Cesiunea de drepturi litigioase este o varietate a cesiunii de creanţă, având ca obiect una sau mai multe creanţe care fac obiectul unui litigiu în curs, fiind admisibilă şi în relaţiile comerciale.
Potrivit art. 45 Cod comercial, retractul litigios este inadmisibil în relaţiile comerciale.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 1.728/6.05.1997).
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.1994, reclamanta S.C. “P. C. S. T. C.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „O.” S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 124.838.158 lei, ce urmează a se reactualiza, deţinută fără îndreptăţire, la plata penalizărilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii se arată că între părţi a intervenit un contract de comision pentru import, în care pârâta se obligă să încheie pentru reclamantă şi în contul acesteia contracte externe de import, urmând să primească un comision de 5 % din valoarea mărfii, că părţile au semnat un adendum, în care s-au fixat preţurile mărfii din contractele externe iar, ulterior, reclamanta a aflat că preţurile la extern erau mult mai mici decât cele pe care i le-a facturat pârâta, rezultând că pârâta a încasat, facturând în plus, suma de 80.327 USD, Ia care se adaugă şi diferenţa de comision, pârâta datorând penalităţi şi dobânzi bancare.
Pârâta a formulat întâmpinare, în care invocă neîndeplinirea de către reclamantă a cerinţelor legii taxei de timbru, iar, pe fond, arată că acţiunea este nedovedită.
Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională, prin încheierea de la 29.11.1994 dispunându-se disjungerea acesteia, urmând a se judeca separat, nefiind depusă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 3 Cod proc. civilă.
S-a admis efectuarea în cauză a unei expertize contabile, la cererea reclamantei, şi proba cu interogatorii, pentru ambele părţi.
La termenul din 14.11.1995, SC. “I. V.” – S.A. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor pretinse de reclamantă în favoarea intervenientei, arătându-se că la data de 26.10.1995, între reclamantă şi intervenientă a intervenit un contract de cesiune a drepturilor litigioase din acest dosar, contract care a fost notificat pârâtei.
în susţinerea cererii, intervenienta a depus contractul de cesiune de drepturi litigioase din 26.10.1995 şi notificarea cesiunii nr. 469/6.11.1995.
Deşi reclamantei i s-a pus în vedere, la mai multe termene, să-şi precizeze poziţia faţă de cererea de intervenţie, astfel cum prevede art. 52 Cod proc. civilă, aceasta nu s-a conformat, astfel încât, la acest termen, s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie.
Prin precizările depuse la data de 25.02.1997, intervenienta a solicitat obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 32.464 USD, cu penalităţi de întârziere, în cazul în care se va aprecia că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.76/1992, să fie obligată pârâta la plata dobânzilor legale, începând cu data de 4.01.1994.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţine că între reclamantă şi pârâtă a intervenit un contract de comision pentru import anvelope, pârâta obligându-se să încheie, în calitate de comisionar, pentru reclamantă, şi în contul acesteia, contracte externe de import, pentru care să încaseze comision de până la 5 % din valoarea mărfii.
Părţile au mai semnat addendum-uri, în care s-a fixat estimativ preţul mărfii din contractele externe.
Din expertiză şi suplimentul Ia expertiză, efectuate în cauză, rezultă că au existat diferenţe de preţ la toate deconturile între preţul numitor din decont pe anvelopă, deci preţul practicat de pârâtă şi preţul din factura externă emisă de exportator, aceste preţuri influenţând şi comisionul încasat de pârâtă, valoarea daunei suferite de reclamantă, prin aplicarea şi a ratei inflaţiei în perioada 1992-1995, fiind de 86.026.389 lei. Prin suplimentul la expertiză, expertul a procedat la stabilirea daunelor suferite de reclamantă în raport de creşterea nivelului dolarului faţă de moneda naţională, respectiv dintre datele deţinerii, în mod nejustificat, a sumelor de către pârâtă şi data întocmirii suplimentului de expertiză, rezultând o daună în sumă de 32.464 USD, respectiv 94.307.920 lei.
Prin cererea de intervenţie, intervenienta S.C. “I. V.” – S.A. învederează că a avut loc o cesiune a drepturilor litigioase ale creditorului-cedent-reclamant – ce fac obiectul acestui dosar, în favoarea intervenientei, depunându-se, în acest sens, contractul de cesiune încheiat la 26.10.1995, conform prevederilor art. 1393 alin. 1 Cod civil, cesiunea fiind notificată debitoarei pârâte, prin executorii judecătoreşti, fiindu-i opozabilă, consimţământul debitoarei pârâte nefiind necesar potrivit legii.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta susţine că cererea de intervenţie urmează a fi respinsă, deoarece, în raport cu prevederile art. 45 Cod comercial, cesiunea unui drept litigios, respectiv retractul litigios, este inadmisibil în raporturile de drept comercial, şi mai arată că prin încheierea din 14.01.1997, instanţa, din oficiu, a cerut părţilor să formuleze precizări cu privire la admisibilitatea retractului litigios.
Susţinerile pârâtei urmează a fi înlăturate, deoarece nu se poate confunda cesiunea de drepturi litigioase cu retractul litigios.
Cesiune de drepturi litigioase este o varietate a cesiunii de creanţă, având ca obiect una sau mai multe creanţe care fac obiectul unui litigiu în curs, fiind admisibilă şi în relaţii comerciale.
Principala particularitate a acestei cesiuni o constituie dreptul debitorului cedat de a face un retract litigios (prin retract litigios înţelegându-se manifestarea unilaterală de voinţă prin care debitoarea unui drept litigios -care a fost transmis de creditor unei alte persoane printr-o cesiune – poate să stingă litigiul şi, totodată, obligaţia sa, oferind cesionarului – noul său creditor – suma cu care el a plătit efectiv cedentului creanţa respectivă).
într-adevăr, potrivit art. 45 din Codul comercial, retractul litigios este inadmisibil în relaţiile comerciale.
Acesta a fost şi motivul pentru care instanţa, spre a cunoaşte poziţia părţilor, respectiv a pârâtei, a pus în vedere acesteia să facă precizări faţă de prevederile art. 45 Cod comercial.
Prin încheierile de la 14.01.1997 şi 25.02.1997 s-a pus în vedere reclamantei să precizeze valoarea daunelor pretinse şi să timbreze la valoare acest capăt de cerere, reclamanta neconformându-se dispoziţiilor instanţei.
Deşi prin cesiunea de drepturi litigioase reclamanta a pierdut calitatea procesuală activă în această cauză, discutarea satisfacerii cerinţelor legii taxei de timbru având prioritate, conform art. 114 Cod proc. civilă, şi cum reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor privind precizarea valorii daunelor pretinse şi nu a timbrat la valoare acest capăt de cerere, se va anula cererea ca insuficient timbrată.
Se va admite în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta S.C. “I. V.” – S.A., astfel cum a fost precizată, şi se va obliga pârâta, în baza prevederilor art. 36 Cod comercial şi art. 992 şi 998 Cod civil, la plata către intervenientă a echivalentului în lei, la data plăţii, a sumei de 32.464 USD.
în conformitate cu prevederile art. 1088 Cod civil, se va obliga pârâta Ia plata către intervenientă a dobânzii legale de 6 % pe an, ce se va calcula asupra sumei datorate, începând cu data de 14.11.1995 (data formulării cererii de intervenţie) şi până la data achitării sumei datorate.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
