– Codul muncii: art. 266, art. 268 alin. (1)
– Contractul Colectiv de Muncă: art. 167 pct. 1
– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
Potrivit art. 167 pct. 1 din CCM, constituie abatere disciplinară gravă de natură a atrage concedierea angajatului, desfăşurarea unor activităţi -pe cont propriu în timpul orelor de program ori utilizarea dotărilor şi datelor proprietatea unităţii care au condus la o concurenţă neloială, au prejudiciat unitatea, ori au perturbat desfăşurarea normală a activităţii unităţii.
Această prevedere din CCM nu conduce însă la concluzia că instanţa de judecată nu mai poate face aprecieri cu privire la gravitatea abaterilor disciplinare, aceasta faţă de dispoziţiile art. 266 C. mun., cât şi în raport de doctrina şi jurisprudenţa actuală.
Această prevedere din CCM nu conduce însă la concluzia că instanţa de judecată nu mai poate face aprecieri cu privire la gravitatea abaterilor disciplinare, aceasta faţă de dispoziţiile art. 266 C. mun., cât şi în raport de doctrina şi jurisprudenţa actuală.
Potrivit art. 266 C. mun., angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, având în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare şi comportarea generală în servicii a salariatului.
Potrivit art. 266 C. mun., angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, având în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare şi comportarea generală în servicii a salariatului.
Aplicarea legii, în cazul de faţă art. 266 C. mun., nu poate fi sustrasă controlului judecătoresc.
Aplicarea legii, în cazul de faţă art. 266 C. mun., nu poate fi sustrasă controlului judecătoresc.
Chiar şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantă în promovarea preeminenţei dreptului, considerând puterea discreţionară atribuită unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o înfrângere prin lege a acelui drept. Or, în condiţiile stabilirii de criterii concrete pentru aprecierea sancţiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicată, împiedicarea instanţei de a observa respectarea lor le lipseşte de orice valoare, constituind o încurajare a arbitrariului în procesul de decizie al angajatorului şi constituie, în plus, o încălcare a art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la accesul liber la justiţie.
In concluzie, instanţa de judecată are aptitudinea legală de a face aprecieri cu privire la gravitatea abaterilor disciplinare.
Exercitându-şi această aptitudine legală, tribunalul a apreciat în mod corect că sesizarea făcută de contestator către ANRE pe calculatorul societăţii şi transmiterea acesteia prin fax-ul societăţii nu constituie o abatere disciplinară gravă, din moment ce această sesizare a privit probleme strict tehnice, a totalizat circa o pagină şi jumătate, deci nu se poate reţine, în aceste împrejurări, că salariatul nu a respectat programul de lucru stabilit de unitate şi nu a utilizat integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în sensul art. 164 lit. b) din CCM.
Exercitându-şi această aptitudine legală, tribunalul a apreciat în mod corect că sesizarea făcută de contestator către ANRE pe calculatorul societăţii şi transmiterea acesteia prin fax-ul societăţii nu constituie o abatere disciplinară gravă, din moment ce această sesizare a privit probleme strict tehnice, a totalizat circa o pagină şi jumătate, deci nu se poate reţine, în aceste împrejurări, că salariatul nu a respectat programul de lucru stabilit de unitate şi nu a utilizat integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în sensul art. 164 lit. b) din CCM.
Totodată, contestatorul a primit şi un răspuns din partea ANRE la această sesizare, în urma verificării documentelor tehnice, a proiectelor de execuţie, avizelor tehnice şi procesele verbale de recepţie tehnică a lucrărilor, deci în urma verificării lucrărilor vizibile, organul de control precizând că lucrările ascunse pot fi verificate numai în urma efectuării unei expertize tehnice.
Totodată, contestatorul a primit şi un răspuns din partea ANRE la această sesizare, în urma verificării documentelor tehnice, a proiectelor de execuţie, avizelor tehnice şi procesele verbale de recepţie tehnică a lucrărilor, deci în urma verificării lucrărilor vizibile, organul de control precizând că lucrările ascunse pot fi verificate numai în urma efectuării unei expertize tehnice.
Deci, sesizarea contestatorului nu a fost nejustificată, iar procedând în acest mod nu s-a perturbat activitatea societăţii şi nici nu s-a ajuns la o concurenţă neloială.
Deci, sesizarea contestatorului nu a fost nejustificată, iar procedând în acest mod nu s-a perturbat activitatea societăţii şi nici nu s-a ajuns la o concurenţă neloială.
Referitor la termenul în care se putea sancţiona fapta de a redacta un document în perioada 2005-2007, cum bine a apreciat şi instanţa de fond, cu privire la aceasta, societatea nu mai era în termenul legal pentru a putea aplica o sancţiune în data de 24 iunie 2008.
