Potrivit art.282 ind.1 din Codul de procedura civila (introdus, în urma aprobarii, prin art.I pct.4 din Legea nr. 195 din 25 mai 2004), „nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în (…) litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv”.
Prin urmare, rezulta din interpretarea coroborata a textelor legale sus – mentionate, ca în cererile de împarteala judiciara, având un obiect evaluabil, caile de atac exercitate împotriva hotarârilor pronuntate în aceasta materie în prima instanta de judecatorii, sunt supuse apelului daca valoarea bunurilor este mai mica de un miliard lei sau recursului, daca aceasta valoare este mai mare.
Prin actiunea înregistrata la 17.05.2004 reclamanta A.E.V. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta A.I., ca prin hotarâre judecatoreasca sa constate nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr.2/06.01.2004, cu privire la modalitatea de împartire a activului succesoral, sa completeze masa succesorala cu un autoturism Dacia, sa se constate ca reclamanta este unic mostenitor al defunctului A.M., decedat la 20.02.2004, sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra masei succesorale ramasa de urma defunctului A.I. si sa fie obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
Prin cerere reconventionala pârâta a cerut obligarea reclamantei la plata sumelor de 10.000 lei si 5.000 lei reprezentând pasiv succesoral de pe urma defunctilor A.M. si A.I. si a sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu ultima boala a defunctului A.M.
Reclamanta a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii prin care s-a pretins obligarea sa la plata cheltuielilor efectuate cu boala defunctului sau tata, care a fost respinsa de instanta de fond prin încheierea din 03.02.2005 cu motivarea ca între actiunea principala si pretentiile pârâtei reconveniente, referitoare la pasivul succesoral ramas de pe urma defunctului A.M., exista legatura.
La termenul din 28.04.2005 pârâta reconvenienta a aratat ca nu întelege sa timbreze capatul de cerere referitor la cheltuielile de boala efectuate pentru A.M., iar instanta de fond a admis exceptia de netimbrare a acestei solicitari.
Prin sentinta civila nr.589/20.01.2006 Judecatoria Constanta a admis actiunea reclamantei, a admis în parte cererea reconventionala, a anulat ca netimbrat capatul de cerere din reconventionala referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr.2/06.01.2004 – cu privire la împartirea activului succesoral – si a încheierii de rectificare nr.3206/11.05.2005, acte emise de B.N.P. J.B., a constatat ca reclamanta pârâta A.E.V. are calitatea de unic mostenitor al defunctului A.M., cu o cota de 1/1, a completat masa succesorala stabilita prin certificatul de mostenitor nr. 2/2004 în sensul ca a retinut, alaturi de cota de 1/2 din imobilul situat în Constanta, str. I.R. nr. 42, compus din teren în suprafata de 325 mp si constructie, si cota de 1/2 din contravaloarea autoturismului Dacia 1310, respectiv 1492 lei.
A constatat ca valoarea masei succesorale ramasa de pe urma defunctului Avram Ion este de 78.357 lei si ca partile sunt în indiviziune asupra acesteia, reclamanta prin retransmitere de la defunctul A.M., cu o cota de 3/4, în valoare de 58.767,75 lei, iar pârâta reclamanta – în calitate de sotie supravietuitoare, cu o cota de 1/4, în valoare de 19.589,25 lei; a dispus iesirea din indiviziune a partilor prin atribuirea masei succesorale ramasa de pe urma defunctului A.I. catre pârâta reconvenienta A.I. si obligarea acesteia la plata unei sulte în suma de 58.767,75 lei catre reclamanta.
A constatat ca pasivul succesoral ramas de pe urma defunctului A.I. este de 5.000 lei, iar cel de pe urma defunctului A.M. de 10.000 lei si ca au fost suportate de pârâta reconvenienta; a obligat reclamanta sa plateasca pârâtei cheltuieli de înmormântare si pomeniri în suma de 3750 lei dupa defunctul A.I. si 10.000 lei dupa defunctul A.M. si pe pârâta la 418,35 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Împotriva aceste sentinte au declarat apel ambele parti, iar prin decizia civila nr. 765/23.10.2006 Tribunalul Constanta l-a admis pe cel formulat de reclamanta A.E.V. si a schimbat în parte sentinta apelata în sensul ca: a constatat ca pasivul succesoral ramas de pe urma defunctului A.M. are o valoare de 2538,07 lei si reprezinta cheltuieli ocazionate de înmormântarea si pomenirile ulterioare ale defunctului, a respins cererea privind constatarea pasivului succesoral ramas de pe urma defunctului A.I., a obligat reclamanta pârâta sa plateasca pârâtei reconveniente suma stabilita cu titlu de pasiv succesoral ramas de pe urma defunctului A.M.
A obligat apelanta pârâta sa plateasca apelantei reclamante 1341,1 lei cheltuieli de judecata aferente fondului si 1330, 15 lei cheltuieli de judecata efectuate în apel.
