Potrivit legii, institutul de cercetare ştiinţifică specializat verifică lucrarea sub raport tehnico-economic şi, după caz, o avizează şi o transmite beneficiarului, odată cu documentele de plată emise de executant, spre a fi decontate din fondurile aprobate acestuia.
Veriga intermediară, neavând nici obligaţia legală şi nici contractuală (o stipulaţie contrară fiind nulă), nu poate fi obligată la plata preţului.
(Secţia comercială, decizia nr. 298/6.04.1992)
Prin acţiunea introdusă la data de 7.08.1991 de I.RB. s-a solicitat obligarea I.C.S.I.T.P.S.C.B. sau a C.U.G.C. la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de preţ şi la 12.540 lei, cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a motivat cererea arătând că, în executarea contractului de cercetare ştiinţifică nr. 11-8-6/14.05.1988, având ca obiect „Elaborarea metodelor de proiectare a tronsonului de adaptare sursă-cuptor pentru instalaţii de microunde cu putere 8+5 kw şi întărirea formelor de turnătorie” i-a predat primei pârâte faza a Ii-a a lucrării, cu procesul verbal nr. 10.534/ 2.08.1990 şi, totuşi, beneficiara lucrării C.U.G.C. – copârâtă în cauză, n-a decontat preţul facturat cu nr. 6.390/2.08.1990.
Pârâta I.C.S.I.T.P.S.C.B., devenită I.N.T.E.C.B., a depus întâmpinare, la care a ataşat contractul de cercetare ştiinţifică nr. 20.500/1988, cu anexe, încheiat cu C.U.G.C., şi actul adiţional, anexa 7 la contractul nr. 11-8-6 A/ 14.05.1988, încheiat cu I.P.B., susţinând că, în calitate de proiectant general, a corelat cele două contracte şi, ulterior, a transmis lucrările şi a avizat documentele de plată, solicitând ca acţiunea să fie soluţionată exclusiv între reclamantă şi beneficiara cercetării, titulara fondului destinat plăţii preţului, din care a şi achitat costul fazei I-a, în condiţiile prevăzute în cele două contracte.
Soluţionând litigiul (după declinarea competenţei, pronunţată prin sentinţa nr. 1.909/11.09.1991 a Tribunalului Municipiului Bucureşti), Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea faţă de I.N.T.E.C.B., cu motivarea că datora preţul lucrării contractate şi, întrucât nu a formulat cerere de chemare în garanţie a C.U.G.C., respingând apărarea pârâtei obligate, care a susţinut că lucrarea trebuia suportată de beneficiara lucrării, conform condiţiei de plată stipulată contractual.
împotriva acestei hotărâri, I.N.T.E.C.B. a declarat recurs, prin care critică sentinţa pentru nelegalitate.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, rezultă că instanţa de fond (care n-a motivat în drept sentinţa) a omis să se pronunţe asupra pretenţiilor reclamantei faţă de pârâta C.U.G.C., încălcând principiul disponibilităţii, ignorând cadrul litigiului şi temeiul prevăzut de Legea nr. 28/1969 şi H.C.M. nr. 77/1970, indicat în acţiune, cu consecinţa nulităţii sentinţei.
Aceasta se impune datorită faptului că, potrivit reglementării legale aplicabile (menţionată şi în contractele de cercetare ştiinţifică nr. 11-8-6/ 14.05.1988 şi 20.500/4.05.1988, corelate prin actul adiţional din 14.10.1988, anexa 7 la contractul 11-8-6/14.05.1988), institutul de cercetare ştiinţifică specializat verifică lucrarea sub raport tehnico-economic şi, după caz, o avizează şi o transmite beneficiarului, odată cu documentele de plată emise de executant spre a fi decontate din fondurile aprobate acestuia.
Veriga intermediară, recurenta în speţă, neavând nici obligaţie legală şi nici contractuală (o stipulaţie contrară fiind nulă), nu putea fi obligată la plata preţului, considerentul primei instanţe, vizând dezdăunarea acesteia prin chemarea în garanţie a beneficiarei fiind, de asemenea, lipsit de suport legal.
întrucât încasarea preţului era condiţionată de îndeplinirea corespunzătoare a operaţiunilor de avizare şi remitere menţionate, neanaiizate de prima instanţă, se impunea ca pârăta-recurentă să dovedească îndeplinirea propriilor sale obligaţii, cu consecinţe în planul răspunderii.
Aşa fiind, urmează ca, în baza art. 312 pct. 2 lit. b alin. 2 Cod proc. civilă, să se caseze sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Notă: Legea nr. 28/1969 privind organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică în Republica Socialistă România, a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 25 august 1995.
De asemenea, prin acelaşi act normativ a fost abrogată şi H.C.M. nr. 77/ 1970 cu privire la aplicarea sistemului contractual în activitatea de cercetare ştiinţifică.