Potrivit prevederilor art. 268 alin. (1) C. mun., angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Potrivit prevederilor art. 268 alin. (1) C. mun., angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Susţine recurenta că acest termen legal nu a expirat, întrucât respectivul document s-a menţinut în memoria calculatorului şi după data redactării acestuia, susţinere ce nu poate fi reţinută, dată fiind prevederea imperativă a legii, care nu permite aplicarea sancţiunii după expirarea celor 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Susţine recurenta că acest termen legal nu a expirat, întrucât respectivul document s-a menţinut în memoria calculatorului şi după data redactării acestuia, susţinere ce nu poate fi reţinută, dată fiind prevederea imperativă a legii, care nu permite aplicarea sancţiunii după expirarea celor 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Faptele fiind comise în perioada anilor 2005-2007, acestea nu mai puteau fi sancţionate la 24 iunie 2008.
Faptele fiind comise în perioada anilor 2005-2007, acestea nu mai puteau fi sancţionate la 24 iunie 2008.
(Decizia civilă nr. 95/R-CM din 22 ianuarie 2010)
Sub nr. 2172/90/2008 din 14 iulie 2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă în complet specializat de conflicte de muncă şi asigurări sociale, acţiunea civilă formulată de contestatorul Hodoroagă I Constantin în contradictoriu cu intimata SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, prin care a formulat contestaţie împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă adoptată prin decizia nr. 209 din 24 iunie 2008, solicitând anularea acesteia.
în motivarea acţiunii, contestatorul a susţinut că în urma efectuării cercetării prealabile a Comisiei de disciplină din cadrul Direcţiei Regionale Vest a SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, deşi nu i-a fost comunicată decizia de sancţionare.
în sprijinul susţinerilor sale, contestatorul a solicitat să i se pună în vedere intimatei, să depună la dosar şi să-i comunice şi acestuia: decizia de desfacere a contractului de muncă, procesul-verbal din 24 iunie 2008 întocmit de Comisia de disciplină, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a intimatei, întocmit de ANRE sub nr. 117 din 21 aprilie 2008 şi să precizeze motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, arătate în nota explicativă dată Comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea sa, intimata SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, în baza art. 115 C. pr. civ., a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei nr. 209 din 24 iunie 2008 ca fiind legală şi temeinică.
în esenţă, aceasta a susţinut că la 24 iunie 2008, contestatorul a refuzat primirea deciziei de desfacere a contractului de muncă, astfel că la 25 iunie 2008 a procedat la comunicare prin poştă, cu confirmare de primire. Din 25 iunie 2008, contestatorul a depus la registratura societăţii certificate de concediu medical, care atestă stări de incapacitate temporară de muncă pentru diverse cauze medicale.
în acest context, susţine că decizia nu şi-a produs efectele juridice, respectiv, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept.
încetarea contractului individual de muncă al contestatorului urmează să se producă în prima zi după încetarea stării temporare a incapacităţii de muncă, apreciind astfel contestaţia ca fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că, urmare a referatului nr. 59 din 13 iunie 2008 întocmit de şeful ierarhic al contestatorului, d-na ing. şef M C., prin care se aduceau la cunoştinţă o serie de abateri, a fost constituită Comisia de disciplină, iar prin adresa nr. 1247 din 7 iunie 2008, contestatorul a fost convocat pentru îndeplinirea procedurii de cercetare prealabilă disciplinară.
Cu ocazia cercetării prealabile disciplinare, s-a reţinut că faptele comise de contestator, constau în: refuzul acestuia de a duce la îndeplinire o sarcină de serviciu, constând în întocmirea Dispoziţiei de şantier pentru lucrarea „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente naturale pe str. T.V., Băile-Govora”; a reclamat nejustificat la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) unele aspecte legate de activitatea societăţii, ca fiind neconforme cu normele şi legile în vigoare; a recuzat inspectorii ANRE, competenţi din punct de vedere teritorial; a trimis reclamaţia în timpul programului de lucru, folosind bunurile societăţii; avea în memoria calculatorului tip PC alocat, filme pornografice, reclamaţia adresată ANRE, precum şi un număr impresionant de cereri personale (întâmpinări, cereri de chemare în judecată, recursuri, plângeri penale, tranzacţii etc ).
Referitor la refuzul acestuia de a duce la îndeplinire o sarcină de serviciu, constând în întocmirea Dispoziţiei de şantier pentru lucrarea „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale pe str. T.V., Băile-Govora”, Comisia de disciplină a reţinut că salariatul-contestator a deformat dispoziţii ale normativului de proiectare şi execuţie, prin aplicarea unor soluţii tehnice de strictă aplicare, altor situaţii decât cele reglementate, deşi i-au fost prezentate motivele tehnice corecte, chiar şi în faţa Comisiei de disciplină.
Prin notele scrise transmise Comisiei de disciplină, acesta nu a motivat refuzul său de a întocmi Dispoziţia de şantier în forma solicitată de Comisia de avizare, precizând doar că a fost supus unor presiuni pentru întocmirea Dispoziţiei, astfel că, în perioada februarie – mai au fost întrerupte lucrările tocmai din lipsa Dispoziţiei de şantier.
