta neîndeplinind condiţia de a fi previzibil, aşa cum impune textul de lege.
Faptul că reclamanta şi-ar duce în fiecare zi copii la şcoală cu maşina (aspect neprobat, de altfel) nu constituie un prejudiciu în sensul art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Cum nici una din cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regăseşte în cauza, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării ordinului emis de pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.C.B, solicitând modificarea sentinţei şi admiterea cererii de suspendare a Ordinului nr.560/2011 emis de Prefectul Judeţului Braşov. În motivarea recursului declarat, recurenta reclamantă a arătat următoarele:
A fost cercetată în dosarul penal nr.4268/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, unde s-a dispus prin rezoluţia procurorului din data de 09.09.2011, neînceperea urmăririi penale, reţinându-se că faptei îi lipseşte latura obiectivă. A mai arătat că actul administrativ atacat nu este întemeiat în drept, ceea ce ar atrage nulitatea acestuia, iar suspendarea permisului pe o durată nedeterminată contravine jurisprudenţei CEDO şi prevederilor art.20 din Convenţia Europeană. În privinţa condiţiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 modificată pentru suspendarea actelor administrative, recurenta reclamantă a arătat că sunt întrunite ambele condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă. Plângerea prealabilă a fost promovată de reclamantă la data de 22.08.2011 (data înregistrării la Instituţia Prefectului Judeţului Braşov). Recurenta argumentează cazul bine justificat prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de procuror în dosarul penal nr.4268/P/2011, în care a fost cercetată pentru o pretinsă infracţiune de uz de fals în legătură cu obţinerea şi utilizarea fişei medicale necesare pentru reînnoirea permisului de conducere. Din probe a rezultat că i-a fost avizată fişa medicală de către medicul de familie, după completarea rubricilor de specialitate la Policlinica Spitalului Judeţean Braşov. În privinţa pagubei iminente, recurenta a arătat că activitatea sa profesională este condiţionată de permisul de conducere şi utilizarea efectivă a autoturismului pentru deplasări în interes de serviciu, depunând fişa postului în probaţiune, din care rezultă şi atribuţii ce presupun deplasări pe şantier, la expoziţii şi târguri. A depus înscrisuri în probaţiune.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă atacată, prin prisma criticilor de recurs, a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la prevederile legale aplicabile în speţă, constată recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr.560/10.08.2011 emis de Prefectul Judeţului Braşov s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către reclamanta B.C.B, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, în temeiul art.103 alin.8 şi art.114 alin.1 lit. e din OUG nr.195/2001 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea măsurii de suspendare, Prefectul Judeţului Braşov, pârât la judecata în fond, a arătat prin întâmpinarea depusă la judecata în faţa primei instanţe faptul că fişa medicală ce fusese depusă de reclamantă la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu ar figura în evidenţele Policlinicii Spitalului Judeţean Braşov, împrejurare ce a determinat declanşarea de cercetări penale faţă de reclamantă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals. Între timp, Instituţia Prefectului Judeţului Braşov a demarat formalităţile legale de anulare a permisului de conducere obţinut de reclamantă ca permis reînnoit, sesizând în acest sens instanţa de judecată cu acţiune în anulare. Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de procuror în data de 09.09.2011, în dosarul penal nr.4268/P/2011, în care reclamanta a fost cercetată pentru infracţiunea de uz de fals în legătură cu obţinerea şi utilizarea fişei medicale necesare pentru reînnoirea permisului de conducere, litigiul penal a fost încheiat, creându-se o aparenţă de legalitate a întregului demers al reclamantei de obţinere a permisului de conducere reînnoit.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. ş din aceeaşi act normativ, paguba iminentă este „ prejudiciul material şi viitor şi previzibil sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorizaţii publice sau a unui serviciul public.”
Din interpretarea coroborată a prevederilor legale evocate mai sus rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa procedurii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Situaţia expusă mai sus, determinată de rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, este de natură să răstoarne întregul raţionament promovat de Prefectul Judeţului Braşov prin Ordinul nr.560/2011, situaţie ce corespunde unui caz bine justificat în sensul art.2 lit. t din Legea nr.554/2004.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, anume iminenţa producerii unei pagube, Curtea apreciază că instanţa de fond în mod eronat a stabilit ca fiind neîndeplinită. Reclamanta a probat, prin înscrisurile depuse în recurs, că prin suspendarea permisului de conducere, a dreptului de a conduce, se află în situaţia de a nu îşi mai putea îndeplini atribuţiile de serviciu, cu consecinţa pierderii locului de muncă şi, implicit, a salariului aferent acestui loc de muncă. Ca atare, şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită.
Prin urmare, din actele dosarului, raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ, sens în care se constată că cererea acesteia este întemeiată şi a fost admisă.
Ca atare, criticile din recurs au fost reţinute ca legale şi justificate, iar recursul declarat este fondat ,fiind admis conform art. 312 alin1 Cod procedură civilă, iar sentinţa tribunalului a fost modificată în tot în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi suspendării actului administrativ supus cenzurii judecătoreşti pe această cale.
Văzând şi prevederile art.274 Cod procedură civilă,
DECIZIA NR. 2081/R DIN 14.10.2011 – Red. SGB
