– O.U.G. nr. 4/2005
– Decretul-Lege nr. 51/1990
– Legea nr. 4/1997: art. 148 alin. 4
– Legea nr. 19/2000: art. 160 alin. 1
Prima instanţă corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/1000 şi raportat la dispoziţiile coroborate ale art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 şi Decretul-Lege nr. 186/1986, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale ori dacă există reglementări în această privinţă în convenţiile încheiate între Republica Socialistă România cu statele respective.
Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul că nu s-ar fi realizat dovada că ar fi fost trimisă în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER. Raportat şi la normele de drept sus menţionate (art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977), corect a dispus prima instanţă să se ia în considerare perioada în discuţie, respectiv 28.10.1969 – 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în această perioadă, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în muncă, şi nu la salariul minim pe economie cum susţine recurenta, ce nu are acoperire legală.
(Decizia nr. 1395/R din 5.03.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin sentinţa civilă nr. 5567/09.09.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea RE în contradictoriu cu intimata C.P.M.B.; a obligat intimata să recalculeze drepturile de ale contestatoarei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin valorificarea în calculul punctajului mediu anual pentru perioada 28.10.1969 –
12.01.1976 a echivalentului în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, începând cu 1.12.2005; a anulat decizia din 17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare în care să aibă în vedere la soluţionarea cererii din 1.03.2007 că valoarea punctajului mediu anual în plată până la
1.04.2007 este cel ce se determină conform dispoziţiilor mai sus expuse, urmând ca punctajul aferent stagiului adăugat să fie adiţionat la punctajul ce va fi calculat în baza O.U.G. nr. 4/2005, conform dispoziţiilor anterioare, începând cu data de 1.04.2007; a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 280 lei cu titlu de diferenţe pentru perioada 01.04.2007 – 01.05.2008 rezultate din emiterea deciziei nr. 163430/17.04.2008, anulată în prezenta cauză; a respins cererea privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la la data de 01.09.1997, conform menţiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar.
In consecinţă, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat prin O.U.G nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform H.G nr. 1456/2005.
Din copia buletinului de calcul din 17.08.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 2, rezultă că punctajul mediu anual realizat de către contestatoare în urma evaluării a fost de 1,46389 puncte.
Prin decizia din 17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2, a fost soluţionată cererea înregistrată în 01.03.2007 şi drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, ca urmare a valorificării unui stagiu suplimentar de 3 ani, începând cu data de 01.04.2007, procedându-se la adiţionarea punctajul mediu anual aferent stagiului de cotizare adăugat în valoare de 0,04389 la valoarea punctajului mediu anual obţinut în procedura de evaluare în valoare de 1,46389 puncte, conform menţiunilor din copia deciziei contestate.
în fapt, criticile pe care contestatoarea le-a formulat împotriva deciziei contestate, vizează în primul rând procedura de recalculare a drepturilor de pensie, conform O.U.G. nr. 4/2005, respectiv modalitatea în care a fost calculat punctajul mediu anual în raport de stagiul de cotizare realizat în perioada 28 octombrie 1969 – 12 ianuarie 1976, în care, punctajului mediu anual a fost calculat în raport de faptul că s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 51/1990, conform menţiunilor din copia anexelor cu date şi elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual din dosar, în care este menţionat pentru perioada amintită faptul că sunt incidente dispoziţiile Decretului-Lege nr. 51/1990.
Potrivit menţiunilor din traducerea adeverinţei emisă de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sub nr. 451/29.12.1975 Oraşul Moscova, depusă la dosar, rezultă că, în perioada 28 octombrie 1969 până la 12 ianuarie 1976 inclusiv, contestatoarea a lucrat la Secretariatul CAER în funcţia de referent şi a primit o retribuţie de 312 ruble 65 copeici pe lună (retribuţie tarifară în sumă de 250 ruble plus 25%, în conformitate cu Regulile privind condiţiile de muncă ale lucrătorilor Secretariatului CAER).