Intimata a susţinut că această sarcină de serviciu putea fi îndeplinită într-o singură zi, iar contestatorului i-au trebuit 4 luni şi o corespondenţă scrisă cu Comisia tehnică de avizare, această atitudine a salariatului fiind apreciată ca un refuz de îndeplinire a sarcinii de serviciu, care constituie abatere disciplinară gravă, aşa cum este descrisă de art. 167 alin. (I) lit. c) din CCM aplicabil în speţă, precum şi de art. 164 Ut. a), c) şi h) din acelaşi Contract Colectiv de Muncă.
Referitor la reclamaţia nejustificată depusă la ANRE, privind unele aspecte legate de activitatea societăţii, ca fiind neconforme cu normele şl legile în vigoare, trimiterea reclamaţiei în timpul programului de lucru, şi folosirea bunurilor societăţii în acest scop, respectiv, recuzarea inspectorilor AN RE, intimata invocă aspectul că 8 din 9 aspecte sesizate de contestator au fost găsite nejustificate, iar prin aceste demersuri, contes-tatorul a adus un prejudiciu de imagine societăţii, concretizat în crearea unei imagini negative a SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, faţă de ANRE, ca instituţie a statului, cât şi faţă de personalul ANRE, care a fost implicat în verificarea reclamaţiilor făcute de contestator.
Consideră că imaginea negativă rezultă din încercarea de a crea o aparenţă de activitate nelegală şi posibilitatea de influenţare a organelor de control pentru a trece cu vederea eventualele nelegalităţi.
Consideră că fapta contestatorului de a sesiza fără temei ANRE, de a redacta sesizarea pe calculatorul societăţii, transmiterea reclamaţiei prin Fax-ul societăţii, recuzarea inspectorilor şi împiedicarea desfăşurării activităţii normale a activităţii celor 4 angajaţi care au răspuns solicitărilor inspectorilor, constituie abatere disciplinară gravă conform art. 167 alin. (1) lit. I) şi art. 164 lit. b) din CCM.
Cu privire la deţinerea în memoria calculatorului tip PC alocat, a unor filme pornografice, a reclamaţiei adresată ANRE, precum şi a unui număr impresionant de cereri personale (întâmpinări, cereri de chemare în judecată, recursuri, plângeri penale, tranzacţii etc.), intimata susţine că prezenţa acestora contravine direct cu obligaţia de a respecta şi de a folosi eficient şi integral programul de muncă, conform Fişei postului şi art. 164 lit. a) şi b) din CCM.
Admiţând posibilitatea ca unele documente să fi fost redactate în afara orelor de program, intimata consideră că nu există nicio justificare pentru prezenţa documentelor personale în memoria calculatorului de serviciu.
Consideră că şi această faptă constituie abatere disciplinară gravă conform art. 167 alin. (1) lit. I) şi art. 164 lit. b) din CCM.
Pentru toate aceste motive expuse mai sus, intimata apreciază că Decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare şi este bazată pe o serie de motive întemeiate.
Intimata a depus la dosar: referatul nr. 59 din 13 iunie 2007; convocarea în scris a contestatorului; procesul-verbal de cercetare disciplinară din 24 iunie 2008; decizia nr. 209 din 24 iunie 2008; nota explicativă scrisă a contestatorului; corespondenţa Comisiei tehnice de avizare cu contestatorul; raportul de verificare ANRE; procesul-verbal de preluare a PC de serviciu al contestatorului; documentele cu caracter juridic găsite în calculator şi CCM aplicabil în cadrul SC Distrigaz S.SRL.
Prin „Concluziile scrise” depuse la dosar, contestatorul H.C. a solicitat obligarea intimatei şi la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele de sănătate cauzate de desfacerea nelegală a contractului de muncă la care a fost supus, considerând că datorită acestei măsuri vizând serviciul său, a avut insomnii şi a făcut hepatită, în acest sens depunând la dosar mai multe bonuri fiscale prin care justifică deplasările efectuate la sanatorii medicale şi consultaţii spitaliceşti.
Prin sentinţa civilă nr. 876 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, în complet specializat de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 2172/90/2008, instanţa a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul H.I.C., împotriva deciziei nr. 209 din 24 iunie 2008 emisă de intimata SC Distrigaz S. SRL Bucureşti şi a anulat-o.
A obligat-o pe intimată să-i achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Totodată, instanţa a respins cererea privind daunele morale şi cheltuielile de judecată de la dosar.
Prin decizia nr. 757/R-CM din 18 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 2172/90/2008, Curtea a admis recursul declarat de intimata SC Distrigaz S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 876 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a casat această sentinţă şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Analizând sentinţa recurată în raport de critica formulată, Curtea a constatat că prin decizia nr. 209 din 24 iunie 2008, contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârşirea unor abateri disciplinare, în decizie reţinându-se în sarcina acestuia patru fapte.
Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitate cu dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. I) din C.C.M., constă în aceea că angajatul a folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamaţie pentru preşedintele ANRE, prin care a solicitat efectuarea unui control de către o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocazia controlului ANRE a fost perturbată desfăşurarea activităţii unităţii prin suspendarea activităţii a patru angajaţi.
