– Codul muncii: art. 264 alin. 1 lit. a), art. 266, art. 267
– Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010: art. 75
Decizia de sancţionare este supusă sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 267 C. muncii, referitoare la condiţia obligatorie de efectuare a unei cercetări disciplinare prealabile.
Deşi Codul muncii prevede această condiţie numai prin raportare la sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 264 alin. 1 C. muncii pe care le poate aplica angajatorul, altele decât sancţiunea avertismentului scris, şi în privinţa acestei din urmă sancţiuni este necesar a se efectua cercetarea prealabilă disciplinară, ca efect al dispoziţiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 5/29.01.2007.
Cu toate că această condiţie de validitate a deciziei de sancţionare disciplinară prin care se aplică unui salariat sancţiunea avertismentului scris excede Codului muncii, este pe deplin aplicabilă faţă de dispoziţiile art. 241 alin. 1 lit. d) coroborat cu art. 243 care dispun că, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional, clauzele acestuia produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
Cu toate că această condiţie de validitate a deciziei de sancţionare disciplinară prin care se aplică unui salariat sancţiunea avertismentului scris excede Codului muncii, este pe deplin aplicabilă faţă de dispoziţiile art. 241 alin. 1 lit. d) coroborat cu art. 243 care dispun că, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional, clauzele acestuia produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(Decizia civilă nr. 2977/R din 05.05.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 27008/3/LM/2008, P.M. a contestat decizia nr. 89/12.06.2008 emisă de intimata Comisia S., prin care a fost sancţionată cu avertisment scris, solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7265/24.11.2008, Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia formulată de P.M. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea deciziei nr. 89/12.06.2008 emisă de intimată, care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contes-tatoare în sumă de 1119 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în baza contractului individual de muncă nr. 75/2006, contestatoarea desfăşoară activitate de inspector supraveghere în cadrul instituţiei intimate începând cu data de 20.03.2006.
Prin decizia nr. 89/12.06.2008, intimata a aplicat contestatoarei sancţiunea avertismentului în baza art. 264 alin. 1 lit. a) C. muncii, pentru faptul că în data de
29.05.2008 orele 15,22 a transmis un e-mail tuturor administratorilor care activează pe piaţa pensiilor private prin care solicita „postarea pe site-ul societăţii X., conform art. 19 alin. 4 din Norma nr. 4/2008, inclusiv antetul anexei nr. 3 şi precizarea clară – situaţia valorii activului net la data de 23.05.2008”, deşi respectivul e-mail trebuia adresat numai societăţii X.
Instanţa de fond a constatat că decizia de sancţionare cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 C. muncii, însă fapta săvârşită de salariată, de a expedia în mod greşit un e-mail, încălcând astfel obligaţia de confidenţialitate a transmiterii documentelor intimatei, nu constituie abatere disciplinară faţă de dispoziţiile art. 70 lit. f) din Regulamentul intern, deoarece are caracter singular, iar abaterea disciplinară poate subzista numai la fapte repetate de neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Spre această concluzie s-a avut în vedere faptul că, în cursul aceleiaşi zile de 29.05.2008, la orele 15,37, contestatoarea a transmis un e-mail rectificator pentru lămurirea situaţiei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, la data de 6.02.2009, intimata.
Prin motivele de recurs neîncadrate în drept între cele prevăzute limitativ de art. 304 C. pr. civ., recurenta-intimată critică hotărârea tribunalului pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.
Susţine recurenta-intimată că dispoziţiile art. 70 lit. f) din Regulamentul intern analizate de instanţa de fond nu au constituit temei singular al abaterii disciplinare săvârşită de salariata intimată.
Astfel, în decizia nr. 8912.06.2008 se menţionează încălcarea de către P.M. şi a atribuţiilor prevăzute în fişa postului ce a fost semnată de salariată la 14.04.2008. Or, în acest document, salariatul s-a obligat a realiza toate atribuţiile la termen şi în mod calitativ, precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra activităţilor şi documentelor din cadrul instituţiei. Aşa fiind, consideră recurenta că intimata-contestatoare a încălcat obligaţiile pe care le avea în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute la art. 7.1. pct. 4, pct. 7, pct. 9, art. 9 pct. 3, pct. 4 şi pct. 7 din fişa postului.
