Răspundere patrimonială. Gestionar. Condiţii


– Codul muncii: art. 270

Răspunderea patrimonială implică stabilirea caracterului cert al prejudiciului. Prejudiciul este cert dacă gestionarul în fapt ar fi semnat un inventar la preluarea gestiunii şi un inventar la predarea acesteia sau în loc de predarea gestiunii să fi reieşit din probe cuantumul prejudiciului.

Cât timp gestionarul nu a preluat o gestiune şi la predare nu s-a efectuat un inventar, în conformitate cu Ordinul nr. 1753/2004 al Ministerului Finanţelor, şi că mat existau şi alte persoane care la rândul lor aveau cel puţin calitatea de gestionar în fapt, nu se poate admite acţiunea în stabilirea răspunderii patrimoniale a gestionarului.

(Decizia nr. 1481/R din 9 iunie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 316 din 9 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta SC K. SRL în contradictoriu cu pârâta L.R.R., având ca obiect un litigiu de muncă.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinţei şi admiterea cererii formulată.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:

Este corectă susţinerea recurentei că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a avut calitatea de gestionar de fapt.

Cu toate acestea curtea reţine că răspunderea patrimonială implică stabilirea caracterului cert al prejudiciului, care în speţă nu a fost stabilit. Prejudiciul ar fi fost cert dacă pârâta ar fi semnat un inventar la preluarea gestiunii şi un inventar la predarea acesteia sau în loc de predarea gestiunii să fi reieşit din probe cuantumul prejudiciului.

Or, pârâta nu a preluat o gestiune şi la predare nu s-a efectuat un inventar la care să fi fost prezentă. Inventarul efectuat la data de 31.05.2007 nu respectă dispoziţiile din Ordinul nr. 1753/2004 al Ministerului Finanţelor cu privire la declaraţia prealabilă ce trebuie luată gestionarului, obiecţiunile pe care acesta le poate efectua după prezentarea rezultatului inventarului şi cu privire la interdicţia ca din comisia de inventariere să facă parte persoane ce au în gestiune obiectele ce au a fi inventariate.

Mai trebuie relevat că din probele administrate a reieşit că pe lângă pârâtă mai existau şi alte vânzătoare, care la rândul lor aveau cel puţin calitatea de gestionar în fapt.

Cum sarcina probei revine reclamantei, potrivit art. 287 C. muncii, şi cum această probă cu privire la caracterul cert al prejudiciului nu a fost făcută, rezultă că acţiunea nu putea fi admisă.

în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm., art. 3041 C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC K. SRL împotriva sentinţei civile nr. 316 din 09.02.2009 a Tribunalului Cluj, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 C. pr. civ. (Judecător loan Daniel Chiş)