A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. e) din CCM, constă în aceea că salariatul a adus un prejudiciu de imagine societăţii angajatoare prin reclamarea aspectelor legate de activitatea societăţii, cât şi prin recuzarea inspectorilor ANRE.
A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abatere disciplinară conform art. 167 lit. b) şi lit. I) din C.C.M., este aceea că a folosit calculatorul proprietatea societăţii în interes personal, redactând foarte multe documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeri penale) şi stocând în calculator materiale pornografice.
A patra faptă reţinută în sarcina contestatorului, ce reprezintă abatere disciplinară conform art. 167 alin. (1) lit. c) din CCM şi art. 164 lit. a), c) şi h) din CCM, constă în aceea că angajatul şi-a îndeplinit cu întârziere nejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri, respectiv redactarea şi finalizarea Dispoziţiei de şantier privind lucrarea: „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale presiune redusă, strada T.V., Băile Govora, judeţul Vâlcea”.
S-a reţinut că anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dând notă explicativă de la dosar.
în această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data la care a predat Dispoziţia de şantier, faptul că în calculatorul său se află salvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precum şi faptul că a sesizat ANRE în legătură cu efectuarea unul control la societatea angajatoare.
Curtea a apreciat că, fiind recunoscute faptele de către contestator, în mod corect, Decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.
Astfel, Curtea a apreciat că în mod greşit Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. c) C. mun. şi în mod eronat a soluţionat pricina pe cale de excepţie, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a soluţiona fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării cauzei după casare la Tribunalul Vâlcea a fost format dosarul nr. 1/90/2009.
Pe cale separată, sub nr. 3835/90/2008 din 28 noiembrie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a înregistrat cererea contestatorului H.I.C. formulată în contradictoriu cu intimata SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, prin care a formulat contestaţie împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă adoptată prin aceeaşi decizie nr. 209/24 iunie 2008, solicitând anularea acesteia.
în motivarea contestaţiei s-au arătat aceleaşi motive de fapt şi de drept expuse în cadrul acţiunii înregistrată sub nr. 2172/90/2008 din 14 iulie 2008, pe rolul Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă.
Prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2009, dosarul mai nou, nr. 1/90/2009, a fost conexat la dosarul nr. 3835/90/2008, având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 17 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 3835/90/2008, instanţa a respins contestaţia formulată de contestatorul H.C.
Prin decizia nr. 995/R-CM din 22 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 3835/90/2008, instanţa de recurs a admis recursul declarat de contestatorul H.C., a casat sentinţa civilă nr. 174 din 17 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Verificând această sentinţă, în raport de criticile din recurs şi din ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că recursul contestatorului este fondat.
S-a reţinut că primul, al doilea şi al treilea motiv de recurs sunt fondate deoarece, verificând conţinutul motivării hotărârii instanţei de fond, Curtea a constatat că prima instanţă nu a stabilit o situaţie de fapt în raport de probele de la dosar şi nicio situaţie de drept ce s-ar aplica în speţă.
Astfel, s-a motivat că decizia desfacerii contractului individual de muncă a contestatorului s-a făcut în mod legal, întrucât acesta a recunoscut mai multe fapte ce s-au reţinut în sarcina sa, recunoaştere ce reiese din nota explicativă aflată la dosarul de fond.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a menţionat în considerente că petentul H.C. a mai fost sancţionat anterior desfacerii contractului individual de muncă cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe o lună prin decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008, pentru alte abateri disciplinare.
Curtea a constatat că din nota explicativă aflată la dosarul de fond, nu rezultă că petentul H.C. a recunoscut vreo abatere disciplinară şi, mai mult, acesta se consideră nedreptăţit de către unitatea intimată, prin luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Referitor la sancţionarea acestuia cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe o lună prin decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008, Curtea a reţinut că această dispoziţie a fost atacată de petentul Hodoroagă Constantin în instanţă şi că la data desfacerii contractului individual de muncă nu exista o hotărâre irevocabilă privind legalitatea sau nu a dispoziţiei de sancţionare menţionată.
în concluzie, Curtea a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre fără să intre în cercetarea fondului, întrucât nu a stabilit o situaţie de fapt şi o situaţie de drept prin administrarea de probatorii care trebuiau coroborate în cauză şi care să ţină cont atât de apărările contestatorului, cât şi de cele ale unităţii intimate.
Ca urmare, sentinţa pronunţată de tribunal a fost apreciată ca nelegală fiind casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se administra şi alte mijloace de probă în afară de înscrisuri pentru coroborarea acestora şi stabilirea unei situaţii de fapt şi de drept în speţă.
Cu ocazia rejudecării cauzei după casare, cauzele reunite, respectiv contestaţia, a fost înregistrată sub nr. 1978/90/2009, în această fază procesuală fiind audiaţi martorii A.M. şi B.F.
După administrarea acestor probe, tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 869 din 26 octombrie 2009, cu majoritate, a admis contestaţia şi cererea conexată formulată de contestator şi a anulat decizia nr. 209 din 24 iunie 2008 emisă de SC Distrigaz S. SRL Bucureşti – Direcţia Regională Vest Craiova, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă.
