TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 326/ 119/ 2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/A/2011
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011
Pe rol pronunţarea asuspra apelurilor formulate de către pârâţii D. I., cu domiciliul situat în ….şi reclamanta S.C. ….. S.A., cu sediul în…., în contradictoriu cu pârâţii D. C., domiciliată în…., S.A. şi S.A.C.L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatură „MAN & SÂRBU”, cu sediul profesional în…., P.M.E. şi P.D., ambele domiciliate în…, împotriva sentinţei civile nr. 7124 din data de 28 mai 2008 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul civil nr. 17394/299/2006, având ca obiect revendicare imobiliară – REJUDECARE LA DOSAR NR 17394/299/2006.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, părţile sunt lipsă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2011, când părţile prezente prin apărătorii aleşi au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea tuturor părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi când, în aceeaşi compunere, a decis următoarele:
T R I B U N A L U L
Constată că prin Decizia civilă a Curţii de Apel Braşov nr. 1370/R pronunţată în dosar nr. 17934/299/2006 s-a dispus, după admiterea recursurilor, casarea deciziei civile nr. 21/A din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Covasna cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Prin decizia desfiinţată s-au soluţionat apelurile declarate de pârâţii, D.I. şi reclamanta SC … SA Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 7124 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Se mai reţine că, acţiunea introductivă asupra căreia s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 7124 din 28 mai 2008, a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 17934/299/2006 şi a fost formulată de reclamantele: P.D. şi P.M.E., în contradictoriu cu pârâţii: S. A., S. A. C. L., D. I. şi D. C., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr.: 592 din 7.03.2002 autentificat de BNP…., în valoare de 5.000 lei, 534 din 28.02.2002, în valoare de 17.000 lei, autentificat de acelaşi BNP, acest ultim contract purtând asupra mansardei şi a apartamentului nr. 2 de la etajul I al imobilului situat în mun. …… precum şi a actelor subsecvente celor două contracte şi anume contractele autentificate sub nr. 170 din 22.06.2006 în valoare de 350 euro şi nr. 171 din aceiaşi dată, în valoare de 150.000 euro, vizând acelaşi imobil amintit anterior.
Acţiunea iniţială a fost modificată printr-o cerere completatoare depusă la 10 decembrie 2007 prin care s-a solicitat a se constata şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate nr. 1074 din 17.04.2002, în valoare de 10.000 lei privind înstrăinarea demisolului aceluiaşi imobil şi a actului subsecvent acestuia, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 169 din 22 iunie 2006, vizând demisolul.
Reclamantele au argumentat că pârâtul S. A. a semnat în mod fraudulos actele de vânzare cumpărare menţionate în sensul că nu a avut specială pentru respectivele tranzacţii.
Împuternicirea acordată a fost limitată la dreptul de reprezentare pentru revendicarea imobilelor din str. …….. şi pentru vânzarea imobilului apartament nr. 2, însă înscrisul a fost utilizat pentru toate tranzacţiile efectuate.
Actul nu este autentic, atestă numai identitatea şi domiciliul persoanei de către un funcţionar al autorităţii locale. Traducerea nu este reală şi nu cuprinde atribuţia de a consimţi la stabilirea preţului, încasarea acestuia şi semnarea contractelor în numele mandantului.
Procura prezentată nu are apostila prevăzută de Convenţia de la Haga, obligatorie pentru valabilitatea acesteia în România.
Contractul nr. 305 şi 169 priveşte numai subsolul imobilului şi terenul aferent imobilului, spaţii aflate în coproprietate, deci ne aflăm în ipostaza de vânzare a lucrului altuia.
Mai mult, cumpărătoarea imobilelor este soţia mandatarului, deci în fapt acesta deţine atât calitate de cumpărător cât şi de vânzător, situaţie care conduce spre sancţiunea nulităţii relative.
Un alt element edificator este şi preţul derizoriu plătit, caz în care intervine nulitatea absolută a tuturor actelor perfectate.
Pârâţii D. au dat dovadă de rea credinţă din moment ce cunoşteau situaţia litigioasă declanşată între reclamante şi ceilalţi pârâţi.
