Nu este de natura contractului de cercetare recepţia cantitativă, ci recepţia întregii lucrări, sub aspectul rezultatelor şi performanţelor obţinute.
Neprezentarea dovezilor privind asigurarea mijloacelor de plată nu condiţionează executarea lucrărilor, ci numai încheierea contractului şi, de vreme ce acordul de voinţă s-a realizat fără îndeplinirea acestei formalităţi, nu se poate susţine că partea şi-a asumat riscul de a executa o lucrare ce nu va fi plătită.
(Secţia comercială, decizia nr.507/4.05.1993)
Prin sentinţa civilă nr.803/8.02.1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. “I.P.A.” – S.A. Bucureşti, pârâta S.C. “I” – S.A. fiind obligată să-i plătească suma de 350.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi facturate cu nr.197/ 10.04.1991,145.186 lei, dobânzi bancare şi 57.059 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că lucrările executate de reclamantă au fost recepţionate şi că, după această dată, pârâta datorează preţul lucrărilor.
S-a mai reţinut că pârâta a acceptat la plată factura, dar aceasta a fost trecută la cartotecă, pentru lipsă de disponibil.
în conformitate cu art.969 Cod civil, pretenţiile reclamantei au fost considerate întemeiate şi admise, astfel cum au fost formulate, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Criticând sentinţa pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, recurenta a susţinut că, deşi instanţa a analizat probele depuse la dosar, a tras o concluzie greşită.
în sensul acestei critici, recurenta a arătat că la contract s-a stipulat o condiţie suspensivă de plată, că instanţa a trecut peste aceasta şi a considerat că lucrarea a fost recepţionată şi că preţul este datorat. Nu contestă faptul că în contract s-a acceptat ca plata să se facă după recepţia lucrării (astfel cum rezultă din dispoziţiile art.20 din contract), însă consideră că recepţia a fost numai calitativă, nu şi cantitativă.
Recursul este nefondat.
Cum bine a reţinut prima instanţă, prin contractul încheiat de părţile în proces, s-a stipulat clauza potrivit căreia decontarea lucrărilor urma să se facă după recepţia acestora.
Recurenta nu contestă că a avut loc recepţia lucrărilor, însă consideră că aceasta este numai calitativă, nu şi cantitativă.
Din conţinutul procesului-verbal de recepţie rezultă că s-a procedat la testare de către comisia de avizare, care a constatat că parametrii şi caracteristicile obiectivului testat corespund cu standardele aprobate.
Nu este de natura contractului de cercetare recepţia cantitativă, ci recepţia întregii lucrări, sub aspectul rezultatelor şi performanţelor obţinute, aşa încât procesul-verbal de recepţie este însuşit prin semnătură şi, ca atare, obiecţiile privind faptul că nu a fost predată lucrarea cantitativ, urmează să fie înlăturate.
Pe de altă parte, nefiind vorba de un produs, în contract nu s-au prevăzut condiţiile de livrare, ci condiţiile de şi recepţie a unei lucrări de cercetare.
Şi critica privind încheierea contractului sub condiţie suspensivă, în ce priveşte preţul, urmează a fi înlăturată, întrucât din dispoziţiile art. 19 din contract rezultă obligaţia beneficiarului de a prezenta dovezi privind asigurarea mijloacelor financiare, condiţie prevăzută la încheierea contractului.
Această clauză a fost stipulată în favoarea executantului, aşa încât nu poate fi invocată de beneficiar, după încheierea contractului.
Neprezentarea dovezilor privind asigurarea mijloacelor de plată nu condiţiona executarea lucrărilor, ci numai încheierea contractului, şi de vreme ce acordul de voinţă s-a realizat fără îndeplinirea acestei formalităţi, greşit se susţine că intimata şi-a asumat riscul să execute o lucrare ce nu va fi plătită.
Potrivit contractului, beneficiarului îi revenea obligaţia să achite lucrările după predarea acestora, operaţiune care a avut loc, înţelegând prin aceasta verificarea caracteristicilor obiectului testat (această verificare fiind de esenţa contractului de cercetare ştiinţifică).
Motivul nedecontării 1-a constituit de fapt, aşa cum a reţinut prima instanţă, lipsa de disponibil în cont, la momentul când plata a devenit exigibilă. N
în consecinţă, sentinţa fiind legală şi temeinică, se va menţine.
Potrivit art.312 pct.l Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
