Contract de antrepriză. Reziliere de drept.


Contractul de antrepriză este reziliat de drept, dacă a expirat termenul în care trebuia executat, iar părţile nu au mai înţeles să-l prelungească. •

(Secţia comercială, sentinţa nr.l.434/9.04.1997).

Prin acţiunea înregistrată la data de 1.11.1996, reclamantele S.C. E. “Z.Z.” – S.R.L. şi S.C. “D.C.” – S.R.L. au chemat în judecată pârâta S.C. “R.” -S.R.L. Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 17.027.206 lei, reprezentând preţ achitat în avans în baza contractului de antrepriză nr. 120/21.04.1994, cu 17.027.206 lei, penalităţi de întârziere în plată a preţului, plus cheltuieli de judecată.

în motivarea pretenţiilor lor, reclamantele arată că, în baza contractului de antrepriză nr. 120/21.04.1995, pârâta s-a obligat să le execute o lucrare de construcţie denumită “Sediul Editura Z.”, în termen de 28 săptămâni, iar din partea lor obligaţia era de a suporta costul acestei construcţii.

Au achitat pârâtei, în avans, 20.000.000 lei, dar intimata a efectuat lucrări doar de 2.972.274 lei. începând cu luna mai 1994, pârâta nu a mai executat nici un fel de lucrare, nici nu a restituit avansul primit, deşi efectele contractului de antrepriză au încetat începând cu data de 22.11.1994. Constatând reaua credinţă a pârâtei în executarea obligaţiilor contractuale, au somat-o în două rânduri şi au declarat-o în incapacitate de plată, conform Legii nr. 76/1992, dar fără nici un rezultat, motiv pentru care au introdus prezenta acţiune, cerând, pe lângă restituirea sumei achitate în avans, şi penalităţile, conform contractului (art. 14) şi Legii nr. 76/1992 (art. 7). Prin adresa cu nr. 214/22.05.1997, în completarea acţiunii, cer rezilierea contractului nr. 120/21.04.1995.

Prin întâmpinare, pârâta arată că, într-adevăr, conform contractului, s-a obligat să execute lucrarea pentru reclamante, dar la art. 11 alin. 1 acestea aveau obligaţia de a preda amplasamentele libere de orice sarcini, cu toate avizele şi acordurile necesare, inclusiv autorizaţia de construcţie. Unitatea sa a deschis lucrările de şantier la locul indicat de către reclamante, a început să execute unele lucrări, dar la un control efectuat de organele în drept, care le-au solicitat autorizaţia de construcţie, precum şi avizele auxiliare de edificare a imobilului contractat pe terenul respectiv, nu le-a putut prezenta, iar când le-a cerut reclamantelor beneficiare, acestea i-au răspuns că nu deţin nici un document din cele solicitate, situaţie în care a fost nevoită a părăsi lucrarea şi şantierul. Recunoaşte primirea sumei de 20.000.000 lei, dar susţine că întreaga sumă a fost restituită reclamantelor astfel: 2.972.794 lei, contravaloare lucrări executate în mai 1994,15.527.206 lei, sumă plătită în rate de câte 250.000 lei/zi, reclamantelor, dar de la care nu a primit nici o chitanţă, şi 1.500.000 lei, pentru care ar avea chitanţa nr. 25.209/seria 177.210/23.01.1995, cu explicaţia “contravaloare rest contract construcţie”. Formulează şi cerere reconvenţională, întrucât în art. 14 se prevede că se datorează penalităţi de 0,5 % pe zi de întârziere la valoarea lucrărilor rămase de executat. Cum neexecutarea lucrărilor se datorează culpei reclamantelor, solicită, la rându-i, plata sumei de 74.068.346 lei, calculate pe perioada 1.06.1994 – 1.11.1996, la suma cerută de reclamante.

Prin adresa nr. 43.147/29.01.1997, reclamantele înţeleg să-şi restrângă pretenţile la 15.527.207 lei, preţ achitat în avans, şi 15.527.206 lei, penalităţi de întârziere.

Faţă de cele de mai sus şi având în vedere actele şi lucrările depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Referitor la acţiunea principală, prin acţiunea înregistrată la 29.01.1997, reclamantele cer restituirea sumei de 15.527.206 lei, cu penalităţi de întârziere în plata preţului în sumă de lei 15.527.206, şi rezilierea contractului nr. 120/21.04.1994.

Pârâta recunoaşte primirea în avans a sumei de 20.000.000 lei. Susţine că nu a putut executa lucrarea la care s-a angajat prin contract pe motivul că nu a avut autorizaţia de construcţie şi celelalte avize necesare. Potrivit art. 6 alin. 4 din contract, avea obligaţia să anunţe, în timp util, în scris, beneficiarul, asupra eventualelor cauze ce pot conduce la întreruperea temporară a lucrărilor, în scopul înlăturării acestora şi asigurării continuităţii, lucru pe care nu dovedeşte a-1 fi făcut. Nu contestă primirea în avans a sumei de 20.000.000 lei şi nu poate dovedi cu acte restituirea sumei de 15.527.206 lei. în atare situaţie, urmează să restituie reclamantelor suma de 15.527.206 lei. în ce priveşte penalităţile, trebuie reţinut faptul că reclamantele cer penalităţi pentru întârzierea în plata preţului, în realitate pentru restituirea cu întârziere a sumei, or, potrivit art. 14, sunt precizate expres două categorii de penalităţi, şi anume:

1) – penalităţi pentru întârzierea în plată, ce pot fi cerute de pârâtă, şi;

2) – penalităţi pentru întârzierea în executarea lucrărilor, ce pot fi cerute de reclamante (şi pe care acestea nu le-au cerut).

Reclamantele cer penalităţi, în realitate, pentru întârzierea sau nerestituirea sumei plătite în avans, care nu-şi au corespondent în contractul dintre părţi. în atare situaţie, pârâta nu poate fi obligată la plata acestor penalităţi, nefiind clauză în contract. în consecinţă, capătul de cerere privind penalităţile, urmează a fi respins.

în ce priveşte rezilierea contractului, tribunalul constată că, înainte de sesizare, acesta era reziliat de drept, Ia data de 1.11.1995, fiind îndeplinit deja termenul de 28 săptămâni, în care trebuia executat, iar părţile nu au mai înţeles să prelungească termenul de execuţie. în atare situaţie, urmează a se constata rezilierea de drept a contractului nr. 120/21.04.1994.

Notă: Suntem de părere că în speţă nu se poate vorbi de “rezilierea de

drept” a contractului de antrepriză, ci de încetarea efectelor sale, ca urmare

a expirării termenului de execuţie a lucrărilor care formează obiectul său.

Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.