Prin sentinţa civilă nr.1579 din 31.10.2006, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 9295/2006 s-a respins contestaţia reţinând că, potrivit art.16 din Capitolul V al Legii 247/2005, dispoziţiile emise de autorităţile investite cu soluţionarea notificărilor prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, se înaintează Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, iar decizia acestei comisii poate fi atacată la Secţia Administrativ a Curţii de Apel Craiova, conform art.19 din Capitolul VI.
Împotriva sentinţei, au declarat apel reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La 12.02.2007 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în subsidiar în interesul reclamantului, Preda Ioana. Cererea a fost admisă în principiu de instanţa de apel.
Prin decizia civilă nr. 120/26.02.2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 62/54/2007 s-a admis apelul declarat de reclamanţii B. V. şi C. V. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de P. I., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi, pentru examinarea în fond a cauzei prin administrarea probelor necesare şi concluzionării asupra cererii reclamanţilor de restituire în natură a terenului.
S-a reţinut că, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art.19 şi 20 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr.247/2005, care se referă la contestarea deciziilor prin care s-a dispus emiterea titlurilor de despăgubire, iar prin acţiune reclamanţii au solicitat restituirea în natură.
Pe parcursul rejudecării cauzei după desfiinţare, şi-a reiterat cererea de intervenţie principală P. I. şi au formulat cereri de intervenţie în interes propriu P. C. şi P. I., susţinând că mama lor P. V. a fost soră cu reclamanţii şi cu intervenienta P. I., iar terenul solicitat provine de la autori comuni B. V. şi M. Cererile de intervenţie au fost încuviinţate în principiu prin încheierile de şedinţă din 18.06 şi 24.09.2007.
În dovedirea contestaţiei, reclamanţii şi intervenienţii au depus următoarele înscrisuri: dispoziţia nr.2099/25.08.2006, acte de filiaţie, certificatele de moştenitor nr. 112/1986 şi 728/1974, copie după planul TCPCH din anul 1974 şi au solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii H. P. şi F. I. pentru dovedirea construcţiilor care au existat pe teren în momentul exproprierii şi a probei prin expertiză topo în vederea identificării terenului.
Pentru efectuarea expertizei a fost desemnat expert B. S.
La raportul de expertiză întocmit de acesta, reclamanţii şi intervenienţii au formulat obiecţiuni întrucât nu au fost convocaţi să se prezinte la faţa locului în momentul efectuării expertizei.
Întrucât din răspunsul întocmit de expert la obiecţiuni, a rezultat că expertiza nu s-a realizat la faţa locului, instanţa a dispus refacerea expertizei în conformitate cu dispoziţiile art.208 c.p.civ., însă expertul a solicitat înlocuirea cu alt expert deoarece părţile au formulat împotriva sa plângere penală.
Instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize numindu-l expert pe Păunescu Octavian.
În baza rolului activ, s-au solicitat relaţii necesare soluţionării cauzei de la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, răspunsul acesteia fiind înaintat cu adresa nr. 7217/14.04.2009(fila 89,99).
Tribunalul Mehedinti prin sentinta civila atacata:
A anulat parţial dispoziţia nr.2099/25.08.2006 în ceea ce priveşte articolele 3 şi 4.
A constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent conform art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 pentru imobilele ce au făcut obiectul decretului de nr.67/1985, situate în Dr. Tr. Severin, str. Cosminului nr.57, compuse din teren în suprafaţă de 448 mp şi următoarele construcţii: o casă cu două camere construită din paiantă acoperită cu ţiglă, o bucătărie de vară cu o încăpere şi o magazie de lemn cu o singură încăpere acoperită cu carton.
S-au menţinut celelalte articole ale dispoziţiei contestate.
S-au respins în fond cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Preda Ioana, Pogonici Constantin, Pogonici Ion
S-a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâta să plătească reclamantului Borugă Virgil 175 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În baza Legii 10/2001, în termen legal reclamanţii Calagiu Viorica şi Borugă Virgil, în calitate de moştenitori direcţi ai defuncţilor Borugă Virgil şi Maria, s-au adresat Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin cu notificările nr. 1346/E/2001 şi nr.680/E/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului de 448 mp situat în str. Cosminului nr. 57, sau despăgubiri băneşti pentru teren şi construcţiile demolate, expropriate prin Decretul 67/1985.
Prin dispoziţia nr. 2099/31.08.2006, s-a respins cererea pentru restituirea în natură a terenului şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii reclamantului Borugă Virgil pentru cota de? din teren şi reclamantei Calagiu Viorica pentru cealaltă cotă de? din teren şi pentru construcţiile demolate.