În drept s-au indicat dispoziţiile art.948, 1306, 1308 şi 111 Cod civil.
Pentru dovedirea pretenţiilor reclamantele au depus înscrisuri constând în, contractele de vânzare cumpărare nr. 592/2002, 534/2002, 170/2006, 171/2006, încheierea CF nr. 5061/2006 şi 5060/2006, 1074/2002 şi alte extrase de carte funciară.
Ulterior reclamantele în 31 mai 2007 procedează la cesiunea drepturilor litigioase către SC …… SA Bucureşti, astfel în calitate procesuală activă s-a substituit cesionara, care la 14 mai 2008 şi-a manifestat voinţa în acest sens.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea privind pe reclamanta, SC ………. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii, S. A., S.A. C. L. şi D. C. şi a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 592/2002, nr. 171/2006, nr. 169/2006, nr. 534/2002 şi nr. 170/2006.
S-au respins capetele de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/2006 şi a procurii nr. 2/2001, emisă de Primăria Santa Marinella, Provincia Roma, Italia.
Părţile au fost repuse în situaţia anterioară în sensul că s-a restituit către reclamanta, SC ……… SA Bucureşti imobilele care fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 534/2002, nr. 592/2002, nr. 170/2006, nr. 171/2006 şi 169/2006 şi s-a respins cererea de repunere în situaţia anterioară cu privire la imobilul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat nr. 305/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, prin Dispoziţia PMB nr. 333/2002 s-a restituit în natură reclamantelor, P. M. E. şi P. D. imobilul situat în ….. compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 276,32 mp. cu excepţia apartamentelor vândute în baza contractelor de vânzare cumpărare nr. 3349/30506(1997, nr. 3962/20324/1997 şi nr. 4394/19484/1997 împreună cu terenul aferent precum şi apartamentul nr. 2, toate acestea au fost transmise RAAAPPS.
Reclamantele în calitate de moştenitoare a numitei E. P.(născută M.), în temeiul procurei nr. 2 din 28 ianuarie 2001, atestată de Primăria Santa Marinella, Provincia Roma l-au mandatat pe pârâtul, S. A. să vândă apartamentul nr. 2 din imobilul aflat în ………
La data de 28 februarie 2002, mandatarul reclamantelor, folosind procura menţionată, a procedat la vânzarea cumpărarea către pârâta, A. C. L. a apartamentului nr. 2, compus din 2 camere, hol sufragerie, birou, bucătărie, baie, vestibul,, 2 oficii, WC serviciu, cămară, boxă subsol, terasă, balcon, împreună cu dependinţele corespunzătoare şi părţile comune alături de dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 16,19 mp.
În 7 martie 2002, pe baza aceleiaşi procuri perfectează cu A. C. L., reprezentată de mandatarul acesteia, M. C., conform procurii autentificate nr. 429/2002, contractul de vânzare cumpărare nr. 592 având ca obiect mansarda imobilului în cauză, alcătuită din 3 camere, cămară, bucătărie, hol, baie, terasă, pod şi cota indiviză de 17,70% din părţile şi dependinţele comune şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 31,15 mp.
Între aceleaşi părţi la 17 aprilie 2002 se încheie şi contractul nr. 1074 privind demisolul imobilului, compus din 2 camere, debara, boxă, bucătărie, WC şi o cotă de 5,18% din dependinţele comune, împreună cu dreptul de folosinţă asupra terenului de 9,10 mp.
Pârâţii, A. S. şi A. C. L. la 22 iunie 2006, vând la rândul lor apartamentul nr. 2 şi mansarda către pârâţii, D. I. şi D. C. potrivit contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 170/2006 şi 171/2006.
La aceiaşi dată conform contractului autentificat nr. 169 înstrăinează aceloraşi pârâţi şi demisolul imobilului.
Reclamantele, la data de 23 martie 2006, prin mandatar, B.M. I., potrivit procurii din 4 aprilie 2005, autentificată de şi apostilată sub nr. 695 din 5 aprilie 2005 vând aceloraşi 2 pârâţi, D. I. şi D. C., în temeiul contractului autentificat sub nr. 305 construcţia utilă compusă din culoar, uscătorie, cameră, magazie şi terenul aferent de 276,32 mp(după măsurători 268,31 mp.).