A respins apelul declarat de pârâta A.I.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta A.I. si a criticat-o pentru nelegalitate sub urmatoarele aspecte:
– gresita desfiintare partiala a certificatului de mostenitor eliberat de pe urma defunctului A.I.;
– încalcarea regulilor care guverneaza procedura iesirii din indiviziune prin atribuirea imobilului succesoral, în întregul sau, catre recurenta, desi este posibila formarea si atribuirea de loturi în natura;
– gresita includere în masa de partaj a autoturismului ce a apartinut defunctului A.M., care fusese înstrainat din 29.03.2004.
– stabilirea eronata a pasivului succesoral ramas de pe urma defunctului A.M. – prin neincluderea cheltuielilor efectuate în ultima perioada a vietii acestuia si reducerea nejustificata a sumei pretinsa cu acest titlu de la 10.000 lei la 2538,07 lei – si ignorarea probatoriilor administrate pentru dovedirea cheltuielilor de înmormântare si a celor de pomenire efectuate de pe urma defunctului A.I.
La termenul de judecata din 11 aprilie 2007, instanta de recurs a invocat din oficiu nulitatea hotarârii recurate în raport de prevederile art. 304 alin.(1) pct. 1 C.proc.civ. si de cele referitoare la caile de atac în materia partajului si la compunerea completului de judecata.
Analizând cu prioritate acest motiv de casare, pus în discutia partilor din oficiu, se retine ca judecatorul fondului a fost sesizat cu solutionarea unor cereri în materie succesorala prin care partile au solicitat dezbaterea succesiunii defunctilor A.I. si A.M., respectiv stabilirea compunerii masei succesorale ramasa de pe urma celor doi autori – activ si pasiv – a calitatii lor de mostenitori si a cotelor succesorale aferente fiecarei succesiuni, partajarea masei succesorale ramasa de pe urma defunctului Avram Ion, dar si anularea certificatului de mostenitor prin care se procedase la împartirea activului ce compunea aceasta succesiune.
Potrivit dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedura civila, în redactarea data textului prin Legea nr. 219/2005 – act în vigoare la data pronuntarii hotarârii primei instante – sunt de competenta tribunalului în prima instanta, „procesele si cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu exceptia cererilor de împarteala judiciara, a cererilor în materie succesorala …”.
Din interpretarea acestei norme legale rezulta ca cererile de împarteala judiciara si cele în materie succesorala, deci de natura celor deduse judecatii în speta, sunt cereri evaluabile în bani care, prin derogare de la regula generala a competentei dupa valoare, sunt date în prima instanta în competenta speciala a judecatoriei.
Împrejurarea ca în prezentul litigiu reclamanta a solicitat nu numai sistarea starii de indiviziune cu privire la masa succesorala, ci si anularea partiala a certificatului de mostenitor prin care s-a dezbatut succesiunea defunctului A.I. nu este de natura sa schimbe calificarea acestei actiuni, transformând-o într-o cerere neevaluabila în bani.
Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea dispozitilor art. 6735 C.proc.civila, care stabilesc principalele obligatii ale instantei de judecata în procedura împartelii judiciare si care prevad ca în situatia în care partile nu se învoiesc, instanta va stabili bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietari, cota parte ce se cuvine fiecaruia, iar daca se împarte o mostenire, si datoriile transmise prin aceasta, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
Calificarea cererilor de împarteala judiciara, ca si a cererilor în materie succesorala, ca fiind cereri evaluabile în bani are efecte în privinta cailor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii în aceasta materie.
Potrivit art. 2821 C.proc.civ. (introdus în urma aprobarii prin art. I pct. 4 din Legea 195/25.05.2004), „nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în … litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv”.
De asemenea, art. 6738 C.proc.civ. prevede ca încheierile prin care s-au stabilit masa, cotele succesorale, creantele comostenitorilor fata de defunct, în conditiile art. 6735 C.proc.civ., pot fi atacate cu apel, sau cu recurs, dupa caz, odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca si hotarârea data asupra fondului procesului.
Din interpretarea coroborata a textelor legale mentionate rezulta ca în cererile de împarteala judiciara, al caror obiect este evaluabil în bani, hotarârile pronuntate în prima instanta de judecatorii sunt supuse apelului sau recursului dupa cum valoarea bunurilor este mai mare sau inferioara sumei de 1 miliard lei.
În speta, valoarea bunurilor succesorale supuse partajului este inferioara valorii de 1 miliard ROL, iar în aceasta situatie hotarârea primei instante, pronuntata la 20.01.2006, era supusa caii de atac a recursului, conform art. 2821 C.pr.civ., iar nu apelului, cum gresit a apreciat Tribunalul Constanta.
Considerentele ce preced conduc la concluzia ca hotarârea recurata este supusa motivelor de casare prev. de art. 304 pct. 1 C.pr.civ. astfel ca, în temeiul art. 312 alin.(3) C.pr.civ., va fi casata si se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanta pentru solutionarea recursului.
