Modalitatea de modificare a deciziei de recalculare a drepturilor de pensie. Drepturile cu caracter salarial care se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual


– Legea nr. 19/2000: art. 164 alin. (1)

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005: art. 7 alin. (3)

Modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de poate fi realizată în baze actelor doveditoare din care rezultă alte date decât cele utilizate la recalculare referitoan la drepturi cu caracter salarial, care se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.

Aceasta înseamnă că pot fi aduse acte doveditoare şi în ceea ce priveşte doar salariih la care se referă art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, nu numai la salariu tarifar ş sporuri, sau sporuri.

(Decizia civilă nr. 611/R-CA din 13 aprilie 2010

Prin acţiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatoru! B.l. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea intimatei la calcularea şi includerea sporurilor cu caracter permanent în decizia nr. 134684 din 12 iulie 2008.

în motivarea contestaţiei a arătat că, potrivit art. 10 din Legea nr. 49/1992, sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractul colectiv de muncă trebuie incluse în baza de calcul a pensiei, în acest caz fiind vorba despre sporul pentru ore de noapte, pentru activitatea prestată în zilele de sărbători legale, precum şi orele lucrate peste programul de muncă.

în drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată pe considerentul că s-au luat în considerare toate veniturile consemnate în fişa privind activitatea în muncă, sporul de vechime, precum şi toate sporurile de natură salarială, astfel cum au rezultat din adeverinţele nr. 1464/2008 şi nr. 923/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 1 februarie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia formulată de B.l. şi a obligat pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea la recalcularea drepturilor cu titlu de prin luarea în considerare a adeverinţelor nr. 2618 din 16 iunie 2008 emisă de SC V.P. SA şi nr. 2332 din 5 iunie 2008 emisă de SC G. SA, precum şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei către contestator.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Prin decizia nr. 133005 din 16 iulie 2008 de recalculare a pensiei din sistemul public, contestatorului i s-au aplicat dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005 şi i s-a stabilit un punctaj mediu anual determinat în urma recalculării de 1,22874 puncte, pentru care i se cuvine o pensie în valoare de 364 lei.

Din carnetul de muncă al acestuia, precum şi din adeverinţele nr. 1464 din 28 martie 2008 şi nr. 2618 din 18 iunie 2008 emise de SC V.P. SA şi nr. 2332 din 5 iunie 2008 întocmită de SC G. SA, rezultă că acesta a realizat un stagiu de cotizare de 43 ani şi 7 uni, din care în grupa I de muncă de 23 ani, 6 luni şi 13 zile, în grupa a ll-a de muncă de 5 ani, 5 luni şi 23 zile şi i se cuvine un stagiu asimilat de 1 an, 3 luni şi 20 zile.

Expertul desemnat în cauză, B.C., a concluzionat că acest stagiu de cotizare a fost corect stabilit în buletinul de calcul privind evaluarea pensiei contestatorului.

Cu privire la punctajul mediu anual realizat de contestator, s-a reţinut că la stabilirea drepturilor de asigurări sociale ale acestuia nu s-a ţinut cont de veniturile din adeverinţele nr. 2618 şi 2332 emise de SC V.P. SA, acestea referindu-se la câştigurile brute realizate de acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre altele, formele de retribuire în acord, precum şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Prin luarea în considerare a veniturilor brute consemnate în adeverinţele mai sus precizate rezultă un punctaj mediu anual de 1,23255 puncte, cu 0,00382 puncte mai mare decât cel stabilit prin decizia emisă de intimată la data de 16 iulie 2008, rezultând

o pensie cu 2 lei mai mare decât cea stabilită de intimată.

Urmare a încuviinţării obiecţiunilor formulate de cele două părţi, expertul contabil a concluzionat în sensul că adeverinţa nr. 2618/2008 emisă de SC V.P. SA respectă dispoziţiile sentinţei civile nr. 628 din 30 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 4740/90/2007 şi cuprinde câştigurile brute realizate de contestator.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000 modificată şi republicată, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii fundamentale, printre altele, principiul solidarităţii sociale, principiul obligativităţii şi principiul contributivităţii.

în temeiul acestui din urmă principiu, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Or, din verificarea adeverinţelor nr. 2618 din 16 iunie 2008 emisă de SC V.P. SA şi nr. 2332 din 5 iunie 2008 emisă de SC G. SA, rezultă că prezentul contestator a plătit contribuţia de asigurări sociale şi pensie suplimentară la câştigurile brute realizate, astfel încât urmează să fie valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, conform dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000.

Cu alte cuvinte, modul de calcul al punctajului mediu anual realizat de către contestator se va realiza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale. De altfel, acesta este şi modul echitabil de calcul al pensiei avut în vedere de Codul european de asigurări sociale.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a admis contestaţia, în modalitatea mai sus prezentată.

în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ., pe temeiul culpei procesuale, intimata a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată faţă de contestator.

împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

– Nu s-a ţinut seama, la pronunţarea soluţiei, de prevederile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii care stabilesc ca la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, să se aibă în vedere salariul înscris în carnetul de muncă şi sporurile de natură salarială aşa cum rezultă din înscrisurile depuse.

Legea nu prevede posibilitatea luării în calcul, pentru această perioadă, a tuturor veniturilor realizate.

– Nu au fost respectate nici prevederile art. 4 (2) din O.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care obligă emitentul unei adeverinţe de sporuri salariale să menţioneze expres aceste drepturi salariale, conform legislaţiei în vigoare.

– întrucât nu s-a stabilit prin hotărâre un punctaj mediu anual există riscul de a se utiliza încă o dată sporul de vechime în muncă, valorificat deja prin programul informatic în baza legii.

