Potrivit art. 48 Cod penal nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul în momentul săvârşirii acesteia, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele (art. 48 Cod penal).
Secţia penală, decizia penală nr.76 din 9 martie 2004
Prin sentinţa penală nr.126 din 18 martie 2003 Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul M.I. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a C.pen. la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C.pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 16 decembrie 2002 şi până la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C.pen. pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat să achite cu titlu de despăgubiri civile : suma de 15 milioane lei părţii civile C.V.; iar suma de 80 milioane părţii civile T.A.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :
În dimineaţa de 16 decembrie 2002, bănuind că între soţia sa şi victima C.A. s-au consumat relaţii intime, inculpatul M.I. a stabilit o întâlnire cu partea vătămată în casa situată în Turda – str.Petru Maior unde, după ce au intrat în curte, a luat o bară metalică pe care o ascunsese anterior, cu care a aplicat mai multe lovituri în cap victimei, iar după ce a căzut aceasta la sol, inculpatul cu ajutorul unui topor a continuat să o lovească în regiunea capului, cauzându-i plăgi şi fracturi ce au determinat decesul.
S-a reţinut că fapta a fost comisă cu premeditare, după un plan dinainte stabilit, prin pregătirea obiectelor apte să producă moartea victimei, hotărârea de suprimare a vieţii acesteia fiind luată încă dinainte de data de 15 decembrie 2002.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpatul M.I. care a solicitat achitarea sa întrucât este bolnav de schizofrenie, având discernământul abolit la data comiterii faptei.
Inculpatul prin apărător a depus un bilet de ieşire din Spitalul de Psihiatrie „Gheorghe Marinescu” Bucureşti, din care rezultă că a fost internat începând cu anul 1967 de mai multe ori în unităţi sanitare de profil cu diagnosticul de „schizofrenie paranoidă”, pe perioada spitalizărilor i s-au aplicat tratamente cu neuroleptice majore, tranchilizante, i s-a recomandat dispensarizare de specialitate şi supraveghere din partea familiei.
Existând, deci motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a inculpatului, Curtea în mod judicios a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti, care prin raportul întocmit la 11 iulie 2003, a concluzionat că, la data săvârşirii infracţiunii inculpatul avea discernământul abolit, prezentând diagnosticul de „schizofrenie catatonică – stadiu rezidual”, recomandându-se măsuri de siguranţă conform art. 114 C.pen.
La solicitarea Parchetului s-a dispus de către Curte efectuarea unei noi expertize psihiatrice, inculpatului, care să se pronunţe, în sensul existenţei sau nu, a discernământului acestuia la data comiterii omorului.
Noul raport a concluzionat că inculpatul M.I. nu a prezentat tulburări psihice în măsură a-i afecta capacitatea psihică, de apreciere critică asupra faptei, condiţii în care discernământul a fost păstrat la data săvârşirii infracţiunii.
În aceste condiţii, existând la dosar două acte medico-legale cu concluzii contradictorii, Curtea de Apel Cluj le-a trimis spre avizare Comisiei Superioare de Avizare şi Control ce funcţionează în cadrul Institutului Medico-Legal „Prof.dr.Mina Minovici” Bucureşti.
Comisia superioară medico-legală întrunită în şedinţa din 17 decembrie 2003, examinând cele două rapoarte medico-legale, l-a avizat pe primul, menţionând că inculpatul M.I. prezintă diagnosticul „schizofrenie catatonică” stadiu rezidual, cu defect de tip paranoic (delir de gelozie) şi discernământul a fost abolit raportat la fapta comisă.
De asemenea, s-a recomandat instituirea măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 114 C.pen.
În raport de aceste concluzii ale actului medico-legal, având în vedere şi dispoziţiile art. 48 C.pen. – ce reglementează iresponsabilitatea – potrivit cărora nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul în momentul săvârşirii acesteia, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele, – Curtea în mod judicios a admis apelul inculpatului, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a) C.pr.pen., a desfiinţat sentinţa Tribunalului sub aspectul laturii penale şi pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. e) C.pr.pen. şi art. 48 C.pen. l-a achitat pe inculpatul M.I. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) C.pen.
S-a dispus totodată punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis la data de 16 decembrie 2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Conform art. 114 C.pen. s-a dispus luarea măsurii de siguranţă a internării medicale a inculpatului M.I., în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii, după care măsura de siguranţă rămâne definitivă până la însănătoşire.
