– Legea nr. 19/2000: art. 23 alin. (1), art. 78 alin. (1), art. 164
Sporul de practică pedagogică acordat, 10 luni pe an, respectiv perioada cât durează un an şcolar, conferă acestui spor un caracter permanent în perioada respectivă şi, în condiţiile în care, pentru toate drepturile încasate pe perioada lucrată s-au reţinut şi virat cotele CAS prevăzute de lege, faţă de principiul contributivităţii sus arătat, cât şi de prevederile art. 23 alin. (1) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, şi sporurile cu caracter permanent acordate în perioada 1993-2000 trebuie luate în considerare la calculul pensiei.
(Decizia civilă nr. 66yR-CM din 20 aprilie 2010)
Constată că la data de 22 ianuarie 2009 contestatorul C.C.O., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 310512 din 11 decembrie 2008 emisă de intimată, solicitând anularea acesteia şi recalcularea pensiei în conformitate cu dispoziţiile art. 7, cap. II, pct. 3 din O.G. nr. 4/2005.
în motivare, contestatorul a arătat că la emiterea deciziei contestate intimata nu a avut în vedere dispoziţiile legale menţionate mai sus şi ale art. 143 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că la determinarea punctajelor medii anuale privind pensia contestatorului, a utilizat sporul de vechime pentru perioada anterioară datei de
1 aprilie 1992, iar pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 1992 până la 1 aprilie 2001 a avut în vedere sporul de specialitate pedagogică de 10% (pentru perioada 1 septembrie 1993-01 septembrie 1998), de 12% pentru perioada 1 septembrie 1998 -31 august 200, respectiv de 16% pentru perioada 1 septembrie 2000 – 1 aprilie 2001, aşa cum a rezultat din adeverinţa nr. 2410/2008 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic Carol I Câmpulung. Pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajelor medii anuale a utilizat ca bază de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale veniturile înscrise în adeverinţa nr. 4995/2008 emisă de CJP – Direcţia Economică Stagii de Cotizare şi Arhive, întocmită în baza declaraţiilor nominale depuse lunar de intimată. Pentru stagiul de cotizare realizat după data de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, punctajul mediu anual a fost calculat conform art. 78 din lege şi s-a avut în vedere şi pensia suplimentară în procentele şi pentru perioadele expres prevăzute de dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 19/2000.
A mai arătat intimata că în ceea ce priveşte critica referitoare la aplicabilitatea
O.G. nr. 4/2005, cap. II, art. 7, pct. 3, aceasta nu este întemeiată întrucât aceste dispoziţii legale vizează procedura recalculării pensiilor şi modalitatea de efectuare a plăţii drepturilor de pensie, în timp ce prin decizia contestată s-a dispus înscrierea contestatorului la pentru limită de vârstă.
La termenul din data de 9 decembrie 2009, contestatorul a precizat că obiectul contestaţiei sale vizează decizia nr. 310512 din 11 decembrie 2008, arătând că prin aceasta intimata nu a avut în vedere la calculul drepturilor sale de sporul de practică pedagogică. Contestatorul nu a menţionat ce adeverinţe atestă acest spor, însă a depus la dosar mai multe adeverinţe în care este înscris acesta, respectiv cele de la dosar.
în urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 1620/AS din 9 decembrie 2009, a admis contestaţia formulată şi a anulat decizia nr. 310512 din 11 decembrie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, fiind obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare prin care, la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, să aibă în vedere şi sporul de practică pedagogică înscris în adeverinţa nr. 2410 din 23 iulie 2008 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung.
S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că prin decizia nr. 310512/2008 Casa Judeţeană de Pensii Argeş a dispus înscrierea contestatorului la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 11 iunie 2008. Nemulţumirea contestatorului se referă la neincluderea în baza de calcul a pensiei a sporului pentru practică pedagogică.
Prin cererea de înscriere la pensie contestatorul a solicitat să se aibă în vedere sporurile prevăzute în adeverinţele nr. 2410 din 23 iulie 2008, nr. 246/2008 şi nr. 2064 din 28 mai 2008. Adeverinţa nr. 246 din 16 mai 2008 atestă salariul de încadrare şi sporul de dirigenţie de care a beneficiat contestatorul în perioada 1974-1979, adeverinţa nr. 2064 din 28 mai 2008 atestă sporul de dirigenţie obţinut pe perioada 1 septembrie 1979-1982, iar cealaltă adeverinţă – sporul de practică pedagogică. Deşi prin întâmpinare intimata a menţionat că la calcul drepturilor de pensie ale contestatorului a avut în vedere şi sporul de practică pedagogică, în faţa instanţei, la termenul din data de 9 decembrie 2009, a infirmat, arătând că acest spor nu are caracter permanent.
în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială – dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 – dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, şi anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluţia se impune a fi aceeaşi. Instanţa a apreciat că principiul contributivităţii, înscris în art. 2 din Legea nr. 19/2000 şi dezvoltat în art. 23 alin. (1) şi în art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ primează şi că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri şi de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-a concluzionat că intimata trebuia să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului şi sporul de practică pedagogică înscris în adeverinţa nr. 2410 din 23 iulie 2008 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung.
în ceea ce priveşte adeverinţele depuse la dosar şi care sunt eliberate după emiterea deciziei contestate, aşa cum s-a arătat şi mai sus, instanţa a apreciat că nu poate fi obligată intimata în cadrul prezentei contestaţii să le aibă în vedere la emiterea unei noi decizii de pensie, contestatorul având la dispoziţie o altă cale pentru valorificarea lor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentinţa instanţei de fond este nelegală faţă de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
în mod greşit Tribunalul Argeş a reţinut că sumele reprezentând sporul de practică pedagogică evidenţiate în adeverinţa nr. 2410 din 23 iulie 2008 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung ar reprezenta sporuri cu caracter permanent, respectiv sporul de practică pedagogică, fără a avea în vedere că unitatea angajatoare nu a indicat ca temei legal al acordării acestora dispoziţiile Legii nr. 49/1992.
