Prin sentinţa penală nr. 268 din 27.05.2009 a Judecătoriei Suceava s-a dispus, în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului BN la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în baza art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, în baza art.193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare şi în baza art.11 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de obiecte tăietoare în public.
În baza art.33 lit. a Cod penal şi art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 81 alin.1, 2 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6(şase) luni calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 şi art.999 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă PM şi a fost obligat inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 388 lei reprezentând daune materiale şi a sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 şi art.999 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ZN şi a fost obligat inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 19.03.2007, în jurul orei 08.00, BN a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate ZN situată în localitatea M, unde i-a aplicat lovituri părţii vătămate PM ce a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În aceeaşi zi, în jurul orei 13.00, având asupra sa, în loc public, un topor, a adresat ameninţări cu acte de violenţă primei menţionate şi rudelor sale apropiate, de natură să o alarmeze.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul BN, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că este nevinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Analizând apelul, Tribunalul Suceava a constatat că apelul este tardiv şi l-a respins ca atare, reţinând următoarele:
Potrivit art. 363 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel şi curge, de la pronunţare, pentru părţile prezente la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru părţile care au lipsit ori pentru inculpatul deţinut.
Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare rezultă că dispozitivul i-a fost comunicat inculpatului la domiciliul din comuna D, nr. 716, la data de 02.06.2009, acesta declarând apel abia la data de 16.06.2009, data de pe cererea de apel ce a fost înregistrată la arhiva Tribunalului Suceava, deci după termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Tribunalul apreciază că este adevărat că în dispozitivul sentinţei penale se menţionează că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile, însă necunoaşterea legii nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare, astfel cum prevăd disp. art. 364 Cod procedură penală.Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul BN arătând că în extrasul sentinţei penale comunicate de către Judecătoria Suceava se menţionează că termenul de apel este de 15 zile de la comunicare, pentru cei lipsă, astfel încât, în raport de această menţiune, a declarat calea de atac în termen. Din aceste considerente a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Suceava.
Curtea a constatat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În procedura penală, termenul de apel, conform art. 363 Cod procedură penală, este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel şi curge de la pronunţare, pentru părţile prezente la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare, pentru părţile lipsă.
Tribunalul Suceava a reţinut că declararea de către inculpat, la data de 16.06.2009 a apelului, în condiţiile în care dispozitivul hotărârii de fond i-a fost comunicat inculpatului la data de 02.06.2009, s-a realizat cu depăşirea termenului de 10 zile, menţionat mai sus.
În raport de susţinerile inculpatului, vizând menţiunile referitoare la termenul de apel din cuprinsul comunicării dispozitivului hotărârii de fond, Tribunalul a constatat în mod greşit că nu sunt incidente cerinţele prevăzute de art. 364 Cod procedură penală, text legal ce reglementează instituţia repunerii în termen a apelului.
De plano, necunoaşterea legii nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul legal.
Însă, noţiunea de lege, în accepţiunea jurisprudenţei CEDO, cuprinde mai ales accepţiunea ei materială” şi nu formală, incluzând pe lângă legile organice şi textele de rang infralegislativ sau dreptul nescris, important fiind ca toate acestea să îndeplinească cele două calităţi obligatorii, accesibilitatea şi previzibilitatea. Din perspectiva acestor elemente, Curtea constată că menţiunea din dispozitivul hotărârii de fond, comunicat inculpatului, relativ la termenul de 15 zile pentru declararea apelului, reprezintă o furnizare oficială de informaţii procedurale către părţi, care conturează existenţa şi conţinutul normelor juridice aplicabile în cazul determinat pentru exercitarea căii de atac.
Eroarea vizând termenul de apel de 15 zile, în loc de 10 zile, se regăseşte în dispozitivul hotărârii comunicate şi nu poate fi translată, cu efecte potrivnice, părţii care a respectat condiţiile din comunicare, conferindu-i astfel credibilitatea ce derivă din natura actului primit, raportat şi la instituţia emitentă.
Aşadar, inculpatul şi-a reglat conduita procesuală la condiţiile ce au fost înscrise în comunicarea oficială emisă de judecătorie.
Cauza temeinică de împiedicare este definită de Î.C.C.J. în decizia nr. 3180/2006, prin care s-a stabilit că aceasta echivalează cu cazul fortuit, forţa majoră sau altă cauză care l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu putea acţiona aşa cum îi cereau interesele şi în lipsa căreia ar fi acţionat în conformitate cu aceste interese.
Ultima teză a acestei definiţii este incidentă în cauză, deoarece comunicarea hotărârii de fond, cu menţiunea greşită a posibilităţii declarării apelului în 15 zile, prin natura acesteia, emitentul ei, l-a determinat pe inculpat să acţioneze în consecinţă, contrar intereselor sale juridice.
Astfel, Curtea constată că sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 364 Cod procedură penală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală, deoarece s-a făcut o greşită aplicare a legii, motiv pentru care va admite recursul inculpatului şi va casa integral decizia penală trimiţând cauza Tribunalului Suceava pentru judecarea apelului.