Privitor la petitul vizând nulitatea procurii pe considerentul că nu este autentificată, instanţa de fond a apreciat că nu poate primi o astfel de critică întrucât din punct de vedere al formei pentru vânzarea unei construcţii contractul nu trebuie autentificat, fiind suficient ca actul juridic să conţină manifestarea de voinţă a părţilor, deci nici mandatul dat pentru o astfel de operaţiune nu trebuie autentificat.
Procura a fost întocmită de o autoritate locală străină, care după susţinerile reclamantelor este competentă să emită astfel de acte care să conţină consimţământul unei persoane referitor la unele acte sau fapte juridice.
Nu s-a primit nici apărarea legată de lipsa apostilei în considerarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţia de la Haga adoptată la data de 5 octombrie 1961 care specifică faptul că, apostila reprezintă o formalitate care se cere pentru atestarea veridicităţii semnăturii, calitatea persoanei care a semnat, după caz identitatea sigiliului sau a ştampilei aplicate pe act.
Aşadar, lipsa apostilei, nefiind obligatorie nu poate duce la nevalabilitatea acesteia mai ales că reclamantele au recunoscut că şi-au dat consimţământul în faţa autorităţii străine emitente.
Procura numită declaraţie substitutivă pentru act de notorietate exprimă voinţa reclamantelor de mandatare a pârâtului S. A. de a vinde apartamentul nr. 2 din imobil iar faptul că în conţinutul actului nu s-a specificat preţul şi alte elemente care să fie avute în vedere de mandatar nu conduce la nulitatea acesteia.
În legătură cu contractul autentificat sub nr. 592 din 7.03.2003 având ca obiect mansarda imobilului, cum mandatarul, pârâtul S. A. nu a avut împuternicirea titularelor dreptului de proprietate, de a vinde, evident că intervine nulitatea absolută a înscrisului.
Apărările formulate de pârâţi că ulterior acest contract a fost ratificat şi că ar fi existat un mandat aparent au fost înlăturate.
Sancţiunea nulităţii absolute a fost reţinută şi cu privire la podul în suprafaţă de 73,30 mp. deoarece acest bun are natură juridică de bun comun, aparţinând tuturor proprietarilor coindivizari cea ce înseamnă că de aflăm în situaţia vânzării bunului altuia. Se putea vinde, eventual cota parte ideală din pod, nicidecum întregul bun în materialitatea sa.
Şi contractul autentificat sub nr. 171 din 22 februarie 2006, încheiat între pârâţii S. şi D., având caracter de act subsecvent este nul din moment ce dreptul de proprietate nu le-a aparţinut vânzătorilor, aceştia nu puteau vinde cea ce nu aveau.
De nulitate absolută este lovit şi contractul autentificat sub nr. 1074 din 17 aprilie 2002, acesta fiind semnat de acelaşi pârât S. A. în baza procurii 2/2001, deci cu depăşirea limitelor mandatului acordat.
Şi actul subsecvent acestuia este nul, respectiv contractul autentificat sub nr. 169/2006, încheiat între S. A. şi pârâţii D.
De asemenea s-a mai reţinut şi nulitatea contractului autentificat sub nr. 534 din 28 februarie 2002, având ca obiect apartamentul nr. 2, apreciind că, actul s-a întocmit cu sine însuşi, având în vedere că pârâta S. A. C. L., cumpărătoare este soţia vânzătorului, S. A., mandatarul reclamantelor iar conform art. 35 din Codul Familiei, soţii sânt consideraţi că se reprezintă reciproc în actele juridice încheiate pentru achiziţionarea de bunuri.
Acest aspect nu a fost cunoscut de mandante, nefiind menţionat în procura prezentată, cea ce denotă că premeditat s-a dorit fraudarea intereselor reclamantelor iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada plăţii efective a preţului.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, prevederile art. 1308, pct.2 cod civil, instituie interdicţia dobândirii bunurilor aparţinând mandantului de către mandatar pentru a se preîntâmpina lezarea intereselor mandantului prin obţinerea unui preţ cât mai mic sau alte asemenea consecinţe negative.
