Imprejurarea că înainte de comiterea infracţiunilor inculpatul a consumat băuturi alcoolice nu-l absolvă de răspunderea penală, fiind o beţie voluntară, chiar în condiţiile în care s-a stabilit că acesta suferă de epilepsie G.M. cu abuzuri etanolice, discernământul fiind mult diminuat în perioadele post-criză şi putând lipsi în condiţiile consumului de alcool.
(Decizia nr. 1035 din 10 iulie 2001 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 355 din 01.03.2001, Judecătoria Slobozia, în baza art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul O.V. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere.
în baza art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.
în fapt, s-a reţinut că în după-amiaza zilei de 14.06.2000, în jurul orei 16,00, numitul N.P., în calitate de administrator la S.C. “S.” S.R.L., l-a desemnat pe inculpatul O.V., muncitor la această unitate, să se deplaseze cu tractorul pe care-l avea în primire pe o alee interioară din incinta Hotelului “L.” şi să discuie plaja din faţa hotelului, iar după aceea, pe aceeaşi alee, să se întoarcă şi să parcheze tractorul lângă hotel.
După ce a discuit plaja, inculpatul O.V. a consumat mai multe sticle de bere şi apoi s-a urcat la volanul tractorului cu care a lucrat, îndreptându-se însă spre domiciliul său, şi nu spre locul de muncă.
în jurul orei 20,00 inculpatul a fost surprins pe str. L. din comuna A. de un echipaj de poliţie, prilej cu care a declarat că nu posedă permis de conducere şi că a consumat băuturi alcoolice în cursul serii respective. La circa o jumătate de oră, în jurul orei 20,30, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Slobozia, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1372 emis de L.M.L. Ialomiţa, rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,75 grame la mie.
La cererea inculpatului a fost efectuată o expertiză medico-legală prin care să se stabilească dacă, în raport de afecţiunile de sănătate pe care le are şi în condiţiile în care consumă alcool, are discernământul faptelor sale.
în raportul întocmit s-a concluzionat că petentul prezintă diagnostic de epilepsie G.M. cu abuzuri etanolice. Discernământul este foarte mult diminuat în perioadele post-criză şi poate fi absent când bolnavul se află sub influenţa băuturilor alcoolice.
Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia penală nr. 215/A din 11 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 358/2001, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia şi de inculpatul O.V. împotriva Sentinţei penale nr. 355 din 1.03.2001, pronunţată de Judecătoria Slobozia, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte necontopirea pedepselor anterioare ale inculpatului şi a pedepsei de executat.
Rejudecând, în temeiul art. 36 din Codul penal, a contopit pedepsele de 1 an şi, respectiv, 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1351/1997 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 73/1998 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Potrivit art. 83 din Codul penal a cumulat pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul O.V., care a solicitat, în principal, achitarea sa întrucât nu a avut discernământul faptelor sale, având în vedere afecţiunile de care suferă şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, analizând primul motiv de recurs invocat de inculpat, ce poate constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 din Codul de procedură penală, a apreciat că acesta nu este fondat.
în cauză, la cererea inculpatului, s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că acesta suferă de epilepsie, discernământul său fiind mult diminuat în perioada post-criză şi putând lipsi în condiţiile consumului de alcool.
Aceste concluzii nu-l absolvă pe inculpat de vinovăţie, căci un discernământ diminuat nu înseamnă o lipsă de discernământ.
Infracţiunile nu au fost comise de inculpat după o perioadă de criză. De asemenea, faptul că înainte de comiterea infracţiunilor inculpatul a consumat băuturi alcoolice nu-l absolvă de răspunderea penală, pentru că este o beţie voluntară provocată cu ştirea acestuia, care cunoaşte efectul pe care-l produce în condiţiile stării sale de sănătate.
NOTĂ:
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din Codul penal nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, în momentul săvârşirii acesteia, făptuitorul se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau alte substanţe.
Starea de beţie accidentală (fortuită) completă, legal constatată, are ca efect excluderea vinovăţiei persoanei pentru fapta prevăzută de legea penală pe care a săvârşit-o în această stare, excluzând totodată caracterul penal al faptei şi răspunderea penală. Temeiul acestei excluderi îl constituie imposibilitatea în care s-a aflat făptuitorul, din cauze independente de voinţa sa, de a-şi da seama de fapta săvârşită.
Beţia voluntară (provocată cu ştirea inculpatului, care consumă băuturi alcoolice sau alte substanţe, cunoscând efectul pe care acestea îl produc) nu înlătură caracterul penal al faptei. Dacă e ocazională şi completă, starea de beţie voluntară poate constitui, după caz, o circumstanţă agravantă sau o circumstanţă atenuantă (art. 49 alin. 2 din Codul penal). Beţia preordinată constituie o circumstanţă agravantă (art. 75 alin. 1 lit. e) din Codul penal).
