Obligaţia bugetară a contestatoarei rezultă dintr-un titlu de creanţă, în sensul dat acestui act juridic de art. 40 din Legea nr. 22/1995, iar dispoziţiile de încasare a sumelor datorate constituie titluri executorii.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 1.242/20.03.1997)
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, RENEL – R.A. a formulat contestaţie la silită în contradictoriu cu M.F. – D.G.T, solicitând suspendarea executării silite începută de M.F., conform adresei nr. 96.123/07.08.1995, prin care se solicită contestatoarei plata sumei de 7.825.762.284,45 lei, reprezentând contravaloare import păcură şi a sumei de 23.957.487.215,27 lei, reprezentând “penalizări întârziere” şi a dispoziţiilor ordinelor de încasare obligatorii emise de M.F. în contul RENEL şi a filialelor sale, deblocarea corespunzătoare a acestor conturi, anularea executării silite pentru orice sumă ce depăşeşte un cuantum de 15.651.524.567,90 lei şi obligarea M.F. la restituire către RENEL – R.A. a oricărei sume depăşind cuantumul susmenţionat, executat silit, fără temei legal, în lipsa unui titlu executor, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea contestaţiei s-a arătat, în esenţă, că M.F. a emis dispoziţii de încasare obligatorii, blocând conturile RENEL – R.A. şi a filialelor sale, încasând silit suma de 20.264.690.000 lei, din care 14.337.026.000 lei, reprezintă penalităţi de întârziere, deşi, conform art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/1992, republicată, cuantumul penalităţilor nu putea depăşi cuantumul sumei datorate cu titlu de preţ al păcurii importate, în cuantum de 7.825.726.284,45 lei, urmare a acordului de împrumut nr. 10/25.06.1993, încheiat între M.F. şi RI.E. – S.A., PECO – S.A. şi RENEL – R.A., prin care RENEL s-a obligat să restituie în lei contravaloarea plăţii în valută necesară importului de păcură – sumele datorate neputându-se încadra în situaţiile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 22/1995, fiind obligaţii către Trezoreria Statului.
Prin sentinţa civilă pronunţată la data de 24.01.1996, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de intimatul M.F. şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civilă, faţă de cuantumul pretenţiilor solicitate.
Examinând materialul probator administrat, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată prezenta contestaţie la executare.
Astfel, probele cauzei relevă că regia autonomă contestatoare a beneficiat de suma în valută din împrumutul guvernamental extern B.I.R.D. – S.A.L. 3481/R/1992 – care grevează bugetul de stat – la a căror restituire s-a obligat conform convenţiei încheiate la data de 23.12.1992 şi a Acordului de împrumut nr. 10, încheiat la data de 25.06.1993, sume care constituie vărsăminte obligatorii în înţelesul Legii bugetului de stat nr. 22/1995 (dispoziţiile de încasare a sumelor astfel datorate fiind, conform acestui act normativ, titluri executorii).
în sprijinul celor sus-arătate sunt şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 91/ 1993 privind datoria publică, conform cărora, Guvernul României poate angaja împrumuturi externe, contractate direct sau de către societăţile comerciale, regiile autonome şi autorităţile publice locale, cu garanţia statului (Ministerului Finanţelor), care garantează în numele şi contul statului creditele pentru realizarea obiectivelor de investiţii de către societăţile comerciale, regiile autonome şi autorităţile publice locale, revenindu-i răspunderea asigurării resurselor necesare rambursării împrumuturilor (art. 30 lit. e din Legea nr. 91/1993), precum şi dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ, potrivit cărora rambursarea ratelor scadente ale datoriei publice externe, plata dobânzilor şi comisioanelor aferente angajamentelor de datorie publică externă, se realizează din resursele cu această destinaţie prevăzute în bugetul de stat, bugetul local şi bugetul propriu al beneficiarului de împrumut, după caz, astfel că, din perspectiva celor sus-arătate, datoria RENEL, rezultând din beneficiul subîmprumutului în valută, reprezintă sursă de acoperire a obligaţiilor României la extern, deci se include în datoria publică, asemeni sumei rezultând din majorările calculate pentm întârzierea în rambursarea acestui împrumut, la plata cărora contestatoarea s-a obligat, conform art. 5 din menţionatul Acord de împrumut nr. 10 încheiat la data de 25.06.1993, care reprezintă, de asemenea, vărsământ obligatoriu datorat statului, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 66/1994, aprobată prin Legea nr. 128/1994, privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului.
Rezultă aşadar, că nu pot fi primite susţinerile contestatoarei, cu privire la nelegalitatea titlului executor, cât şi cu privire la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei, întrucât obligaţia bugetară, concretizată în sarcina RENEL, rezultă dintr-un titlu de creanţă, în sensul dat acestui act juridic de art. 40 din Legea nr. 22/1995, iar dispoziţiile de încasare a sumelor datorate constituie, conform acestor dispoziţii legale, titluri executorii, pe care organele bancare le onorează fără acceptul debitorilor, în ordinea de prioritate stabilită de lege.
Este de observat că dispoziţiile O.G. nr. 34/25.08.1994, invocate în susţinerea afirmaţiei că majorările de întârziere nu pot depăşi cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate, au fost abrogate, ca şi dispoziţiile Legii nr. 121/1994 pentru aprobarea acestei ordonanţe, la data apariţiei O.G. nr. 36/25.08.1995, deci anterior emiterii dispoziţiilor de încasare obligatorii, respectiv a titlurilor executorii a căror executare se contestă.
Aşa fiind, urmează a se constata ca fiind nefondată şi a se respinge prezenta contestaţie la executare.
Notă: Legea nr. 22/1995 (Legea bugetului de stat pe anul 1995), a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 53 din 22 martie 1995, rectificată (Monitorul Oficial nr. 62 din 4 aprilie 1995) şi modificată prin O.G. nr. 40/1995 (publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 2 septembrie 1995).
Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
Legea nr. 91/1993 privind datoria publică a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 10 ianuarie 1994 şi modificată prin O.G. nr. 36/1995 (Monitorul Oficial nr. 202 din 31 august 1995) şi Legea nr. 113/1995 (Monitorul Oficial nr. 282 din 5 decembrie 1995).
Ordonanţa Guvernului nr. 66/1994 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 30 august 1994) a fost aprobată prin Legea nr. 128/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din 19 decembrie 1994).
Ordonanţa Guvernului nr. 34/1994 privind acordarea de către stat de garanţii pentru credite interne contractate de agenţii economici de la băncile comerciale şi constituirea fondului de risc pentru garanţiile acordate (publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 16 august 1994) a fost aprobată prin Legea nr. 121/1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 346 din 14 decembrie 1994) şi modificată prin O.G. nr. 36/1995, Legea nr. 113/1995 şi O.G. nr. 28/1997.
Ordonanţa Guvernului nr. 36/1995 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (publicată în Monitorul Oficial nr. 202 din 31 august 1995) a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 113/1995 (publicată în Monitorul Oficial nr. 282 din 5 decembrie 1995).