Aceeaşi stare de fapt rezultă şi din adeverinţele depuse la dosar. Astfel, prin adresa din 17.05.2007 emisă de MIRA – Arhivele Naţionale – DAN.IC. – Serviciul Relaţii cu Publicul, rezultă că părţii i s-au eliberat copii de pe dispoziţia nr. 566 din
noiembrie 1969 a Secretariatului CAER privind acordul de numire al contestatoarei în funcţia de referent la Grupa de calcul de pe lângă Sectorul Statistică, începând cu data de 28.10.1969, de pe decizia din 26.12.1976 a Secretariatului CAER referitoare la eliberarea E.R. din funcţia de referent la Sectorul Statistică a Secretariatului CAER, adresa Comisiei Guvernamentale de Colaborare Economică şi Tehnică nr. 370 către inspectorul general al Direcţiei Educaţie şi învăţământ din Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti în legătură cu numirea E.R. la catedra de fizică a unei unităţi şcolare din municipiul Bucureşti.
în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, concretizată prin emiterea buletinului de calcul la 17.08.2005 de Casa de Pensii Sector 2, stagiul de cotizare aferent perioadei în litigiu a fost valorificat de intimată însă, pentru calculul numărului de puncte, s-a avut în vedere faptul că sunt incidente dispoziţiile Decretului-Lege nr. 51/1990, care se referă la vechimea în muncă a soţiei salariate care îşi urmează soţul trimis în misiune permanentă în străinătate.
Chiar dacă, în menţiunile din fişa de pensie se menţionează că începând cu data de 01.10.1969 contestatoarea şi-a urmat soţul în misiune permanentă în străinătate şi că a în ţară la 14.01.1976, Tribunalul a considerat că, faţă de conţinutul adeverinţelor de mai sus, perioada de stagiu de cotizare realizată în intervalul 28 octombrie 1969-12 ianuarie 1976 este perioadă contributivă şi se are în vedere la recalcularea pensiei ca atare, şi nu în raport de dispoziţiile Decretului-Lege nr. 51/1990, care, pentru această perioadă, nu au incidenţă în cauză.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 4/2005, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Ca urmare, în procedura de recalculare efectuată în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005, trebuia utilizat echivalentul în lei al salariilor pe care contestatoarea le-a avut în acea perioadă şi care rezultă din adeverinţa din 29.12.1975, astfel cum a fost tradusă.
Mai mult decât atât, pentru ca intimata să valorifice perioada respectivă ca stagiu de cotizare cu veniturile ce rezultă din adeverinţă, nu era necesar ca partea contestatoare să facă dovada plăţii CAS.
în acest sens, Tribunalul a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă există reglementări în aceasta privinţa în convenţiile încheiate de Republica Socialistă România cu statele respective.
în acest context legal, Tribunalul a considerat că dispoziţiile din Decretul Lege nr. 189/1986 au relevanţă în cauză, în privinţa aplicabilităţii celei de a doua teze din textul de lege amintit.
Este adevărat că acest act normativ a fost adoptat în 1986 şi că perioada lucrată de către contestatoare în străinătate este anterioară acestei date, respectiv 28.10.1969-12.01.1976, însă prevederile sale sunt aplicabile şi în speţă, pentru că dreptul la pensie al contestatoarei s-a născut ulterior datei la care actul normativ a intrat în vigoare.
în consecinţă, în raport de aceste dispoziţii legale, prima instanţă a considerat că, la determinarea punctajului mediu anual recalculat, trebuiau valorificate salariile obţinute (evident că este vorba de echivalentul în lei al acestora).
Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, s-a dispus obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin valorificarea în calculul punctajului mediu anual pentru perioada 28.10.1969 –
12.01.1976 a echivalentului în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, începând cu 1.12.2005, conform H.G. nr. 1456/2005. Tribunalul a precizat că nu se poate dispune ca această recalculare să fie efectuată de la data de 01.09.2005, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, deoarece, în speţă, nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile H.G. nr. 733/2005.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1-3 din O.U.G. nr. 4/2005, plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eşalonat, în etape. (2) Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabileşte pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv. (3) Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
Conform dispoziţiilor H.G. nr. 1456/2005, se stabileşte pentru luna decembrie 2005 ultima etapă de plată a drepturilor de pensie recalculate, de care beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-au deschis în perioada 1 ianuarie 1997 – 31 martie 2001 inclusiv.
în speţă, contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1997, conform menţiunilor din decizia contestată, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor acestui act normativ, şi nu a H.G. nr. 733/2005, care se aplică celor ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1991-1996 inclusiv.
Acesta este unul dintre motivele pentru care acţiunea a fost admisă doar în parte, în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 163430/
17.04.2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 Bucureşti, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 163430/17.04.2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 Bucureşti a fost soluţionată cererea formulată de către contestatoare, referitoare la recalcularea drepturilor de pensie pentru valorificarea unui stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani.
în soluţionarea acestei cereri, intimata a procedat la determinarea numărului de puncte corespunzătoare stagiului adăugat de 1,09732, la calcularea punctajului mediu anual aferent stagiului adăugat de 0,04389 şi la adiţionarea acestuia celui aflat în plată până la data de 01.04.2007 de 1,46389, ceea ce a condus la determinarea valorii punctajului mediu anual de 1,50778, începând cu data de 01.04.2007, conform menţiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar.
întrucât în valoarea punctajului mediu anual aflat în plată până la data de
01.04.2007 de 1,46389, astfel cum este evidenţiată în decizia contestată, nu se reflectă punctajul din perioada 28.10.1969 – 12.01.1976 calculat prin echivalentul în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, deşi, aşa cum s-a dispus prin prezenta sentinţă, valorificarea acestuia trebuia să fie efectivă începând cu data de 01.12.2005 cu consecinţe asupra punctajului mediu anual începând cu data de 01.12.2005, prima instanţă a constatat că valoarea punctajului mediu anual consemnat în decizia contestată ca fiind în plată până la data de 01.04.2007 nu este cea corectă, situaţie
care atrage după sine, drept consecinţă juridică, anularea acestei decizii ca netemeinică.
De aceea, în baza dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, s-a dispus anularea deciziei nr. 163430/17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2 Bucureşti şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare în care să aibă în vedere la soluţionarea cererii nr. 5012/1.03.2007 că valoarea punctajului mediu anual în plată până la 1.04.2007 este cel ce se determină conform dispoziţiilor mai sus expuse, urmând ca punctajul aferent stagiului adăugat să fie adiţionat la punctajul ce va fi calculat în baza O.U.G. nr. 4/2005, conform dispoziţiilor anterioare, începând din data de 1.04 2007.
în privinţa cererii prin care s-a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 280 lei cu titlu de diferenţe s-a constatat următoarele:
Prin răspunsul emis de Casa Locală de Pensii Sector 2, contestatoarei i s-a făcut cunoscut faptul că în baza cererii din 01.03.2007 i s-a emis decizia din 2008, iar diferenţele în sumă de 280 RON pentru perioada 01.04.2007 – 01.05.2008 se vor plăti în luna mai 2008.
Cu toate acestea, din imaginea privind plata pensiei depusă la dosar nu reiese că, în luna mai 2008, să i se fi plătit contestatoarei aceste diferenţe recunoscute anterior, deoarece nu au fost menţionate la rubrica plăţi restante.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestaţiei de asigurări sociale de a încasa pensia stabilită, obligaţia intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e) din H.G. nr. 13/2004, dispoziţiile art. 129 alin. 6 C. pr. civ. şi limitele învestirii, împrejurarea că însăşi intimata a recunoscut faptul că va achita diferenţe în valoare de 280 RON, astfel cum rezultă din valoarea punctajului mediu anual în forma determinată de către intimată prin decizia contestată, s-a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 280 lei cu titlu de diferenţe pentru perioada 01.04.2007 –
01.05.2008, rezultate din emiterea deciziei din 17.04.2008, anulată în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii, Tribunalul a precizat că aceste diferenţe nu reprezintă decât datoria ce a fost recunoscută de casa de pensii ca urmare a emiterii deciziei contestate.
