Prin sentinţa nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul Argeş -Secţia civilă – Complet specializat pentru administrativ şi fiscal arespins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului IGPR şi,admiţând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către reclamantulB.N., a respins acţiunea acestuia.
În motivare, prima instanţă a reţinut că, prin Dispoziţia nr.770/17.02.2003, IGPR a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantuluiprin retrogradarea din funcţie până cel mult la nivelul de bază al graduluiprofesional deţinut, pentru imixtiune ilegală în activitatea altui poliţist şiintervenţie pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselororicăror persoane, urmând a fi numit într-o funcţie corespunzătoarepregătirii, potrivit competenţei”.
Ulterior, prin Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 emisă de şefulI.P.J. Argeş, au fost stabilite drepturile băneşti ale reclamantului, ca urmarea aplicării sancţiunii.
Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 a fost comunicatăreclamantului în luna martie 2003, iar cererea de anulare a acesteia a fostintrodusă la data de 14.01.2009, deci la aproximativ 6 ani de la data emiteriiei, fiind tardivă în conformitate cu dispoz. art. 11 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
I.G.P.R. are calitate procesuală pasivă, având în vedere căunul din actele contestate de reclamant este emis de către aceastăinstituţie.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul care,invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi 3041 C.proc.civ., a criticat-o pentrunelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele argumente de fapt.:
Nelegalitatea Dispoziţiei nr. 063 a fost recunoscută deînsuşi emitentul ei care, la data de 18.02.2009, a emis Dispoziţia nr. 17 princare a remediat situaţia.
Instanţa de fond a apreciat greşit momentul naşteriidreptului la acţiune, fără a se raporta la data la care pârâţii au răspunscererii reclamantului. Pe de altă parte, termenul de depunere a cererii dechemare în judecată a fost depăşit din motive mai presus de voinţareclamantului, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 32/14.04.2007 a Curţii deApel Piteşti, din procesul verbal întocmit de judecătoresc la datade 15.11.2007, din raportul către IPJ Argeş din data de 17.05.2005, dinrăspunsul IPJ consemnat în procesul verbal nr. 53814/17.05.2005 şi dinadresa IPJ Argeş nr. 24629/27.05.2003.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie refuzul nejustificat desoluţionare a unei cereri. Interpretarea corectă a dispoz. art. 11 lit. a) şi alin.2 din Legea nr. 554/2004 conduc la concluzia că prima instanţă trebuia săse raporteze la data la care IPJ Argeş a emis adresa nr. 22439/28.11.2008
Reclamantul a mai invocat încălcarea dreptului său la unproces echitabil, prev. de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturiloromului şi libertăţilor fundamentale.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recursformulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Recurentul reclamant a învestit instanţa cu o cerere înanularea Dispoziţiei nr. 063/1.03.2003 emisă de IPJ Argeş şi a răspunsuluişi măsurilor luate de pârâţi în anul 2008 în raport de conţinutul Dispoziţieirespective.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, recurentulreclamant a luat cunoştinţă de existenţa Dispoziţiei nr. 063 în luna martie2003, atât prin comunicarea expresă la data de 05.05.2003, sub semnăturareclamantului, a conţinutului acesteia, cât şi prin suportarea în modnemijlocit a măsurilor dispuse prin aceasta.
Potrivit Dispoziţiei respective, emise ca urmare asancţionării disciplinare a recurentului reclamant prin DispoziţiaInspectorului General al Poliţiei Române nr. 0770/17.02.2003, acesta a fostretrogradat în funcţia de ofiţer operativ principal III la Poliţia Mun. Piteşti,fiindu-i stabilite şi anumite drepturi băneşti. Prin urmare, Dispoziţia atranspus în fapt sancţiunea disciplinară.
Potrivit atât Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, învigoare la momentul emiterii Dispoziţiei în discuţie în speţă, cât şi Legiicontenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare în prezent, contestaţiaîmpotriva actului trebuia introdusă în termen de 30 de zile de lacomunicarea acestuia.
Ori, recurentul reclamant a contestat pe cale administrativămăsurile Dispoziţiei nr. 063 la data de 06.12.2007 (după recunoaştereafăcută de IGPR în întâmpinarea depusă la fondul cauzei). IGPR, autoritateierarhic superioară emitentului Dispoziţiei, a răspuns prin adresa nr.186.263/12.02.2008.