A fost obligată intimata să-i plătească contestatorului toate drepturile salariate şi toate celelalte drepturi indexate, majorate şi reactualizate, începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea în muncă, respectiv până la plata efectivă a drepturilor salariale.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind daunele morale solicitate prin concluziile scrise de la dosarul nr. 2172/90/2008 şi s-a luat act de cererea contestatorului prin care nu solicită cheltuielile de judecată în cadrul acestui proces.
Pentru a se pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul a fost angajat al SC Distrigaz S. SRL Bucureşti Direcţia Regională Vest, Punct de Lucru Rm. Vâlcea, în funcţia de inginer proiectant reţele şi instalaţii de gaze naturale.
După cum rezultă din depoziţiile martorilor A.M. şi B.F., precum şi din întâmpinările depuse la dosar de intimată, relaţiile de colaborare, atât ale conducerii societăţii, cât şi ale celorlalţi colegi, cu contestatorul sunt tensionate de mai mult timp, întrucât acesta ar încerca să impună soluţii care nu respectă în totalitate normele tehnice în vigoare, acceptând cu greu un alt punct de vedere decât cel propriu, deci aceste dispute contradictorii se poartă, în principiu, pe plan profesional şi nu sunt generate de un comportament inadecvat al acestuia la locul de muncă.
Punctul de vedere propriu al contestatorului privind diversele proiecte de lucrări pe care le-a efectuat privind desfăşurarea activităţii societăţii intimate este cunoscut de mai mult timp, însă conducerea societăţii nu a iniţiat o măsură de evaluare profesională a acestuia, pentru a se elucida de către o comisie specială de evaluare profesională dacă punctul de vedere al acestui angajat corespunde sau nu Normelor tehnice în vigoare, ori standardelor internaţionale profesionale din acest domeniu, în funcţie de care să se ia o măsură corespunzătoare.
Pe fondul acestor dispute profesionale, a fost întocmită cu întârziere Dispoziţia de şantier pentru lucrarea „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale Băile – Govora”, Comisia de disciplină reţinând că salariatul contestator a deformat dispoziţii ale normativului de proiectare şi execuţie, prin aplicarea unor soluţii tehnice de strictă aplicare, altor situaţii decât cele reglementate, deşi i-au fost prezentate motivele tehnice corecte, susţinându-se punctul de vedere propriu chiar şi în faţa Comisiei de disciplină.
S-a reţinut că prin notele scrise transmise Comisiei de disciplină, contestatorul nu a motivat refuzul său de a întocmi respectiva dispoziţie în forma solicitată de Comisia de avizare, astfel că în perioada februarie – mai au fost întrerupte lucrările din lipsa Dispoziţiei de şantier, iar acest refuz este de fapt o neîndeplinire a unei sarcini de serviciu, ce putea fi îndeplinită într-o singură zi, iar contestatorului i-au trebuit 4 luni.
Legat de această faptă, prima instanţă a constatat că nu poate fi reţinută ca o abatere disciplinară iar contestatorul nu putea fi sancţionat cu desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 167 alin. (1) lit. c) şi art. 164 lit. a), c) şi h) din CCM, întrucât, atunci când a refuzat întocmirea Dispoziţiei de şantier contestatorul a invocat motive tehnice, care nu pot fi reţinute „de plano” ca fiind abateri disciplinare numai pentru faptul că soluţiile propuse nu sunt agreate de conducerea societăţii sau de membrii Comisiei de avizare.
Comisia de disciplină învestită să cerceteze această faptă nu era competentă să cerceteze aspectele profesionale invocate de către salariatul în cauză, aceasta având în compunere tocmai persoanele cu care contestatorul se afla de mai mult timp în conflict pe motive de natură profesională, alături de alte persoane care nu au pregătire profesională în domeniul instalaţiilor de gaze naturale.
Dacă soluţia propusă de către contestator în perioada februarie – martie 2008, în legătură cu care părţile au intrat într-un conflict profesional, sunt necorespunzătoare în raport cu normele tehnice în vigoare, trebuia constituită o Comisie de evaluare profesională independentă, ceea ce nu s-a făcut în cauză şi astfel refuzul de a întocmi Dispoziţia de şantier nu constituie o abatere disciplinară care să justifice desfacerea contractului de muncă.
A doua abatere disciplinară reţinută în sarcina contestatorului constă în faptul că „a reclamat nejustificat la ANRE unele aspecte legate de activitatea societăţii, ca fiind neconforme cu normele şi legile în vigoare, a recuzat inspectorii ANRE, competenţi din punct de vedere teritorial şi a trimis reclamaţia în timpul programului de lucru, folosind bunurile societăţii”.
Intimata a precizat că 8 din cele 9 aspecte sesizate au fost găsite nejustificate, iar prin aceste demersuri contestatorul a adus un prejudiciu de imagine societăţii, concretizat în crearea unei imagini negative a SC Distrigaz S. SRL Bucureşti, faţă de ANRE, ca instituţie a statului, cât şi faţă de personalul ANRE, care a fost implicat în verificarea reclamaţiilor făcute de contestator.
