În motivarea cererii, reclamanta a arătat că TG a decedat la data de 22 decembrie 2006, având ultimul domiciliu în municipiul Suceava, fără a fi dezbătut succesiunea părinţilor săi, TA şi M, cu ultimul domiciliu în comuna Grăniceşti, judeţul Suceava, al căror unic moştenitor era.
Vocaţie la succesiunea defunctului TG au reclamanta şi pârâta TR, în calitate de fiice şi pârâta TS, soţie supravieţuitoare.
Pârâtele s-au opus acţiunii, invocând lipsa calităţii procesuale a reclamantei, care nu a acceptat succesiunea autorului direct în termenul prevăzut de lege.
Prin întâmpinare, pârâtele au contestat valorile indicate de reclamantă pentru bunurile imobile de partajat, au arătat că valoarea apartamentului din municipiul Suceava se impune a fi diminuată cu valoarea lucrărilor de îmbunătăţire efectuate de soţia supravieţuitoare, estimată la 10.000 euro şi au solicitat completarea masei de partajat cu un pasiv de 15.000 lei după cei trei defuncţi.
După administrarea probelor, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 5147/24 noiembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis în parte cererea principală şi a respins ca nefondată cererea reconvenţională privind pasivul succesoral. Drept urmare:
– s-a constatat că masa succesorală după defunctă se compune din cota de 1/2 din suprafaţa de 3,81 ha, evidenţiată în titlul de proprietate nr.699/29 noiembrie 1994; astfel: 4900 mp la „Gîtlan”, 6500 mp „F.Tîbului”, 2600 mp „PR.Fântânii”, 4900 mp „Bahniţă”, 1400 mp „Tufleica”, 4000 mp „Pr.Călinii”, 4800 mp „PR Boicului”, 1200 mp „Tufleică”, 4000 mp „Horaeţ”, 1300 mp „Horaeţ F. Mierloaicei”, 1600 mp „Vatră sat”, 900 mp „Vatră sat”;
– s-a constatat deschisă succesiunea după defunctul TA, decedat la 15 iunie 1997;
– s-a constatat că are calitate de moştenitor legal după defunct TG, ca fiu, cu o cotă de 1/1;
– s-a constatat că masa succesorală după defunct se compune din cota de 1/2 din suprafaţa de 3,81 ha evidenţiată pe titlul de proprietate nr. 699/29 noiembrie 1994, astfel: 4900 mp la „Gîtlan”, 6500 mp „F. Tîbului”, 2600 mp „PR.Fântânii”, 4900 mp „Bahniţă”, 1400 mp „Tufleica”, 4000 mp „Pr. Călinii”, 4800 mp „PR Boicului”, 1200 mp „Tufleică”, 4000 mp „Horaeţ”, 1300 mp „Horaeţ F. Mierloaicei”, 1600 mp „Vatră sat”, 900 mp „Vatră sat”, şi o casă de locuit în suprafaţă de 60 m.p. şi anexe gospodăreşti aferente, în suprafaţă de 134 m2, compuse din: construcţie 2 camere BCA, bucătărie+grajd, şură şi şopron, situate pe raza comuna Grăniceşti, judeţul Suceava;
– s-a constatat deschisă succesiunea după defunctul TG decedat la data de 22 decembrie 2006;
– s-a constatat că au calitate de moştenitori legali după defunct: reclamanta-pârâtă TL, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 , pârâta-reclamantă TR, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 şi pârâta-reclamantă TS în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1;