în ceea ce priveşte cererea privind plata daunelor morale în valoare de zece mii de euro, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii din acest punct de vedere, respectiv a prejudiciului moral suferit prin nesoluţionarea pretenţiilor sale, deşi aceasta îi incumba, conform art. 1169 C. civ. Or, pentru angajarea răspunderii nu este suficientă doar invocarea unui prejudiciu moral, ci şi dovedirea acestuia.
Cum, în speţă, întrunirea cumulativă a condiţiilor nu a fost dovedită, s-a dispus respingerea cererii privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. pr. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., recurenta susţine în esenţă depăşirea de către judecători a atribuţiilor conferite de lege, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituţionale şi interesului public, cât şi pronunţarea sentinţei atacate cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că, potrivit prevederilor art. 50 din regulile cu privire la condiţiile de muncă ale funcţionarilor CAER, s-a stabilit că şi activitatea permanentă desfăşurată de specialiştii români în organizaţiile economice şi
tehnico-ştiinţifice ale ţărilor membre ale CAER, se consideră vechime utilă la stabilirea pensiei.
Din copia carnetului de muncă nu rezultă că intimata a fost trimită în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER.
Conţinutul în date al acestui document confirmă că reclamanta a întrerupt activitatea pentru a-şi urma soţul în străinătate, conform HCM nr. 574/1964, înscriere ce s-a realizat în baza adresei nr. 370/27.02.1976 eliberată de Comisia Guvernamentală de Cooperare Economică şi Tehnică Bucureşti.
Or, din traducerea adeverinţei din 1975 anexată cauzei, nu rezultă că reclamanta a fost trimisă de statul român să lucreze în cadrul Secretariatului CAER, specificându-se doar faptul că intimata a îndeplinit funcţia de referent. Drept urmare, pentru perioada în care reclamanta şi-a urmat soţul în misiune permanentă în străinătate se vor folosi la stabilirea punctajului mediu anual doar salariile minime din perioada respectivă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Analizând sentinţa civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfăţişa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanţă corect a valorificat la recalculare un stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani, întrucât, potrivit art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea actului administrativ în discuţie, constituie stagiu de cotizare. Or, raportat la dispoziţiile coroborate ale art. 48 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 şi Decretul-Lege nr. 186/1986, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale ori dacă există reglementări în această privinţă în convenţiile încheiate între Republica Socialistă România cu statele respective.
Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul că în speţa dedusă judecăţii nu s-ar fi realizat dovada că ar fi fost trimisă în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului CAER, în funcţie de înscrisurile anexate cauzei (carnet de muncă, adeverinţa nr. 29/1976). Aceste apărări contravin şi dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 51/1990 care în art. 1 statuează că: „timpul în care soţia salariată lipseşte din ţară pentru a-şi urma soţul în misiune permanentă în străinătate constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă în raport de vechimea în muncă”.
Or, în contextul acestor dispoziţii, raportat şi la normele de drept sus menţionate (art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 48 alin. 4 din legea nr. 3/1977), corect a dispus prima instanţă să se ia în considerare perioada în discuţie, respectiv 28.10.1969
– 12.01.1976, ca stagii de cotizare, prin valorificarea echivalentului în lei a salariului încasat în această perioadă, drepturi ce s-au acordat evident în raport de vechimea în muncă, şi nu la salariul minim pe economie, cum susţine recurenta, ce nu are acoperire legală.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa atacată, fiind pronunţată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.