Când reacţia agresivă a inculpatului se plasează în timp după înlăturarea atacului, deoarece inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de cuţit, după care a lovit-o cu pumnul în abdomen, fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, conform prevederilor art. 44 alin. 2 din Codul penal.
(Decizia nr. 1805 din 25 septembrie 2002 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 3451 din 18.12.2001, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul D.C.L. la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal şi art. 74 – 76 din Codul penal.
în fapt, s-a reţinut că, la 11.12.2000, inculpatul, pe fondul unei relaţii conflictuale vechi, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate P.l. Reacţia inculpatului a fost determinată şi de conduita agresivă a părţii vătămate, care i-a adresat injurii şi ameninţări, inclusiv prin etalarea la vedere a unui cuţit.
Prin apelul declarat, inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita condamnare, în cauză fiind incidente prevederile art. 44 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 776/A/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins ca nefondat apelul inculpatului, reţinându-se că agresarea părţii vătămate s-a produs în condiţii care exclud legitima apărare, deoarece lovirea părţii vătămate a avut loc după ce aceasta a fost deposedată de cuţit.
Critica a fost reiterată în recurs în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 171 din Codul de procedură penală.
Curtea a constatat că recursul este nefondat, reţinând următoarele:
Potrivit art. 44 alin. 2 din Codul penal, “Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.”
Din probele administrate în cauză rezultă că loviturile aplicate de către inculpat părţii vătămate au fost determinate de atitudinea agresivă a acesteia din urmă, care i-a adresat inculpatului cuvinte obscene şi injurii, încercând să-l lovească cu un cuţit. Fapt semnificativ este că inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de cuţit, după care a lovit-o cu pumnul în abdomen. Prin urmare, reacţia agresivă a inculpatului se plasează în timp după înlăturarea atacului, situaţie în care corect s-a apreciat că în speţă nu se poate reţine legitima apărare.
Nefiind incident vreunul dintre cazurile de casare menţionate – cu precizarea că motivele prevăzute de art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală nu se pot reţine în situaţia legitimei apărări – Curtea a respins ca nefondat recursul, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