– s-a constatat că masa succesorală după defunct se compune din suprafaţa de 3,81 ha, evidenţiată în titlul de proprietate nr.699/29 noiembrie 1994, astfel: 4900 mp la „Gîtlan”, 6500 mp „F.Tîbului”, 2600 mp „PR.Fântânii”, 4900 mp „Bahniţă”, 1400 mp „Tufleica”, 4000 mp „Pr.Călinii”, 4800 mp „PR Boicului”, 1200 mp „Tufleică”, 4000 mp „Horaeţ”, 1300 mp „Horaeţ F. Mierloaicei”, 1600 mp „Vatră sat”, 900 mp „Vatră sat”, precum şi casa de locuit şi anexele gospodăreşti indicate la masa succesorală după defunctul TA;
– s-a stabilit că valoarea masei succesorale este echivalentul în lei a 52.500 euro + 32.040 lei;
– s-a dispus ieşirea din indiviziune;
– s-a atribuit reclamantei-pârâte TL, în deplină proprietate şi liniştită posesie lotul I compus din casa şi anexele gospodăreşti situate în Grăniceşti, jud.Suceava şi suprafeţele evidenţiate pe titlul de proprietate 699/1994 astfel: 900 mp Vatră sat, 1600 mp, Vatră sat, 4900 mp la „Gîtlan”, 6500 mp „F.Tîbului”, 1400 mp „Tufleica” poziţia 5 din titlu);
– s-a stabilit că valoarea lotului reclamantei-pârâte TL este de 52.500 euro, în echivalent în lei +11520 lei;
– s-a atribuit pârâtei –reclamante TR, în deplină proprietate şi liniştită posesie lotul II compus din suprafeţele evidenţiate pe titlul de proprietate 699/29 noiembrie 1994, astfel: 2600 mp „PR.Fântânii”, 4900 mp „Bahniţă”,1300 mp „Horaeţ F.Mierloaicei”, 4000 mp „PR Călinii”;
– s-a stabilit că valoarea lotului pârâtei-reclamante TR este de 11.430 lei;
– s-a atribuit pârâtei-reclamante TS, în deplină proprietate şi liniştită posesie lotul III compus din următoarele suprafeţe evidenţiate pe titlul de proprietate 699/29 noiembrie 1994, :4800 mp „PR Boicului”, 1200 mp „Tufleică”, (poziţia 11 din titlu),4000 mp „Horaeţ”;
– s-a stabilit că valoarea lotului pârâtei-reclamante TS este de 9000 lei;
– au fost obligate părţile să-şi predea reciproc bunurile atribuite;
– a fost obligată pârâta-reclamantă TS să plătească pârâtei reclamante TR sultă în cuantum de 585 lei;
– a fost obligată pârâta-reclamantă TS să plătească reclamantei pârâte TL sultă în cuantum de 405 lei;
– a fost obligată reclamanta-pârâtă TL să plătească pârâtei reclamante TR sultă în cuantum de 19.687,5 euro, în echivalent în lei la data plăţii;
– a fost obligată reclamanta-pârâtă Tifiniuc Loredana să plătească pârâtei reclamante TS sultă în cuantum de 13.125 euro, în echivalent în lei la data plăţii;
– a fost obligată pârâta-reclamantă TR să plătească reclamantei-pârâte TL suma de 583 lei, cheltuieli de judecată;
– a fost obligată pârâta-reclamantă TS să plătească reclamantei-pârâte suma de 389,25 lei, cheltuieli de judecată;
– s-a respins capătul de cerere formulat de pârâtele reclamante TR şi TS de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru neincluderea la partaj a apartamentului din municipiul Suceava, str. Aleea Lazăr Vicol nr. 1, bl. E 47, ap. 7, deşi a fost indicat de ea în cererea introductivă şi nu a fost contestat de pârâte.
Prin decizia civilă nr. 66/18 martie 2010 Tribunalul Suceava a admis apelul şi a schimbat parţial sentinţa, incluzând în masa de partajat şi apartamentul în discuţie, pe care l-a atribuit în lotul pârâtei TS. De asemenea, au fost schimbate valorile imobilelor construcţii, cu consecinţa modificării corespunzătoare a valorii totale a masei de partajat, a loturilor atribuite părţilor şi a sultelor.