A considerat că imaginea negativă rezultă din încercarea de a crea a aparenţă de activitate nelegală şi posibilitatea de influenţare a organelor de control pentru a trece cu vederea eventualele nelegalităţi.
Fapta contestatorului de a sesiza fără temei Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, de a redacta sesizarea pe calculatorul societăţii, transmiterea reclamaţiei prin fax-ul Intimatei, recuzarea inspectorilor şi împiedicarea desfăşurării activităţii normale a activităţii celor 4 angajaţi care au răspuns solicitărilor inspectorilor, a fost reţinută ca abatere disciplinară gravă conform art. 167 alin. (1) lit. i) şi art. 164 lit. b) din CCM.
Conform art. 164 din CCM/2008 aplicabil în cadrul unităţilor de Distrigaz Sud Reţele SRL – Bucureşti – Direcţia Regională Vest, inclusiv la Punctul de Lucru Rm. Vâlcea, salariaţii acestei societăţi au următoarele obligaţii: ,,b) să respecte programul de lucru stabilit de unitate şi să utilizeze integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu”.
De asemenea, conform art. 167 alin. (1) lit. i) din acelaşi CCM/2008, societatea „poate face concedieri fără preaviz, în cazuri de abateri disciplinare grave, dacă salariatul: a desfăşurat activităţi pe cont propriu în timpul orelor de program, ori a utilizat dotări şi date proprietatea unităţii care au condus la concurenţă neloială, au prejudiciat unitatea ori au perturbat desfăşurarea normală a activităţii unităţii”.
Faţă de aceste dispoziţii din CCM instanţa de fond a apreciat că redactarea reclamaţiei către ANRE nu poate conduce la concluzia că salariatul în cauză nu a respectat programul de lucru şi nu a utilizat integral timpul de muncă pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu; contestatorul, în acea sesizare, a invocat strict probleme de natură tehnică care, dacă ar fi reale, ar crea chiar obligaţia salariatului de a sesiza organele competente de control, fără să i se poată imputa că a sesizat astfel de nereguli în timpul programului de lucru.
Această sesizare nu constituie un abuz din partea salariatului, din moment ce conflictul profesional dintre contestator, conducerea societăţii şi eventual Comisia tehnică de avizare a proiectelor de lucrări nu a fost elucidat de către o Comisie de evaluare profesională şi independentă.
Din lecturarea adresei ANRE nr. 11718 din 17 aprilie 2008, prin care s-a răspuns la sesizarea contestatorului se constată că rezultatele la care a ajuns acest organ de control se bazează pe verificarea doar a lucrărilor vizibile, care nu sunt ascunse şi care nu necesită demolări, pentru acestea din urmă fiind necesară o expertiză tehnică numai dacă reclamantul consimte să suporte costul cheltuielilor auxiliare.
Faţă de aceste constatări şi verificări parţiale ale organului de control, tribunalul a apreciat că sesizarea contestatorului nu a fost nejustificată, cel puţin o parte dintre aspectele privind activitatea societăţii intimate fiind neconforme cu normele şi legile în vigoare.
Faţă de aceeaşi situaţie conflictuală pe probleme profesionale creată între contestator şi Comisia de avizare din cadrul CTA Craiova, instanţa de fond a constatat că recuzarea inspectorilor teritoriali din cadrul ANRE Craiova nu a fost abuzivă, fiind posibil ca aceşti inspectori să aibă o manieră de abordare subiectivă privind realizarea controlului.
Prin aceste sesizări, prin declanşarea controlului, prin modul de desfăşurare a acestuia, prin formularea cererii de recuzare, precum şi prin trimiterea reclamaţiei în timpul programului de lucru, contestatorul nu a perturbat activitatea societăţii, nu a adus acesteia un prejudiciu de imagine şi nu a condus la concurenţă neloială, cu atât mai mult cu cât art. 51 din României ocroteşte „dreptul de petiţionare”.
Un ultim aspect reţinut în sarcina contestatorului a fost acela că avea în memoria calculatorului tip PC alocat, filme pornografice, reclamaţla adresată ANRE, precum şi un număr impresionant de cereri personale (întâmpinări, cereri de chemare în judecată, recursuri, plângeri penale, tranzacţii etc.).
Intimata a susţinut că prezenţa documentelor personale în memoria calculatorului de serviciu contravine obligaţiei de a respecta şi de a folosi eficient şi integral programul de lucru conform Fişei postului, art. 167 alin. (1) lit. I) şi art. 164 lit. a) şi b) din CCM, constituind abatere disciplinară gravă, care justifică desfacerea contractului de muncă.
Referitor la acest aspect, tribunalul a apreciat, pentru motivele sus expuse privind ocrotirea dreptului fundamental de petiţionare, că întocmirea şi deţinerea reclamaţiei adresată ANRE în memoria calculatorului tip PC alocat, nu constituie abatere disciplinară.
