Tip: sentinţă civilă
Domeniu : plângere contravenţională – Legea 571/2003
Instanţa : JUDECĂTORIA MOLDOVA NOUĂ
Judecător : POPESCU NICOLETA MIHAELA
În perioada 23.11.2009-12.03.2010, societatea petentă a desfăşurat activităţi de comercializare en detail a produselor energetice, deşi nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Deşi art. III alin 3, prevede că începând cu data de 01.04.2010 se abrogă disp. art. 244^1 din titlul VII din Leg. nr. 571/2003, la alin.1 se prevede că începând cu aceeaşi dată intră în vigoare prevederile art. I pct. 148 referitoare la capitolul I^1 “Regimul accizelor armonizate”.
Astfel potrivit art. 260^69 alin 7 din acest capitol „desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală”.Alineatul 6 al acestui text de lege prevede obligaţia operatorilor economici de se înregistra la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art.220 alin 2 ind. 2 din O.G. 92/2003, stabileşte sancţiunea pentru contravenţia prev. de art. 206 ^69 alin 7 din Codul fiscal, însă se prevede o sancţiune mai grea decât cea prevăzută de art. 244^1 din acelaşi act normativ.
Astfel sancţiunea a fost corect aplicată potrivit disp. art. 12. alin 2 din O.G. 2/2001.
Cu privire la cantitatea de motorină comercializată de petentă în perioada 23.11.2009-12.03.2010, instanţa reţine că anexa la procesul –verbal de contravenţie a fost întocmită în baza documentelor puse la dispoziţia intimatei de către reprezentanţii petentei. De altfel, în motivarea plângerii contravenţionale nu se contestă realitatea datelor înscrise în această anexă, susţinându-se doar că nu s-a precizat modul de calcul. Potrivit menţiunilor din această anexă, situaţia achiziţiilor s-a realizat în funcţie de notele de recepţie prezentate de petentă, precum şi de stocul de combustibil găsit în momentul efectuării controlului.
În acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, limita rezonabilă până la care trebuie să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului-verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiată.