Procura nr. 2/2001 acordată pârâtului S. A. nu îndeplineşte condiţia autenticităţii conform art. 58 lit. d din L. 36/1995, deşi este specială nu s-a făcut dovada că funcţionarul emitent avea dreptul de a autentifica astfel de acte juridice.
Critica vizând imposibilitatea de dobândire de către pârâtul, A. A. a imobilelor pe teritoriul României, fiind cetăţean germen s-a înlăturat pentru că nici o reglementare legală nu dispune o astfel de prohibiţie.
Deci nesocotirea obligaţiei de loialitate faţă de mandant şi a condiţiilor de formă autentică a procurii nu se pot contesta.
Contractul nr. 170 din 22 februarie 2006 fiind subsecvent contractului nr. 534/2002 nu poate avea decât acelaşi tratament juridic, respectiv constatarea nulităţii absolute.
Legat de contractul autentificat sub nr. 305/23 martie 2006 s-a constatat că demisolul care s-a înstrăinat în baza acestuia, în speţă nu s-a făcut dovada că este în indiviziune, ca atare această susţinere nu a fost primită.
Terenul în suprafaţă de 276,32 mp. este proprietatea reclamantelor, dispoziţia de retrocedare, titlul vânzătoarelor stipulează şi asupra dreptului de proprietate a acestui bun.
Potrivit principiului restitutio in integrum, instanţa a repus reclamantele în situaţia anterioară, respectiv a hotărât restituirea imobilelor care au făcut obiectul contractelor anulate.
Împotriva acestei sentinţe civile a primei instanţe investite a declarat apel pârâtul, D. I., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie cu solicitarea admiterii apelului cu consecinţa anulării hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivele de apel se arată că în faţa instanţei de fond a ridicat excepţia retractului litigios faţă de noua reclamantă, SC …. SA Bucureşti prin care a susţinută că înţelege să plătească „ preţul real al cesiunii, spezele contractului şi dobânda din ziua în care cesionarul a plătit preţul cesiunii”, în raport de dispoziţiile art. 1402 cod civil.
Pârâtul dintr-un proces în care poziţia reclamantului este subrogată de un cesionar de drepturi litigioase poate să stingă litigiul plătind preţul real al cesiunii, spezele contractului şi dobânda din ziua în care acesta a plătit preţul.
Deşi instanţa era ţinută de aceste prescripţii normative, excepţia a fost respinsă cu motivarea că se intenţionează tergiversarea judecăţii iar pe de altă parte nu s-a dat curs cererii formulate de a dispune societăţii cesionare să comunice la dosarul cauzei preţul real al drepturilor achiziţionate.
S-a respins fără motivare şi cererea de suspendare a judecăţii motivată pe împrejurarea că pe rolul Tribunalului Bucureşti se află dosarul nr. 10338/3/2008 ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de drepturi litigioase intervenit între SC .. SA şi reclamantele, surorile P.
În fine s-a mai invocat şi faptul că, cererile sale nu puteau fi calificate ca fiind modalităţi de tergiversare a cauzei fiind întemeiate în fapt şi drept şi se înscriau în drepturile cetăţeanului la apărare şi de a beneficia de un proces echitabil şi corect, drepturi garantate de României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Ca temeiuri de drept s-a făcut trimitere la art. 297 alin.(1), art. 27, art. 96 C.pr.civ. şi art. 1402 cod civil.
Prin cererea depusă pentru termenul din 13 noiembrie 2008 motivele de apel au fost completate(f. 41-48), precizându-se că, în partea finală a procurii nr. 2/2001 este consemnat că, dl S. „ este împuternicit să vândă, în contul nostru, mansarda, apartamentul nr. 1 şi demisolul din str. …, achiziţionate de către dl. D. M.”.
Deci constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 592/2002 şi a celui subsecvent nr. 171/2006, nu se justifică.
