DOSAR NR_ DECIZIE NR. 769/R
Şedinţa publică din 17 E. 2009
Prin sentinţa penală nr.127 din 5 mai 2009, pronunţată de Judecătoria H o r e z u, a fost condamnat inculpatul E. O., fiul lui J. şi B., născut la 14 aprilie 1934, domiciliat în oraşul H, sat Romanii de T., judeţul V, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2, 4, cu aplic.art.74 lit.a şi c şi art.76 lit.e Cod penal. In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal. In baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.b Cod penal şi, în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean V 1000 lei, iar Serviciului de Ambulanţă V 120 lei, cu acelaşi titlu. S-a luat act că partea vătămată E. E. nu s-a constituit parte civilă. In fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 12 august 2006, inculpatul E. O. transporta cu căruţa sa fân, circulând pe drumul public, iar în căruţă se mai afla şi partea vătămată E. E.. B. condus de inculpat nu era semnalizat, deşi afară era întuneric, situaţie care a condus ca autoturismul condus de D. O., ce se deplasa cu o viteză de 60 km./h, să intre în impact cu atelajul, determinând accidentarea părţii vătămate E. E., care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 zile îngrijiri medicale şi spitalizarea acesteia. Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, starea de pericol în producerea accidentului, şi pe cale de consecinţă, cauza producerii acestuia, a fost creată de inculpatul E. O., pentru că a circulat pe timp de noapte cu atelajul nesemnalizat corespunzător, făcând imposibilă observarea în timp util de către ceilalţi participanţi la trafic, respectiv de către D. O., care conducea autoturismul în condiţii regulamentare pe acelaşi drum public în acelaşi sens. Impotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul E. O., pe care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând că în producerea accidentului de circulaţie existăculpă comună, a lui şi a şoferului autoturismului cu care a intrat în impact atelajul său. Prin decizia penală nr.171/A din 28 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul V â l c e a, s-a respins ca nefondat apelul şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi de drept, vinovăţia în producerea accidentului aparţinând în exclusivitate inculpatului. Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul E. O., pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat să-l susţină. Examinând dosarul cauzei, din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma: In speţă, din actele şi lucrările dosarului, se reţine că accidentul rutier în urma căruia a fost vătămată integritatea corporală a părţii vătămate E. E., s-a produs în seara zilei de 12 august 2006, din vina exclusivă a inculpatului E. O., care şi-a condus atelajul încărcat cu fân pe un drum public, fără să fie semnalizat corespunzător, încălcând dispoziţiile art.71 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 şi art.17 alin.1 şi 3, art.165 alin.1 lit.b şi e din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002. Datorită acestui fapt, s-a produs impactul între autoturismul condus corespunzător de D. O. şi utilajul condus de inculpat, determinând vătămarea corporală a părţii vătămate, care se găsea în atelaj şi care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a fost necesară vindecarea în spital şi îngrijiri medicale de 70 zile. In raport de această stare de fapt, curtea constată recursul nefondat, situaţie care impune respingerea acestuia, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală.
