Prin sentinţa nr. 245 din 11.02.2009 pronunţată în dosarul nr… Tribunalul Harghita a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei D., judeţul Harghita,ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că primarul comunei D. a emis dispoziţiile nr. 506/2008, 507/2008, 508/2008, 509/2008, 510/2008, 511/2008, 512/2008, 513/2008, 514/2008, 515/2008, 516/2008, 517/2008, 525/2008, 526/2008, 527/2008, 528/2008, 529/2008, 530/2008, 531/2008, 532/2008, 533/2008, 534/2008, prin care a prevăzut acordarea drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 18% din salariul de bază al persoanelor fizice vizate de actele atacate, începând cu data de 01.07.2008.Instanţa de fond reţine că reclamantul solicită anularea unor dispoziţii prin care se acordă individual unele drepturi salariale personalului din aparatul propriu al pârâtului.Mai precis este vorba de acte administrative unilaterale cu caracter individual.Cercetarea valabilităţii acestor dispoziţii fără introducerea în cauză a persoanelor în favoarea cărora au fost emise şi care astfel au dobândit drepturile salariale acordate ar presupune să se admită că în privinţa pârâtului dispoziţiile ar putea fi nule, în timp ce faţă de beneficiari ar fi valabile, deoarece, nefiind parte în proces, hotărârea nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce îi priveşte. Acest lucru este însă inadmisibil.S-a apreciat că fără citarea în proces a persoanelor fizice acţiunea este inadmisibilă.Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Prefectul Judeţului Harghita solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii în administrativ.În motivele de recurs s-a arătat că una din condiţiile admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ este aceea, ca ea să fie îndreptată împotriva unei autorităţi publice, respectiv emitentul actului administrativ care are în această situaţie calitatea de pârât ( în speţă primarul). ( art. 1 din Legea nr. 554/2004).De asemenea s-a precizat că Legea nr.554/2004 conferă o competenţă specială Avocatului Poporului, Ministerului Public, ANAF şi prefecţilor în temeiul căreia pot iniţia acţiuni în contencios administrativ atunci când apreciază că a fost încălcat un interes public sau privat. În astfel de situaţii, motivul pentru care sunt atacate actele administrative ilegale este acela că ele încalcă anumite dispoziţii legale care ocrotesc un interes public.Legiuitorul nu a considerat însă necesar să acorde alte drepturi speciale altor persoane.S-a arătat că în speţă este vorba de acte administrative unilaterale cu caracter individual emise în regim de putere publică.Recurentul a arătat că acţiunea prefectului în anularea unui act administrativ este admisibilă fără chemarea în judecată a beneficiarilor acelui act administrativ.
Recurentul a precizat că prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă s-a menţinut suspiciunea existenţei unui act administrativ nelegal care produce efecte juridice, fiind astfel încălcat şi perpetuat interesul legitim public.Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului fără să analizeze în nici un fel excepţia, ci făcând aprecieri cu privire la fondul cauzei, deşi acesta nu a fost analizat,cauza fiind soluţionată pe excepţie.Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinut următoarele:Actele administrative atacate sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual emise în regim de putere publică.Potrivit art.2 lit.c din L nr.554/2004 prin act administrativ se înţelege” actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Art.1 alin 8 din L nr.554/2004 acordă prefectului dreptul de a introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile legii,iar potrivit art.8 din lege se poate solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
După cum se observă nu există nicio condiţionare din partea legiuitorului în sensul citării în proces a persoanei vizate de actul administrativ atacat.
Ceea ce se urmăreşte este verificarea legalităţii actului emis de autoritatea publică,indiferent că acesta vizează un singur subiect sau mai multe.
Din definiţia art.2 a actului administrativ reiese că acesta poate fi individual, când efectele sale vizează o categorie limitată de persoane sau normativ,când vizează o infinitate de persoane.
Daca am merge pe logica primei instanţe ar însemna ca atunci când se solicită anularea unui act administrativ normativ să cităm toţi subiecţii posibili,ceea ce este de neimaginat.
Suntem în prezenţa unui act administrativ atacat în condiţiile legii, situaţie în care judecătorul verifică legalitatea actului acestuia prin raportare la textele de lege aplicabile.
În consecinţă, în baza art. 312 al.5 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a casat în tot hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe. În rejudecare prima instanţă va soluţiona cauza în cadrul procesual stabilit de reclamant, urmând să verifice legalitatea actelor administrative atacate.