În obiectul acestui contract s-a cuprins şi podul, asupra căruia proprietara deţine numai o cotă parte indiviză de 17,79%
Concluzia depăşirii mandatului şi în cazul constatării nulităţii contractului autentificat nr. 1074 din 17.04.2002 şi a celui subsecvent nr. 169 din 22 februarie 2006 la fel este incorectă.
Sentinţa atacată s-a dat şi cu greşita aplicare a legii în privinţa constatării nulităţii contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 534 din 28.02.2002 şi 170/22.02.2006, întrucât la data încheierii acestor acte căsătoria dintre soţii S. A. şi S. C. L. nu era recunoscută pe teritoriul României, transcrierea operată în registrul stării civile de la Primăria sector 6, Bucureşti nu poartă nici o dată.
În dosar nu s-a făcut dovada că la data de 28 februarie 2002, data primului contract cei doi aveau calitatea de soţi, în înţelesul legilor române cu toate că, în Germania căsătoria a avut loc la 14 decembrie 2001.
Aşadar, în virtutea acestui argument nu se poate reţine nici incidenţa prevederilor art. 1308 pct.2 care nu permit dobândirea de către mandatar a bunurilor aparţinând mandantului.
Totodată, instanţa de fond şi-a depăşit şi limitele investirii prin concluzia reţinută că nu s-a plătit preţul vânzării, o astfel de pretenţie nu a fost formulată de părţile cauzei.
Apelantul mai susţine că interdicţia vânzării dintre soţi nu este prevăzută de lege cu excepţia i.
Probele administrate demonstrează că, vânzările dintre cei doi soţi pârâţi au fost confirmate de reclamante, mandatul acordat a fost ratificat de acestea atât în mod expres cât şi tacit, element confirmat şi de mandatul special dat pârâtei S. A. C. L. de vânzare a terenului aferent construcţiei(vilă).
Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii prin respingerea petitelor cuprinzând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 592/2002, nr. 171/2006, nr. 1074/2002 şi nr. 169/2006.
În mod eronat s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat cu toate că s-au produs dovezi suficiente în acest sens.
Eronat s-a respins şi excepţia insuficientei timbrări pe motiv că reclamantele nu au cerut repunerea în situaţia anterioară, cea ce în final s-a infirmat prin sentinţa dată.
S-a mai învederat că hotărârea atacată s-a dat de o instanţă necompetentă atâta timp cât s-a formulat o cerere de recuzare în dosar.
Drept temeiuri de drept s-au mai menţionat dispoziţiile art. 295 – 297 C.pr.civ. iar în dovedire pe lângă înscrisuri s-a solicitat pe lângă acte şi proba cu martori pentru a demonstra ratificarea mandatului, faptul real al plăţii.
Şi SC … SA Bucureşti a declarat apel faţă de Sentinţa civilă nr. 7124 din 28.05.2008 pe motive de nelegalitate şi netemeinicie cu pretenţia de a se dispune modificarea hotărârii, în parte vizând capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305 din 23.03.2006, având ca obiect înstrăinarea terenului în suprafaţă de 276,32 mp. şi a unor spaţii comune din imobilul în cauză.
S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
Terenul amintit, uscătoria, camera, magazia, culoarele de acces şi terenul aferent imobilului sânt bunuri care au regimul coproprietăţii forţate a tuturor proprietarilor de apartamente din respectivul edificiu astfel nu puteau forma obiectul contractului 305/2006.
Într-un imobil unde apartamentele constituie proprietatea mai multor persoane, fiecare dintre acestea are o cotă parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate forţată pe care nu o va putea înstrăina.
Prin contractul precitat s-a înstrăinat, în întregul lor culoarul de acces de 13,38 mp., uscătoria de 6,64 mp, camera de 22,76 mp., magazia de 25,93 mp. şi întregul teren aferent imobilului de 268,31 mp.(în scripte de 276,32 mp), astfel ne aflăm în prezenţa vânzării bunurilor altuia, cea ce atrage nulitatea absolută a actului pentru fraudarea legii.
Buna credinţă a pârâţilor, D. nu poate fi reţinută, aceştia fiind în cunoştinţă de cauză despre situaţia litigioasă, vânzările având loc după efectuarea notării în cartea funciară a imobilului.