Cu certificatele de moştenitor nr. 728/1974 şi 112/1986, atât reclamanţii cât şi intervenienţii au dovedit că sunt moştenitori ai defuncţilor Borugă Virgil -decedat la 14 aug.1973 şi Borugă Maria – decedată la 01 sept.1985 cât şi faptul că, bunurile ce au făcut obiectul decretului de expropriere nr. 67/1985 au aparţinut defuncţilor.
Însă, intervenienţii nu au formulat notificări cu privire la aceste bunuri, după cum rezultă din adresele nr. 7217/14.04.2008 şi nr. 20294/2006 (filele 98,99) emise de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, situaţie faţă de care, conform art.21 al.5 din L.10/2001 au pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Singurii care au urmat procedura prealabilă sunt reclamanţii, astfel că, aceştia sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilele ce au făcut obiectul celor două notificări în conformitate cu disp. art.3 şi 11 din Legea 10/2001.
După exproprierea imobilelor teren şi construcţii, acestea din urmă au fost demolate, dovadă fiind declaraţiile martorilor audiaţi.
Din expertiza efectuată în cauză de expertul Păunescu Octavian, a rezultat că, din suprafaţa totală de 448 mp, 249 mp sunt ocupaţi de parcare auto şi alee acces parcare, 61 mp sunt ocupaţi de trotuar, 92 mp reprezintă spaţii verzi iar 46 mp teren pe care se află două bare de bătut covoare, necesare locatarilor blocurilor IA.3 şi IA.4.
În raport de destinaţia pe care o au suprafeţele mai sus menţionate, tribunalul a apreciat că, terenul în suprafaţă totală de 4418 mp nu poate fi restituit în natură deoarece este necesar bunei utilizări a construcţiilor blocurilor IA.3 şi IA.4, pentru căi de acces, spaţii verzi şi alei, constituind un tot inseparabil, fără posibilitatea creării unor porţiuni libere.
Cum dintre toţi cei patru moştenitori, numai reclamanţii au uzat de prevederile L.10/2001, s-a apreciat că decizia de restituire a bunurilor este greşită sub aspectul atribuirii în cote ideale, astfel că s-a constatat dreptul lor la măsuri pentru întregul imobil, urmând ca ulterior să procedeze la ieşirea din indiviziune pe calea dreptului comun.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, au declarat apel reclamantul Boruga Virgil, intervenientii Preda Ioana si Pogonici Constantin, precum si parata Primaria mun. Dr. Tr. Sevrin, in termen si motivat.
Criticile reclamantului si intervenientilor sunt in esenta urmatoarele: nu au fost avute in vedere dispozitiile din decizia Curtii de Apel prin care s-a dispus desfiintarea si trimiterea cauzei spre rejudecare; expertiza nu a fost realizata potrivit legii, nu a au fost avute in vedere toate inscrisurile depuse, toate obiectivele si obiectiunile, iar partile nu au fost convocate; instanta nu a avut rol activ pentru aflarea adevarului, desi cele doua expertize se contrazic; hotararea pronuntata nu cuprinde motivele care au stat la baza inlaturarii primei expertize sin u precizeaza care sunt utilitatile ce afecteaza terenul potrivit legii 10/2001 si care ar conduce la imposibilitatea restituirii in natura; desi initial cererea de interventie a fost admisa de Curtea de Apel Craiova, tribunalul a dispus in mod gresit respingerea acesteia.
Criticile paratei Primaria mun. Dr. Tr. Severin, sunt in esenta urmatoarele: Primaria nu are calitate procesuala pasiva, intrucat in ceea ce priveste solutia data notificarilor si avand in vedere inaintarea dosarului la Autoritatea Nationala, aceasta din urma are calitate daca partile sunt nemultumite de cuantumul despagubirilor; actiunea a ramas fara obiect intrucat notificarea s-a solutionat, iar dosarul s-a inaintat in procedura de stabilire a despagubirilor la Autoritatea centrală.
– Apelul declarat de reclamant si intervenienti este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
In cauza, imobilul a fost preluat de stat prin expropriere, asa cum rezulta din sustinerile partilor, desi la dosar nu s-a facut dovada directa a acestei imprejurari de drept. Este important a se cunosate modalitatea de preluare a imobilului, pentru a se stii in care categorie de imobile se incadreaza cel in litigiu, din cele la care se refera art. 2 din Legea 10/2001.
