Dacă părţile au convenit în acest sens, cheltuielile de transport de la staţiile de încărcare până la frontiera română urmează a fi suportate de comitent. Aceasta nu exclude plata altor cheltuieli care s-au produs din culpa comitentului, cum ar fi, spre pildă, cheltuielile de dislocare.
Exportul realizându-se în condiţia FOB net, cheltuielile pentru realizarea sa, inclusiv taxele, sunt menţionate în preţul produselor livrate, decontat de comisionar.
(Secţia comercială, decizia nr. 243/4.09.1991)
Prin sentinţa civilă nr. 828/2.05.1991, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei I.T.A.I., pârâta C.RL.S. fiind obligată la plata sumei de 37.153 lei, taxe transport şi 557 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că taxele de transport sunt incluse în preţul produsului care a fost încasat în întregime de la T. Faţă de pârâta T. – S.A., acţiunea a fost respinsă, reţinându-se, pe de o parte, că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura mijloace de transport în baza comenzii nr. 852/1989, iar, pe de altă parte, că asigurarea mijloacelor de transport de C.T.A. nu are relevanţă în ce priveşte întârzierea la încărcare, pentru care răspunderea revine C.P.L.S.
Pârâta a declarat recurs, prin care a formulat critici pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând, în esenţă, în greşita apreciere a probelor aflate la dosar, din care s-a tras concluzia că întârzierea la încărcare s-a datorat culpei C.P.L.S.
A mai arătat că, potrivit contractului de comision, în sarcina comitentului sunt numai taxele de transport, precum şi preţul eventualelor prestaţii de la staţiile de încărcare până la punctele de frontieră română, restul cheltuielilor, inclusiv taxele de dislocare, sunt în sarcina comisionarului.
Recursul este nefondat.
în adevăr, potrivit contractului nr. 1/1989, părţile au convenit ca, cheltuielile de transport, de la staţiile de încărcare până la frontiera română, să fie suportate de comitent.
Această prevedere nu exclude însă plata altor cheltuieli care s-au produs din culpa comitentului, aşa încât, faţă de conţinutul foilor de parcurs şi a scrisorilor de transport, ţinând seama şi de data de punere la dispoziţie a mijloacelor de transport (stabilită prin comanda de transport), corect s-a reţinut că, cheltuielile de dislocare sunt datorate de comitenţi.
Exportul realizându-se în condiţia FOB net, potrivit Legii nr. 12/1980, cheltuielile pentru realizarea sa, deci şi taxele menţionate mai sus, au fost incluse în preţul produselor livrate, decontat de comisionar recurentei.
Astfel fiind, soluţia pronunţată de prima instanţă se va menţine, iar prin aplicarea dispoziţiilor art.312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: Cu privire la Legea nr. 12/1980, a se vedea nota de la speţa nr. 122.