– Instanţa nu a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că este necesară defalcarea venitului brut în salariu tarifar şi alte sporuri încasate, pentru a se putea calcula un punctaj mediu anual corect.

– Câtă vreme casa de pensii nu s-a opus recalculării pensiei contestatorului, ci a solicitat defalcarea venitului brut, este nejustificată obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată.

– Legislaţia comunitară se aplică acelor cazuri în care persoanele au fost asigurate într-o altă ţară membră UE.

în drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Prin întâmpinare, intimatul-contestator a formulat următoarele apărări:

Nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia nu au fost avute în vedere prevederile art. 164 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 deoarece adeverinţele care au făcut obiectul examinării stabilesc veniturile reale obţinute, pentru care s-a plătit contribuţia lunară.

Prin sentinţa civilă nr. 628 din 30 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 4740/90/2007, s-a stabilit irevocabil că cele două adeverinţe respectă în totalitate prevederile legale.

Expertul contabil judiciar a concluzionat în lucrarea sa că nu s-a ţinut cont, la stabilirea drepturilor de pensie, de veniturile din adeverinţele nr. 2618 şi 2332 emise de SC V.P. SA, respectiv de SC G. SA, deşi acestea cuprind câştigurile brute realizate.

Recursul a fost privit ca nefondat.

Pentru emiterea celor două adeverinţe nr. 2618 şi 2332, cu privire la care recurenta-intimată susţine că nu precizează sporurile incluse în câştigul brut realizat, contestatorul s-a judecat cu cei doi foşti angajatori, SC V.P. SA şi SC G. SA.

A solicitat prin acţiunea formulată la data de 28 noiembrie 2007 obligarea fiecăreia dintre cele două la eliberarea adeverinţei de salariat din care să reiasă salariul brut pentru fiecare lună de activitate şi sporurile de care a beneficiat.

A motivat cererea prin aceea că cele două societăţi pârâte i-au eliberat adeverinţe incomplete, care nu pot folosi la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite pentru depusă.

Prin sentinţa civilă nr. 628 din 30 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de B l. împotriva foştilor angajatori SC V.P. SA şi SC G. SA ca rămasă fără obiect.

Considerentele pe care s-a sprijinit această soluţie au fost următoarele:

Adeverinţa nr. 2332 din 5 iunie 2008 eliberată de SC G. SA cuprinde perioada lucrată şi salariul brut realizat în condiţiile art. 164 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000.

Pentru perioada 26 noiembrie 1982 – 30 iunie 1985 în care B.l. a fost salariatul SC M. SA (în prezent V.P.) ca mecanic de locomotivă, adeverinţa nr. 2618 din 16 iunie 2008 menţionează date reale privind salariile nete de la data de 26 noiembrie 1982 până la data de 1 ianuarie 1991 şi salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991 până la

30 iunie 1995.

S-a mai susţinut că aceste adeverinţe au fost comunicate reclamantului B.l. şi pot fi luate în considerare la calcularea pensiei.

întrucât prin hotărâre definitivă s-a stabilit în contradictoriu cu foştii angajatori că adeverinţele nr. 2332 din 5 iunie 2008 şi nr. 2618 din 16 iunie 2008 au fost întocmite în conformitate cu prevederile art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, cuprinzând salariile brute sau nete corespunzător perioadelor menţionate la lit. a)-c) din textul de lege, este nefondată susţinerea casei de pensii în sensul că cele două înscrisuri nu precizează natura sporurilor care au intrat în câştigul brut.

Prin urmare, nu este vorba în speţă despre luarea în calcul a tuturor câştigurilor brute, ci a salariilor nete sau brute la care se referă prevederile art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare.

în această situaţie, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 164 alin. (2) şi (3) din lege care stabilesc ce sporuri pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor de pensie, nici dispoziţiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit cărora sporurile care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt cele care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi care sunt prevăzute în anexa ordonanţei de urgenţă.

Fiind vorba numai de salariile brute sau nete reglementate de art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, nu există riscul utilizării repetate a sporului de vechime în muncă în lipsa determinării punctajului mediu anual.

De altfel, nu este relevantă faţă de motivele de mai sus concluzia raportului de expertiză contabilă judiciară potrivit căreia era necesară defalcarea venitului brut realizat din cele două adeverinţe în salariu tarifar şi sporuri.

în condiţiile în care contestatorul nu mai poate solicita foştilor angajatori o altă adeverinţă cu precizarea salariului şi a sporurilor, dată fiind soluţia definitivă pronunţată în cauza cu acest obiect, refuzul casei de pensii de a valorifica veniturile menţionate în cele două adeverinţe existente este nejustificat.

Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 permite modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie în baza actelor doveditoare din care rezultă alte date decât cele utilizate la recalculare referitoare la drepturi cu caracter salariat, care se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.

Aceasta înseamnă că pot fi aduse acte doveditoare şi în ceea ce priveşte doar salariile la care se referă art. 164 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, nu numai la salariu tarifar şi sporuri, sau sporuri.

Refuzul culpabil de a valorifica menţiunile celor două adeverinţe a fost, prin urmare, corect reţinut de instanţa de fond la stabilirea persoanei care va suporta cheltuielile de judecată.

Referirea la legislaţia europeană de asigurări sociale a vizat aplicarea principiului contributivităţii consacrat de legislaţia anterioară şi de legislaţia în vigoare a ţării noastre în materie.

întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărâre motivele de nelegalitate şi nete-meinicie reglementate de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 C. pr. civ. recursul a fost respins ca nefondat.