De asemenea, este important a se cunoaste daca si ce lucrari pentru care s-a dispus exproprierea s-au edificat, daca s-au platit despagubiri, dar si cuantumul acestora, pentru aplicarea adecvata si nuanţată, a disp. prev. de art. 11 din Legea 10/2001.
In cauza, s-a formulat contestatia impotriva Dispozitiei emise in procedura Legii 10/2001, dar inafara dispozitiei atacate ce a fost depusa in copie de catre reclamanti, nu s-au depus copii de pe: Notificarile formulate de catre cei doi reclamanti 680/E/2001 si 1346/N/2001 si actele intocmite de catre Primarie anterior dispozitiei si care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv a modului de solutionare a notificarilor.
In aceeiasi ordine de idei, desi instanta a solicitat la un termen, reclamantii nu au depus actul de proprietate, prin care s-a dobandit de catre parintii (respectiv bunicii intervenientilor Pogonici Ion si Constantin), in anul 1937 – imobilul in litigiu, actul fiind cu siguranta depus odata cu notificarile si folosit la notariat in vederea dezbaterii celor doua succesiuni ale autorilor Boruga Maria si Virgil. Utilitatea acestuia poate fi indiscutabila la stabilirea clara si precisa a amplasamentului si dimensiunilor terenului in litigiu, respectiv la localizarea terenului în configuraţia actuală a zonei, alaturi de alte elemente tehnice din documentatiile intocmite cu ocazia preluarii.
In cauza, cele doua expertize realizate se contrazic reciproc in privinţa existentei unei suprafete de teren libere in sensul legii 10/2001 si care s-ar putea restitui in natura, in sensul ca expertiza Bites sustine posibilitatea restituirii unei suprafete de 240 mp, expertiza Paunescu arata contrariul, iar reclamantii isi exprima punctual de vedere potrivit caruia intreaga suprafata de teren ar fi susceptibila de restituire şi că o lăţime de 7 m din terenul lor, a fost dat altei persoane.
Prin intampinare, Primaria mun. Dr.Tr. Severin, sustine ca terenul apartine domeniului public al municipiului si ca nu poate fi restituit total sau partial. Invoca in sustinerea punctului de vedere, un act normativ ce reglementeaza planul de urbanism general, dar in concret, nu depune niciun act din care sa rezulte destinatia si apartenenta terenului in litigiu, la domeniul public al municipiului.
In situatia existentei a doua probe stiintifice cu valoare egala, dar si a apararilor paratei nesustinute prin probe in privinta destinatiei si regimului juridic al terenului, nu exista niciun un argument de a confirma si de a insusi concluziile uneia dintre expertize si inlaturarea celeorlalte, in lipsa unor alte dovezi care sa se coroboreze cu una sau alta din cele doua expertize. Imprejurarea ca expertiza Paunescu este ultima din punct de vedere cronologic, nu are nicio relevanta.
Mai mult, expertul nu a raspuns la toate obiectivele stabilite – desi tribunalul a indicat ca fiind obiective si obiectiunile formulate de parti la prima expertiza si nu apare consemnat in incheiere modalitatea de numire a expertului in raport cu disp. art. 202 alin. 1 Cod procedura civila, dar si posibilitatea legala a partilor de a alege experti asistenti.
Instanta a stabilit ca obiectiv de expertiza si evaluarea, desi fata de data emiterii Dispozitiei contestate, ulterioara modificarii Legii 10/2001 prin Legea 247/2005- ce contine norme de stricta interpretare si de imediata aplicare, evaluarea imobilelor nu se mai realizeaza de catre instantele judecatoresti ci de Autoritatea centrala si in procedura prev. de Titlul VII din legea 247/2005. Chiar daca evaluarea nu s-a realizat, intrucat expertii nu aveau specialitatea adecvata, este indicat ca instanta sa stabileasca in mod complet obiectivele utile unei rezolvari judicioase a cauzei, in asa fel incat si onorariul pe care partea il plateste sa fie afectat numai acestui scop, iar expertii sa intocmeasca lucrarea de calitate si la timp, exclusiv in raport cu specialitatea lor.
In aceeiasi ordine de idei, ambii experti menţionează ca au folosit ca instrument de masurare ruleta de 50 m, iar nu un instrument de masurare performant şi de precizie.
De asemenea, in cauza s-au formulat mai multe cereri de interventie.
In primul ciclu procesual – in apel, a formulat cerere de interventie in interes propriu, calificata ca fiind accesorie, Preda Ioana.