Se menţionează că instituţia recurentă era în drept să sancţioneze salariata chiar mai drastic decât a făcut-o, raportat şi la dispoziţiile art. 266 lit. b)-d) C. muncii, faţă de gravitatea faptei sancţionate, chiar dacă aceasta nu a fost repetată, şi în considerarea urmărilor avute.
S-a anexat recursului fişa postului salariatei, precum şi un extras din Regulamentul intern al instituţiei.
Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele, după cum dispune art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi nu este indicat temeiul juridic al recursului, Curtea constată că toate considerentele recurentei vizează o greşită aplicare şi interpretare a normelor vizând procedura de emitere a unei decizii de sancţionare disciplinară şi, mai apoi, condiţiile în
264 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
-»_
care poate fi dispusă o astfel de sancţiune. Aşa fiind, Curtea va analiza recursul în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., demers în care găseşte criticile nefondate.
Este de observat că intimata-contestatoare a fost sancţionată disciplinar cu sancţiunea „avertisment” pentru abateri constatate într-un referat emis de către Direcţia Supraveghere şi înregistrat în 5.06.2008, care a stat la baza emiterii deciziei nr. 89/12.06.2008.
Prin contestaţie s-a invocat nulitatea deciziei, salariata susţinând că nu poate fi sancţionată pentru săvârşirea unei fapte produsă din neatenţie, datorită volumului mare de lucru pe care îl are, e-mailul transmis tuturor administratorilor de fonduri de pensii private fiind remediat după 15 minute, astfel încât nu a avut nicio consecinţă asupra activităţii comisiei. S-a subliniat astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 70 lit. f) din Regulamentul intern al instituţiei, pentru că nu există fapte repetate care să poată fi calificate drept abatere disciplinară. Cu deplin temei, tribunalul a declarat nulitatea acestei decizii, constatând că prin fapta săvârşită şi recunoscută de salariată nu este îndeplinită ipoteza textului art. 70 lit. f) din Regulamentul intern.
înainte de a verifica temeinicia sancţiunii aplicate, prima instanţă a verificat legalitatea deciziei, în sensul verificării existenţei sau nu a elementelor obligatorii a fi inserate de către angajator într-o decizie de sancţionare disciplinară.
Contrar opiniei tribunalului, Curtea consideră că decizia de sancţionare nr. 89/12.06.2008 este supusă sancţiunii nulităţii, prevăzută de art. 267 C. muncii, referitoare la condiţia obligatorie şi prealabilă de efectuare a unei cercetări disciplinare prealabile.
Deşi Codul muncii prevede această condiţie numai prin raportare la sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 264 alin. 1 C. muncii, pe care le poate aplica angajatorul, altele decât sancţiunea avertismentului scris, şi în privinţa acestei din urmă sancţiuni este necesar a se efectua cercetarea prealabilă disciplinară, ca efect al dispoziţiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 5/29.01.2007.
Conform art. 75 din contractul colectiv de muncă unic, valabil pentru anul 2008 când a fost sancţionată intimata-contestatoare, „sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Pentru cercetarea abaterii disciplinare şi propunerea sancţiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărei membru este salariatul cercetat. Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puţin motivul, data, ora şi locul întrevederii. în cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. Ascultarea şi verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.”
Aşa fiind, angajatorul intimatei-contestatoare nu a respectat norma citată anterior, neefectuând cercetarea prealabilă pentru presupusa abatere disciplinară săvârşită de salariată. Simpla menţionare în decizie a unui referat întocmit de Direcţia Supra
veghere din cadrul instituţiei recurente nu este suficient pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei cercetării prealabile şi, implicit, a abaterii disciplinare. în consecinţă, decizia de sancţionare analizată este supusă sancţiunii nulităţii absolute.
Constatându-se nulitatea deciziei pentru aspecte de legalitate, Curtea nu va mai analiza criticile recurentei care vizează în exclusivitate temeinicia sancţiunii aplicate salariatei, urmând a se substitui motivarea primei instanţe cu considerentele expuse anterior.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat, constatând că soluţia dispusă de tribunal este corectă, însă pentru motivele de fapt şi de drept arătate anterior.
în temeiul art. 274 C. pr. civ., Curtea va obliga recurenta-intimată care se găseşte în culpă procesuală să plătească intimatei-contestatoare cheltuieli de judecată în valoare de 1190 lei.