Prin urmare, recurentul reclamant a depăşit termenul legalsus arătat, contestând administrativ Dispoziţia IPJ Argeş la peste 4 ani dela data luării la cunoştinţă, iar răspunsul administrativ l-a contestat în faţainstanţei de contencios la data de 17.12.2008. În condiţiile în care recurentulnu a dovedit o altă dată a luării la cunoştinţă a răspunsului de la IGPR,rezultă că acţiunea în justiţie a fost exercitată peste termenul legal de 6 luniprev. de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, reclamantul a introdus acţiunea în justiţieşi cu depăşirea termenului de decădere (calificat astfel de lege) de un an dela data comunicării ori luării la cunoştinţă de actul administrativ, prev. de art.11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reţinut de instanţa de fond.
În concluzie, Curtea constată că cererea reclamantului estetardivă atât pentru considerentul că acesta a formulat plângere prealabilă cudepăşirea termenului legal, cât şi pentru faptul că acţiunea în justiţie a fostformulată peste termenul legal calculat în raport de răspunsul primit deacesta la plângerea prealabilă, respectiv în raport de data luării lacunoştinţă de act.
Nu poate fi primită susţinerea necomunicării Dispoziţiei nr.063 în sine, câtă vreme reclamantul a confirmat în scris, sub semnătură, căa luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, respectiv câtă vreme a suportat înmod real aplicarea măsurilor conţinute de Dispoziţie, începând cu data de01.03.2003.
A aprecia, în pofida aspectelor sus reţinute, că împrejurareacă reclamantului nu i-a fost remisă în mod material Dispoziţia nr. 063 îlîndreptăţeşte pe acesta să o conteste în justiţie la peste 5 ani de la emitereaei, înseamnă a nesocoti principul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridicenăscute în temeiul unui act administrativ care se bucură de prezumţie delegalitate – bazată pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii – şi de caracterobligatoriu şi executoriu şi care nu a fost contestat în termenele legale.
Recurentul reclamant a contestat în justiţie şi hotărârealuată de conducerea IPJ Argeş la data de 28.11.2008 de numire a sa într-ofuncţie vacantă de ofiţer specialist I în cadrul unui anumit Serviciu, în urmaraportului propriu al acestuia şi a recomandărilor primite de la IGPR, însăcontestaţia respectivă este formulată tot prin prisma nelegalităţii Dispoziţieinr. 063, iar nu a măsurilor în sine conţinute de acesta. Ca atare, se menţineconcluzia tardivităţii cererii reclamantului pentru argumentele sus arătate.
În faţa instanţei de recurs, recurentul a invocat oral faptul căprima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil şi nu apus în discuţie excepţia tardivităţii.
Un astfel de motiv nu poate fi cercetat de către instanţa derecurs câtă vreme nu este invocat în scris, în termenul legal de depunere amotivelor de recurs. Însă chiar dacă recurentul ar fi împlinit prescripţiilelegale referitoare la invocarea în termen a motivului respectiv de recurs, s-arconstata că susţinerile acestuia nu sunt conforme adevărului, întrucât dinîncheierea de şedinţă din data de 29.06.2009 rezultă punerea în discuţie şidezbaterea excepţiei respective.
Pentru cele expuse, văzând şi dispoz. art. 312 alin. 1C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
4. Contestaţie împotriva deciziei de impunere. Modul de calcul a termenului.Dispoziţii legale aplicabile.Art. 207 Cod pr. fiscală;Art. 101 – 104 Cod pr. civilă;Pct.3.11.1 şi 2 din OMF nr. 519/2005.
Calcularea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 Cod pr.fiscală, pentru contestarea decizie de impunere, se face pe zile libereconform art. 101-104 Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din OrdinuluiMinisterului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentruaplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. Potrivitacestuia, dispoziţiile privind termenele de procedură civilă se aplică în modcorespunzător, astfel încât termenul de depunere al contestaţiei secalculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin lege se prevedealtfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşittermenul.
(Decizia nr. 1326/R-CONT din 09 decembrie 2009)