In rejudecare, aceasta, dar si Pogonici Constantin si Pogonici Ion, au formulat cerere de interventie in interes propriu.
Intervenientii au fost conceptati, iar instanta s-a pronuntat prin sentinta asupra acestora, dar totusi – se constata ca asupra cererilor de interventie nu s-a acordat cuvantul si nu s-au pus concluzii, in sensul admiterii sau respingerii, fie pe exceptie, fie pe fond..
Din incheierea de dezbateri ce au avut loc in sedinta publica de la 26 ianuarie 2009, rezulta clar aceasta imprejurare.
Simplul fapt ca avocatul a pus conluzii asupra exceptiei ridicate de catre parata prin intampinare, prin lasarea la apreciere asupra acesteia, nu echivaleaza si nu satisface exigentele impuse de principiul oralitatii si contradictorialitatii dezbaterilor, ce garanteaza respectarea dreptului la aparare si la un proces echitabil.
Nu in ultimul rand, trebuie subliniata si imprejurarea cu privire la cadrul procesual cu privire la parti pe care reclamantii l-au fixat prin cererea de chemare in judecata.
Astfel, acestia au contestat o dispozitie emisa de catre Primarul mun. Dr. Tr. Severin, in procedura legii 10/2001 si in conformitatea cu disp. art. 21 alin. 4 din lege, persoana juridica notificata si detinatoare conform art. 22 din acelasi act normative, fiind unitatea administrative-teritoriala – municipiul Dr. Tr. Severin. Reclamantii nu au specificat in mod expres paratii, dar fata de obiectul cererii introductive de instanta, este clar cadrul procesual cu privire la acestia.
Or, in mod gresit si cu incalcarea principiului disponibilitatii in procesul civil, nu s-a dispus conceptarea si citarea in cauza si a emitentului actului – Primarul municipiului, nefiind suficienta citarea primariei.
Astfel, potrivit art.20 alin.1 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele – sunt unităţi administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează, autorităţi ale administraţiei publice locale.
Aceste autorităţi ale administraţiei publice locale, prin care se realizează autonomia locală, sunt potrivit art.23 din Lege: consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale – ca autorităţi deliberative şi primari – ca autorităţi executive.
Art.21 alin.2 şi art.62 alin.1 din Lege, recunosc primarului calitatea de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, în justiţie si in relatiile cu persoanele fizice, iar potrivit legii speciale si in concordanta cu regulile ce se desprind din cea a administratiei locale, primarul ce exercita o functie de autoritate publica – emite dispozitia.
In virtutea unui rol activ minimal, potrivit disp. art. 129 alin. 4 si 5 Cod procedura civila si respecatand totodata principiul disponibilitatii, dispozitiile art. 129 alin. final Cod procedura civila, instanta era tinuta, in masura in care era nelamurita cu privire la persoanele parate chemate in judecata, sa ceara explicatii suplimentare partilor privind aceasta imprejurare de drept si in functie de acestea, dar si de dispozitiile legale ce reglementeaza modul de organizare, activitatea si atributiile autoritatilor statului si din legea speciala, sa le transpuna in cauza.
Numai procedand in acest mod, se asigura persoanei un drept real de acces la o instanta, fara ca prin aceasta sa i se poata imputa tribunalului ca schimba cadrul procesual cu privire la parti, avand in vedere ca, primarul impreuna cu aparatul propriu de specialitate al primarului, potrivit art. 61 alin. 3 si 4 din lege, formeaza Primaria – ca structura functionala cu activitate permanenta a municipiului, ce aduce la indeplinire hotararile consiliului local, conform art. 77 din acelasi act normativ.
Neprocedand in acest mod si expediind problema identitatii dintre parata chemata in judecata si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii fara o cercetare atenta, desi reclamantii au inteles sa-l indice prin contestarea actului si pe primar emitent al actului in calitate de reprezentant al unitatii administrativ teritoriale notificata, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala.
Or, instanţa nu poate stabili o obligatie în sarcina unei persoane care nu a fost parte în proces, iar reclamantii au interes in a obtine hotararea favorabila la care socotesc ca sunt indreptatiti, opozabila si in contradictoriu cu emitentul actului a carui anulare tind sa o obtina.
Altfel spus, raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între toţi titularii dreptului si ai obligatiei corelative, ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. Cum o parte din titularii obligatiei deduse judecăţii deşi a fost chemata în judecată, respectiv Primarul, dar nu a fost citată- instanţa nu putea examina şi dispune asupra celor cerute de reclamanti şi intervenienti – deoarece, din punct de vedere procesual, nu s-a stabilit corect cadrul cu privire la parti.