În probaţiune s-au solicitat înscrisuri iar în drept s-a specificat art.282 şi urm. C.pr.civ.
Pârâtul D. I. a formulat întâmpinare la apelul formulat de SC …SA Bucureşti(f. 48 – 49) prin care a solicitat respingerea pentru motivul că cele două surori, reclamantele iniţiale nu au avut niciodată un drept de proprietate aspra terenului pe care este amplasată construcţia, eventual un drept de folosinţă.
Întâmpinare la apelul pârâtului, D. I. a depus şi SC … SA Bucureşti(f. 50-52).
A susţinut netemeinicia criticilor apelantului, considerând, în esenţă că, prevederile art. 96 C.pr.civ nu au un caracter imperativ, instanţa are dreptul de a aprecia asupra cererilor de amânare a judecăţii pentru studierea actelor dosarului. De altfel pe timpul soluţionării dosarului, conduita procesuală a apelantului a fost una de tergiversare a finalizării judecăţii prin orice căi şi mijloace.
Probele au fost puse în discuţie la termenul din 20 februarie 2008, pârâtul având la dispoziţie timp suficient pentru a produce probele care îi erau folositoare.
Excepţia retractului litigios, respinsă de instanţă în mod judicios, speţa fiind o acţiune în constatare o astfel de excepţie este inadmisibilă.
Şi cererile de recuzare au fost respinse întemeiat de instanţă, acestea fiind făcute tot pentru trenarea pronunţării soluţiei.
La fel s-a procedat şi cu cererea de suspendare, instanţa în virtutea dreptului de apreciere a respins-o.
Reclamantul din dosarul indicat nu este parte a contractului atacat neavând deci nici un interes pentru anularea acestuia.
În rejudecare după casarea Deciziei civile nr. 21/A din 27 aprilie 2010, cauza s-a înregistrat la 19 ianuarie 2011 sub nr. dosar 326/119/2011 asupra căreia reţine următoarele:
D. I. în apelul său a solicitat instanţei să constate că instanţa de fond a fost necompetentă material pentru soluţionarea litigiului având în vedere natura juridică a cauzei şi valoarea obiectului dedus judecăţii.
S-a mai învederat că motivarea instanţei de fond este contradictorie faţă de pretenţiile părţilor şi s-a dat o interpretare eronată a legii în privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, a cererii de acordare a unui nou termen de judecată pentru administrarea probei cu înscrisuri; totodată a anulat greşit contractul de vânzare cumpărare nr. 592/2002 pentru considerentul că s-a depăşit mandatul şi s-a reţinut greşit că pârâţii S. erau căsătoriţi, atâta timp cât căsătoria perfectată în Germania nu a avut valabilitate în România.
Reclamanta, SC … SA prin apelul declarat a pretins anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 305/2006, respingerea cererii de apel a pârâtului D. I. şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
A motivat că, reclamantele nu erau îndreptăţite de a vinde spaţii care aveau regim comun datorită cooproprietăţii forţate şi perpetue prin destinaţie şi mod de dobândire.
Cât priveşte motivele de apel ale pârâtului D. I. le apreciază neîntemeiate din perspectiva părţilor din proces care au calitatea de persoane juridice întrucât chiar dacă drepturile litigioase au fost preluate de o altă persoană, aceasta subrogându-se în poziţia procesuală a vânzătoarelor reclamante, natura juridică a pricinii nu poate fi schimbată şi nici competenţa materială a instanţei de fiind.
Deci Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost legal investită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile la data investirii instanţei.
Ţinând cont de data înregistrării cererii introductive, anul 2006, formulată de cele două reclamante, surorile P. şi care ulterior au înstrăinat drepturile litigioase societăţii amintite, prin care s-a cerut constatarea nulităţii absolute a unor contracte civile, competenţa aparţine judecătoriei conform art. 1 alin.(1) C.pr.civ, fiind o acţiune neevaluabilă în bani, drept pentru care şi taxa judiciară de timbru a fost stabilită la o sumă fixă.
