Concediul (preavizul) pentru evacuare se dă chiriaşului după obiceiul locului (în speţă, Constanta), care este de două ori pe an, respectiv primăvara şi toamna.
(Secţia comercială, decizia nr.49121.02.1991)
Prin sentinţa civilă nr. 2.112 din 25.10.1990, acest tribunal a admis acţiunea reclamantei I.C.E.N.B. împotriva pârâtei I.C.E.A.B. (azi A.S.RC. -S.A.), a constatat reziliat, cu data de 25.08.1990, contractul de închiriere încheiat de părţi şi, în consecinţă, a dispus evacuarea pârâtei din încăperea pe care o ocupă la etajul 9, în clădirea Agenţiei Navlomar din Portul Constanţa. Separat, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 50 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a închiriat pârâtei o încăpere în clădirea sa din portul Constanţa, că închirierea a fost pe o durată determinată, până la 31.12.1986, însă a operat tacita reconducţiune, conform art. 1437 Cod civil, şi că reclamanta, prin agrementul din 30.07.1990, a notificat pârâtei rezilierea contractului de închiriere şi i-a acordat concediul, până la 25.08.1990, pentru eliberarea spaţiului.
Prin recursul de faţă, pârâta critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate şi susţine, în esenţă, că, în mod greşit, s-a admis acţiunea şi s-a dispus evacuarea sa din încăperea care i-a fost închiriată.
în motivarea recursului a arătat că reclamanta are numai dreptul de administrare directă a clădirii, deoarece proprietar este statul, reprezentat prin Ministerul Comerţului şi Turismului, deci numai acesta are calitatea şi dreptul de a rezilia contractul de închiriere. în subsidiar, recurenta susţine că şi în cazul în care s-ar reţine că a operat tacita reconducţiune, locatarului trebuie să i se acorde un concediu după obiceiul locului, or este cunoscut că, potrivit obiceiului, contractele de închiriere se încheie pe un termen de 1 an, ceea ce înseamnă că reclamanta ar putea cere denunţarea contractului cel mai devreme la 1.01.1992.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a dovedit că este beneficiara clădirii ridicată în portul Constanţa şi, de altfel, această calitate i-a recunoscut-o la timpul respectiv şi recurenta de azi, deoarece a încheiat şi semnat contractul de închiriere cu Agenţia Navlomar Constanţa, în calitate de proprietară a clădirii, astfel că este nefondată critica privind calitatea acesteia de a promova prezenta acţiune.
în ce priveşte concediul (preavizul) pentru evacuare, acesta se dă chiriaşului după obiceiul locului, care este de două ori pe an, primăvara şi toamna, şi nu anual, cum susţine recurenta. în afară de aceasta, este de reţinut că reprezentanţii celor două unităţi au încheiat şi semnat, la 30.07.1990, o înţelegere, în baza căreia recurenta foloseşte încăperea în litigiu numai până Ia 25.08.1990, deci nu se poate susţine că nu s-a acordat concediul prevăzut de lege, astfel că şi această critică este neîntemeiată.