In final, Curtea mai identifica o serie de elemente ce nu au fost avute in vedere in prima instanta, necesare in prevenirea unor neregularitati procedurale ce s-ar putea repeta in caz ca nu sunt observate, cu toate consecintele ce decurg de aici, in raport cu disp. art. 105 si urm. Cod procedura civila: numele corect al reclamantului este Boruga Virgil Gheorghe; acesta nu mai locuieste la adresa initial indicata, fiind restituita dovada de citare cu in primul ciclu procesual in apel, cu mentiunea mutat de la adresa; atat reclamantul, cat si intervenienta Preda Ioana au mandatat pe numitii Carstea Ion si Carstea Daniela sa le reprezinte interesele. In aceasta privinta, instanta trebuie sa analizeze limitele mandatului pentru a stabili daca/unde si prin cine se face citarea mandantilor, atat pentru chemarea in fata instantei, pentru comunicarea hotărârii, cat si pentru o convocare regulata la fata locului de catre expert.
De asemenea, cei doi intervenienti nu au depus niciun act de stare civila, pentru a-si dovedi calitatea pretinsa, de nepoti ai autorilor Boruga Maria si Virgil, desi este adevărat nu este contestată de celelalte părţi. In aceeiasi ordine de idei, instanta trebuie sa verifice limitele mandatului dat avocatului ales, avand in vedere ca in prima instanta, intr-una din incheieri apare mentiunea ca aparatorul o asista si pe reclamanta Calagiu Viorica, respectiv ca îi reprezinta pe ambii reclamanti, desi din imputernicirea avocatiala nu rezulta aceasta imprejurare. De asemenea, pentru a se garanta o citare legala a tuturor partilor in proces, a se intocmi procedurile de citare si comunicare fara vatamarea procesuală a vreuneia dintre acestea si pentru o aplicare corecta a disp. art. 15 3 alin. 1 Cod procedura civila, este necesar ca instanta sa se asigure care sunt partile care au angajat aparatorul ce-i asista/reprezinta, intrucat la o simpla observare a imputernicirii se poate constata ca un nume pare sa nu fie scris odata cu celelalte, iar numarul persoanelor nu concorda cu cel al semnaturilor.
– Avand un vedere solutia de desfiintare cu trimitere ce se impune prin solutionarea apelului analizat in precedent, apelul declarat de parata Primaria mun. Dr. Tr. Severin – ca unitate funcţională permanentă aşa cum este definită de art. 77 din legea 215/2001, se va admite ca urmare, pentru o rezolvare unitara a cauzei şi având în vedere că prin necitare şi prin necomunicarea sentinţei către Primar, acesta a fost lipsit de posibilitatea de a declara apel. Dar, cele doua exceptii invocate de catre apelanta, nu sunt intemeiate, astfel:
Asa cum s-a aratat si in prima decizie pronuntata de Curtea de Apel Craiova, decizia ce se va emite eventual in procedura prev. in Titlul VII din Legea 247/2005, va face obiectul unui alt litigiu, in care Autoritatea Nationala emitenta este parte. Prin urmare, in prezenta cauza au calitate procesuala pasiva Primarul si Primaria, asa cum s-a aratat in raport cu dispozitiile legale enuntate in precedent.
Pe de alta parte, actiunea nu este lipsita sau ramasa fara obiect si priveste legalitatea si temeinicia Dispozitiei emise in solutionarea Notificarilor potrivit art 25 alin 1 din legea 10/2001, reclamantii formuland contestatia in temeiul art. 26 alin. 3 din acelasi act normativ, fiind nemultumiti de solutia din Dispozitie prin care s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului teren.
In orice caz, nu se poate dispune citarea direct in apel a Primarului municipiului, fara ca acesta sa nu poata invoca in mod valabil lipsirea de un grad de jurisdictie, imprejurare ce ar conduce la casarea unei astfel de decizii, la reluarea judecatii si la prelungirea excesiva a duratei procesului.
Prin urmare, toate partile au interes ca fondul cauzei sa se solutioneze intr-un cadru procesual adecvat si cu observarea tuturor formelor legale privind citarea, comunicarea actelor de procedura si administrarea probelor si cu aflarea adevarului – in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice si prevenirii unor litigii viitoare
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, se vor admite apelurile, se va desfiinta sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante – Tribunalul Mehedinti.