Ca atare prevederile art.2 alin.(1) C.pr.civ nu sânt incidente.
Decizia nr. 32/2008 a ICCJ, constituită în Secţiile Unite statuează asupra taxelor judiciare de timbru privitoare la acţiunile şi cererile evaluabile în bani.
Urmare a acestei Decizii s-a emis OUG nr. 212/2008 în care se prevede că sânt acţiuni evaluabile în bani cele care vizează declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea şi rezilierea unui act juridic evaluabil în bani, indiferent dacă s-a cerut repunerea părţilor în situaţia anterioară precum şi a cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.
În continuare susţine că celelalte motive de apel ale pârâtului D. I. sânt nefondate.
Prin concluziile scrise depuse la soluţionarea pe fond a apelului, cei doi apelanţi au reiterat aceleaşi motive în apărare.
Mai mult, pârâţii intimaţi, S. A. şi S. A. C. L. au solicitat prin intermediul concluziilor scrise(f. 55-61) admiterea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei de fond atât pentru motivul de ordine publică referitor la natura juridică a cauzei cât ţi în raport de valoarea obiectului pricinii şi având în vedere prevederile art. 2 alin.(1) lit. b) C.pr.civ.
Valoarea imobilului, a contractelor care fac obiectul litigiului este peste 500.000 lei, deci competenţa materială aparţine tribunalului, la data înregistrării acţiunii toate acţiunile cu o valoare de peste limita amintită cad în sarcina acestor instanţe.
Tribunalul, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin.(1) C.pr.civ. va examina cu precădere excepţia necompetenţei materiale invocate asupra căreia reţine următoarele:
Acţiunea reclamantelor surori, P. s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti sub nr. 17934/299/2006.
S-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, enunţate mai sus în valoare de 5.000 lei, 17.000 lei, a actelor subsecvente acestora în valoare de 350.000 euro şi 150.000 euro, 10.000 lei, 100.000 euro şi respectiv 20.000 euro.
Instanţa a statuat, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2011 că litigiul de faţă are natură civilă.
Valoarea contractelor a căror nulitate absolută s-a solicitat este de peste 500.000 lei iar lipsa stipulaţiei în contractul de vânzare a drepturilor litigioase către SC … SA Bucureşti, în mod separat a preţului înstrăinării nu poate influenţa natura juridică a cauzei.
Dispoziţiile Ordinului nr. 760/1999 la art. 6 statornicesc că sânt considerate evaluabile în bani şi cererile pentru restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul unor acte juridice pentru care s-a cerut constatarea nulităţii absolute, anularea, rezilierea, rezoluţiunea sau revocarea.
Constatarea nulităţii absolute a contractelor care fa obiectul cauzei au un scop patrimonial, respectiv întoarcerea imobilului în patrimoniul proprietarului vânzător, drept pentru care litigiul nu poate fi calificat altfel decât evaluabil în bani.
Tot în această ordine de idei, se mai constată că şi ICCJ, constituită în Secţiile Unite pentru a crea o practică unitară în materia acţiunilor evaluabile în bani, prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General a stabilit că cererile privind nulitatea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară sânt cereri evaluabile în bani.
Drept urmare, instanţa socoteşte că în cauză sânt aplicabile prevederile art. 2 alin.(1) lit. b) C.pr.civ., astfel va admite excepţia lipsei de competenţă materială a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti cu constatarea că litigiul cade în sarcina Tribunalului Covasna, secţia civilă, în primă instanţă, conform şi a încheierii de strămutare precum şi a art. 297 alin(2) C.pr,civ., astfel apelurile vor fi admise, potrivit dispozitivului de mai jos.
Legat de celelalte motive de apel invocate instanţa apreciază ca de prisos a le analiza având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat asupra pricinii cu nesocotirea normelor imperative, de ordine publică şi pe care părţile nu le pot înlătura, în accepţiunea art. 159 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelurile declarate de reclamanta, SC … SA Bucureşti şi pârâtul, D. I., împotriva sentinţei civile nr. 7124 din 28 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pe care o anulează şi trimite cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Tribunalului Covasna – secţia civilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