Cu privire la celelalte documente nu s-au depus la dosar mijloace de probe relevante prin care să se dovedească că au fost redactate în timpul programului de lucru, precum şi data redactării, pentru a se putea verifica dacă a fost perturbată activitatea unităţii.
S-a reţinut de către prima instanţă că, în ceea ce priveşte documentele persoanele întocmite şi datate în perioada 2005-2007, angajatorul nu mai era în termenul legal să le poată sancţiona la 24 iunie 2008, faţă de prevederile art. 268 alin. (1) C. mun.
Pentru toate aceste motive, s-a admis contestaţia, aşa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Cererea contestatorului privind daunele morale solicitate a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că salariatul – contestator nu a adus probe suficient de relevante prin care să se dovedească legătura de cauzalitate dintre măsura desfacerii contractului de muncă şi eventualele afecţiuni de care suferă nefiind astfel îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata SC Distrigaz
S. SRL Bucureşti, cu sediul în Rm. Vâlcea, care o critică pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. pr. civ., după cum urmează:
1. Există contradictorialitate între aspectele reţinute de instanţă şi soluţia adoptată, cu privire la fapta contestatorului de a refuza îndeplinirea unei sarcini de serviciu, şi anume de a întocmi o dispoziţie de şantier necesară în derularea investiţiei „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale Băile Govora”.
Dezvoltând această critică, recurenta arată că, deşi instanţa a reţinut că în îndeplinirea sarcinilor de serviciu contestatorul impunea soluţii care nu respectau normele tehnice, că i s-a explicat contestatorului că soluţia pe care o susţine nu corespunde normelor tehnice iar acesta a recunoscut că a predat dispoziţia de şantier în data de 10 iunie 2008, totuşi instanţa nu reţine această faptă ca fiind abatere disciplinară.
O altă contradicţie se referă la faptul că 3 din cei 4 membri ai comisiei de disciplină nu au studii tehnice de specialitate deci nu se puteau pronunţa asupra disputei de ordin tehnic dintre Directorul Direcţiei Regionale Vest de Distribuţie şi Comisia tehnică de avizare, pe de o parte şi contestator, pe de altă parte, dar, cu toate acestea instanţa, alcătuită tot din persoane fără studii tehnice de specialitate, a apreciat că motivele tehnice, invocate nu pot fi reţinute ca abateri disciplinare.
Cele menţionate în decizia de sancţionare au fost probate prin înscrisuri şi prin depoziţia martorului B.F., iar în acest context instanţa a apreciat greşit situaţia de fapt, motiv pentru care se impune modificarea sentinţei.
2. Greşit a fost apreciată şi cea de-a doua faptă reţinută ca fiind abatere disciplinară, şi anume folosirea bunurilor societăţii pentru a redacta şi transmite către ANRE reclamaţia şi cererea de recuzare a inspectorilor competenţi din punct de vedere teritorial.
Potrivit art. 167 alin. (1) lit. i) din CCM aplicabil, desfăşurarea de activităţi pe cont propriu în timpul orelor de program, ori utilizarea de dotări proprietatea unităţii care au condus la perturbarea activităţii normale a unităţii constituie abateri disciplinare grave.
Contestatorul nu a fost sancţionat pentru că a făcut o reclamaţie către ANRE, ci doar pentru că reclamaţia sa a fost redactată folosind un bun al societăţii, a fost transmisă folosind tot un bun al societăţii şi a avut ca rezultat perturbarea activităţii normale a 4 angajaţi.
3. Greşit s-a reţinut că fapta contestatorului de a folosi calculatorul de serviciu în interes personal nu constituie abatere disciplinară, deşi s-a dovedit acest aspect, această faptă fiind inserată în CCM ca o abatere gravă.
în ceea ce priveşte termenul în care se putea sancţiona fapta de a redacta un document în perioada 2005-2007, acesta nu a expirat, întrucât respectivul document s-a menţinut în memoria calculatorului şi după data redactării, ceea ce are efectul unui act care întrerupe curgerea termenului de prescripţie.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce preced.
Mai întâi trebuie menţionat că deşi recurenta şi-a întemeiat recursul în drept numai pe baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. pr. civ., prin modul de redactare al criticilor invocate, recursul poate fi încadrat şi în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Prima critică invocată se referă, în principal, la contradictorialitatea dintre cele reţinute de către instanţă şi soluţia adoptată.
Din acest punct de vedere Curtea constată că nu poate fi reţinut motivul de modificare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea necuprinzând motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Contrar susţinerilor recurentei, instanţa, în opinia majoritară nu a reţinut că, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, contestatorul impunea soluţii care nu respectau normele tehnice, ci împrejurarea că acest lucru i s-a imputat de către societate contestatorului, prin decizia contestată
Ceea ce a recunoscut contestatorul a fost fapta de a îndeplini cu întârziere o sarcină de serviciu, respectiv întocmirea unei dispoziţii de şantier, însă şi-a justificat punctul de vedere adoptat în final – sub presiunile conducerii societăţii şi ale Comisiei de evaluare – precizând că soluţia adoptată nu este corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi profesional, cât şi faptul că, în calitate de inginer proiectant, nu-şi asumă răspunderea pentru această soluţie.