Nu s-a avut în vedere că, potrivit art. 172 din Legea nr. 6/1969, salarizarea personalului didactic din învăţământul preşcolar, învăţământul liceal, învăţământul profesional şi tehnic se stabileşte în raport cu condiţiile acolo arătate, fără a fi menţionat în niciun fel sporul de practică pedagogică.
Instanţa de fond nu a făcut deosebirea între sporul cu caracter permanent prevăzut de lege şi acela prevăzut de un regulament intern de organizare şi desfăşurare a practicii pedagogice depuse de contestator.
Astfel, sporul pentru practică pedagogică arătat în adeverinţa nr. 2410/2008 sus arătată nu poate fi considerat spor permanent, aşa cum se menţionează în art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Faţă de motivele arătate s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii contestaţiei formulate.
Recursul declarat de intimată a fost apreciat în parte întemeiat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, contestatorul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 310512 din 11 decembrie 2008.
Prin cererea de înscriere la pensie, acesta a menţionat că solicită a se avea în
vedere adeverinţele privind sporurile la salariu nr. 2410 din 23 iulie 2008, nr. 246 din 16
mai 2008 şi nr. 2064 din 28 mai 2008.
Adeverinţa nr. 246 din 16 mai 2008 atestă salariul de încadrare şi sporul de diri-genţie de care a beneficiat contestatorul în perioada 1974-1979, adeverinţa nr. 2064 din 28 mai 2008 atestă sporul de dirigenţie obţinut pe perioada 1 septembrie 1979-1982, iar adeverinţa nr. 2410 din 23 iulie 2008 atestă sporul de practică pedagogică în perioada 1993-2008.
Instanţa de fond a obligat recurenta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să se aibă în vedere la calcularea drepturilor de pensie ale contestatorului şi sporul de practică pedagogică înscris în adeverinţa nr. 2410/23 iulie 2008 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung. în această adeverinţă se precizează că intimatul-contestator a primit în perioada 1 septembrie 1993 – 1 septembrie 1998 un spor de practică pedagogică de 10%, în perioada 1 septembrie 1998 – 31 august 2000 un spor de practică pedagogică de 12% şi în perioada 1 septembrie 2000 – 31 august 2008 un spor de practică pedagogică de 16%.
Ulterior, recurenta a depus la dosar, la termenul de judecată din data de 23 martie 2010, adeverinţa nr. 448 din 12 februarie 2010 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung, în care se precizează că intimatul-contestator C.C.O. a primit spor de specialitate conform statelor anexate, câte o lună pe an, respectiv noiembrie 1993, octombrie 1994, noiembrie 1995 şi octombrie 2000, pentru care s-au plătit toate contribuţiile.
Faţă de contradicţiile existente între adeverinţele emise de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung privind perioada pentru care s-a acordat spor pentru practică pedagogică contestatorului, s-au solicitat relaţii de la această instituţie pentru a comunica ce spor s-a acordat intimatului-contestator în perioada arătată în adeverinţa nr. 2410/2008, dacă acest spor a fost acordat pentru întreg anul şcolar sau numai câte o lună pe an, cu caracter permanent şi temeiul legal al acordării acestuia.
Prin adeverinţa nr. 1225 din 19 aprilie 2010 emisă de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung, urmare a relaţiilor solicitate, s-a precizat că intimatul-contestator C C.O. a primit spor de practică pedagogică potrivit Ordinului MEN nr. 3312 din 23 februarie 1999 câte 10 luni în fiecare an din perioada 1993-2000, conform adeverinţei nr. 2410/2008.
Rezultă astfel că intimatul-contestator a primit spor de practică pedagogică în perioada 1993-2000, aşa cum se menţionează şi în adeverinţa nr. 2410/2008, 10 luni pe an, respectiv perioada cât durează un an şcolar, situaţie în care acest spor a avut un caracter permanent în perioada respectivă.
Potrivit art. 164 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete, după caz, prevăzute la alin. (1), se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiilor anterioare şi care sunt înregistrate în carnetele de muncă.
La art. 164 alin. (3) se prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1), se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.
în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, din adresa înaintată de angajatorul contestatorului, Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung, instanţei de recurs, rezultă că sporul de practică pedagogică s-a plătit intimatului-contestator câte 10 luni în fiecare an în perioada 1993-2000, având astfel caracter de spor permanent.
La art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 se reglementează principiul contributivităţii, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale.
Avându-se în vedere faptul că din adeverinţa emisă de angajator rezultă că pentru toate drepturile încasate de contestator pe perioada lucrată s-au reţinut şi virat cotele CAS prevăzute de lege, faţă de principiul contributivităţii sus arătat, cât şi prevederilor art. 23 alin. (1) şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, şi sporurile cu caracter permanent acordate în perioada 1993 – 2000 trebuie luate în considerare la calculul pensiei contestatorului.
Faţă de această situaţie, a fost admis recursul declarat de intimată şi a fost modificată în parte sentinţa civilă atacată, în sensul ca la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului să se aibă în vedere sporul de practică pedagogică acordat acestuia pentru perioada 1993-2000, aşa cum rezultă din adeverinţele nr. 1225 din 19 aprilie 2010 şi nr. 2410/2008 emise de Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung. Au fost menţinute în rest prevederile sentinţei atacate.
