Faţă de împrejurarea că protocolul de reorganizare nu era supus publicităţii, comisionarul avea obligaţia să-i notifice partenerului contractual modificările intervenite.
(Secţia comercială, decizia nr. 147/20.05.1991)
Prin acţiunea introdusă la data de 28.04.1990 de I.M.T.T.M. (devenită I.M.A.T.E.X. – S.A.) s-a solicitat obligarea I.C.E.M.B. la plata sumei de 246.862 lei şi la 3.702 lei, cheltuieli de judecată.
Prin încheierea şedinţei de judecată de la 21.06.1990, instanţa a extins cadrul litigiului, prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. “M” – S.A. Bucureşti, care a fost înfiinţată prin reorganizarea l.C.E. M.B.
La rândul său, copârâta, arătând că, în martie 1990, dosarul cauzei a fost preluat de I.C.E.R., care a efectuat plata, solicită respingerea pretenţiilor reclamantei, inclusiv pentru cheltuielile de judecată.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr.60 din 17.01.1991, acţiunea fiind respinsă, cu motivarea că reclamanta, deşi a cunoscut substituirea debitoarei, ca efect al reorganizării l.C.E. M.B., n-a chemat în judecată I.C.E.R., care i-a achitat preţul mărfii exportate.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, criticând sentinţa în partea privind respingerea capătului de cerere prin care a solicitat
chletuielile de judecată, susţinând că instanţa n-a apreciat corect probele şi, în consecinţă, a stabilit greşit situaţia de fapt, întrucât partenera contractuală – l.C.E. M.B. n-a avizat-o pe recurentă despre consecinţele reorganizării sale asupra creanţei rezultată din exportul produselor în litigiu. Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, rezultă că, în baza comenzii nr. 015.868/26.11.1987 a l.C.E. M.B., s-a încheiat contractul extern nr. 1.112.480.026/1987, cu termen de efectuare în 1988, în baza căruia reclamanta a livrat beneficiarului extern – M.S.E.C.T.I. piesele de schimb, facturate cu nr. 17.620/26.10.1988.
Reclamanta n-a încasat preţul mărfii de la pârâta comisionară, iar prin efectul unor reorganizări succesive, contractul a fost preluat de la aceasta din urmă de D.C.F. M., pe baza protocolului din 15.03.1989 şi apoi de I.C.E.R., în martie 1990, care a achitat suma de 246.862 lei, cu dispoziţia de plată nr. 391/3.08.1990.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 12/1980 (introdus prin Decretul nr. 115/1981), l.C.E. M.B. datora reclamantei contravaloarea mărfii exportate, la preţul extern, transformat în lei, la cursul de revenire stabilit, pe baza declaraţiei vamale şi altor documente care atestă trecerea frontierei, condiţii îndeplinite în cauză, înainte de reorganizarea comisionarei, intervenită prin Decretul nr.381/17.12.1988, şi perfectată prin protocolul din 15.03.1989.
Rezultă că, pe de o parte, preţul era exigibil înainte de a fi intervenit transmiterea debitului către D.C.F. M., iar, pe de alta, că l.C.E. M.B. nu i-a notificat reclamantei modificarea contractului astfel intervenită, deşi era obligată, faţă de împrejurarea că protocolul nu era supus publicităţii.
în acelaşi sens, pârâta n-a dat curs nici încercării de conciliere din 4.04.1990, dovedită cu delegaţia nr. 600, înregistrată la 5.04.1990, situaţie în care se impunea să suporte cheltuielile ocazionate de soluţionarea litigiului.
Aşa fiind, urmează ca, admiţându-se recursul, în baza art.312 pct.2 lit.a Cod proc. civilă, să se modifice sentinţa în consecinţă.
Notă: Legea nr. 12/1980 privind întărirea autoconducerii muncitoreşti şi autogestiunii economico-financiare şi valutare în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională (publicată în Buletinul Oficial nr. 111 din 24 decembrie 1980), a fost abrogată prin Legea nr. 7/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 13 ianuarie 1998).
Decretul nr. 381/1988 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării unităţilor de comerţ exterior (publicat în Buletinul Oficial nr. 65 din 19 decembrie 1988), a fost abrogat prin Legea nr. 7/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 13 ianuarie 1998).