O altă contradicţie pretinde recurenta că se referă la faptul că, deşi instanţa reţine că 3 din cei 4 membrii ai comisiei de disciplină nu au studii tehnice de specialitate, deci nu se puteau pronunţa asupra unei dispute de ordin tehnic, cu toate acestea opinia majoritară alcătuită din persoane fără studii tehnice de specialitate, a apreciat că motivele invocate nu pot fi reţinute ca abateri disciplinare.
în niciun caz nu se poate vorbi despre o contradictorialitate, întrucât rolul instanţei de judecată este tocmai acela ca, în raport de probele administrate în cauză, să stabilească dacă faptele care au determinat emiterea deciziei nr. 209 din 24 iunie 2008 de către recurentă constituie abateri disciplinare grave de natură a conduce la măsura încetării raporturilor de muncă.
Aşadar, nu există contradictorialitate între ceea ce a reţinut instanţa şi soluţia adoptată, instanţa de judecată şi-a exercitat atribuţiile în limitele puterii judecătoreşti, iar soluţia adoptată, deşi pronunţată de persoane fără studii tehnice, este rezultatul administrării unui amplu probatoriu, cu acte şi testimoniale, probe care se referă şi ia puncte de vedere ale unor specialişti sub aspect tehnic, instanţa interpretând întreg ansamblul probatoriu, faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză şi hotărând în consecinţă.
Legat de această primă abatere, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu este de natură să atragă încetarea raporturilor de muncă dintre contestator şi recurenta-intimată, întrucât întocmirea cu întârziere, după 4 luni a dispoziţiei de şantier pentru lucrarea „înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale Băile Govora”, s-a datorat unor dispute profesionale existente între cele două părţi de mal mult timp, în cadrul cărora contestatorul a invocat numai probleme tehnice, iar soluţiile sale nu erau agreate de conducerea societăţii.
Aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond, aceste dispute tehnice perpetuându-se între părţi, recurenta avea posibilitatea să dispună evaluarea profesională a contes-tatorului, ceea ce însă nu a făcut.
Tocmai din cauza acestor dispute neelucidate de către recurentă, contestatorul a întocmit cu întârziere dispoziţia de şantier, într-o variantă agreată de conducerea societăţii, însă a precizat că nu-şi asumă răspunderea pentru această soluţie.
Mai mult decât atât, potrivit art. 167 din CCM pe anul 2008, societatea poate face concedieri fără preaviz în cazuri de abateri disciplinare grave, dacă salariatul: c) a refuzat nejustificat dispoziţiile superiorilor în exercitarea sarcinilor de serviciu stabilite prin fişa postului.
Or, contestatorul nu a refuzat nejustificat întocmirea dispoziţiei de şantier, şi-a argumentat punctul său de vedere, ca specialist în elaborarea de proiecte în domeniul gazelor, care însă nu a fost agreat de către conducerea societăţii.
Pentru cele ce preced, prima faptă reţinută prin dispoziţia contestată, în mod judicios a fost apreciată de către prima instanţă, ca nefiind o abatere disciplinară gravă.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reţinut de către instanţa de control judiciar.
Este adevărat că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. i) din CCM constituie abatere disciplinară gravă de natură a atrage concedierea angajatului desfăşurarea unor activităţi pe cont propriu în timpul orelor de program ori utilizarea dotărilor şi datelor proprietatea unităţii care au condus la o concurenţă neloială, au prejudiciat unitatea, ori au perturbat desfăşurarea normală a activităţii unităţii.
Chiar şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantă în promovarea preeminenţei dreptului, considerând puterea discreţionară atribuită unui organ cu privire la drepturile individului ca fiind o înfrângere prin lege a acelui drept. Or, în condiţiile stabilirii de criterii concrete pentru aprecierea sancţiunii disciplinare, ce se impune a fi aplicată, împiedicarea instanţei de a observa respectarea lor le lipseşte de orice valoare, constituind o încurajare a arbitrariului în procesul de decizie al angajatorului şi constituie, în plus, o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la accesul liber la justiţie.
în concluzie, instanţa de judecată are aptitudinea legală de a face aprecieri cu privire ia gravitatea abaterilor disciplinare.
Ultima critică invocată a fost analizată parţial cu prilejul antamării criticilor anterioare.
Referitor la termenul în care se putea sancţiona fapta de a redacta un document în perioada 2005-2007, cum bine a apreciat şi instanţa de fond, cu privire la aceasta societatea nu mai era în termenul legal pentru a putea aplica o sancţiune în data de 24 iunie 2008.
Pentru toate aceste considerente, criticile invocate sunt nefondate, astfel că, în baza art. 291 C. mun., raportat la art. 312 alin. (1) C. pr. civ., se va dispune respingerea recursului, menţinându-se pe cale de consecinţă sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică.