Admiţând recursul declarat de pârâte, Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 173 din 6 iulie 2010 a casat hotărârea instanţei de apel, trimiţând cauza aceluiaşi Tribunal spre rejudecare, cu motivarea că în speţă au fost nesocotite dispoziţiile art. 292 Cod procedură civilă şi ale art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 325/16 decembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat parţial sentinţa civilă nr. 5417/24 noiembrie 2008 a Judecătoriei Suceava, astfel:
– a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul TG se compune din cota de 1/2 din apartamentul situat în municipiul Suceava, str. Lazăr Vicol, nr.1, Bl. E 47, sc.B, ap.7, judeţul Suceava, cotă în valoare de 54.523,54 lei;
– a constatat că valoarea totală a masei succesorale rămasă după defunctul TG este de 52.500 EURO, în echivalent lei 86.563,54 lei, iar cotele cuvenite pârâţilor sunt de câte 3/8 pentru reclamanta apelantă şi pârâta intimată TR în valoare de 19.687,5 EURO în echivalent lei şi 32481,32 lei pentru fiecare şi cota de 1/4 pentru pârâta intimată TS în valoare de 13.125 EURO, în echivalent lei şi 21.640,88 lei;
– a constatat că 1/2 din valoarea apartamentului reprezintă bun propriu al pârâtei intimate TS precum şi îmbunătăţirile făcute de aceasta la apartament în valoare de 8824 lei;
– a atribuit pârâtei intimate TS şi apartamentul în litigiu situat în Suceava, str. Lazăr Vicol, nr. 1, Bl. E 47, sc. B, ap. 7, şi constată că valoarea lotului atribuit este de 63.523,54 lei ( în loc de 9000 lei);
– a obligat reclamanta apelantă TL să plătească cu titlu de sultă suma de 19.687,5 EURO, în echivalent lei către pârâta intimată TR şi suma de 13.125 EURO, în echivalent lei, către pârâta intimată TS;
– a obligat intimata TS să achite cu titlu de sultă suma de 20.941,32 lei reclamantei apelante TL şi suma de 20.941,32 lei pârâtei intimate TR;
– a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi înlătură orice alte dispoziţii contrare;
– a compensat ajutorul public judiciar acordat pârâtelor recurente TS şi TR în sumă de 1991,05 lei şi a obligat pe TR, TL la plata sumei de 747 lei fiecare către Statul Român, iar pe pârâta intimată TS să plătească statului suma de 497,0,5 lei;
– a compensat cheltuielile de judecată din recurs şi apel reprezentând onorar avocat în sumă de 3000 lei şi obligă pe pârâta intimată TR să plătească reclamantei apelante suma de 875 lei cheltuieli de judecată şi pe TS suma de 500 lei cu acelaşi titlu către reclamanta apelantă TL.
Prin încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu din 27 ianuarie 2011, Tribunalul Suceava a admis cererea pârâtelor şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei pronunţate, în sensul că valoarea masei succesorale este de 52.500 euro în echivalent în lei şi 86.563,54 lei (în loc de „52.500 euro în echivalent lei 86.563,54 lei”).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, cât şi pârâtele.
În dezvoltarea motivelor, reclamanta a arătat, în esenţă, că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al actelor juridice deduse judecăţii şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motive prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Pârâtele au criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul modului de stabilire a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, arătând că aceasta contravine dispoziţiilor art. 18 din OUG nr. 51/2008. Astfel, în faza de recurs, în primul ciclu procesual, le-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1901,5 lei, iar faţă de soluţia pronunţată după casarea cu trimitere, parte căzută în pretenţii, în sensul dispoziţiilor legale, este reclamanta, nefiind dată în cauză niciuna din excepţiile prevăzute de art. 19 din OUG 51/2008.
La 10 februarie 2011 (data poştei), reclamanta a declarat recurs şi împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, arătând, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 Cod procedură civilă, nefiind vorba de o eroare materială, ci de una de fond.
La termenul de judecată din 2 martie 2011, mandatara reclamantei, MT, împuternicită cu procura specială autentificată sub nr. 45 din 7 decembrie 2007 de cabinet avocat BB din municipiul Bucureşti, str. Negustorii nr. 31, sector 2, s-a prezentat în instanţă şi a arătat că partea înţelege să renunţe la însuşi dreptul de moştenire ce i se cuvine după tatăl său, sens în care a depus la dosar declaraţia reclamantei, autentificată sub nr. 323/24 februarie 2011 de BNP MCM, Bucureşti.
Ca urmare a renunţării la drept, reclamanta a solicitat „închiderea dosarului”, conform dispoziţiilor art. 247 şi 316 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile declarate de părţi, în limitele investirii, în raport de lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 247 Cod procedură civilă, în caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor. Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în total sau în parte, în măsura renunţării.
În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa parţial decizia instanţei de apel şi a anula parţial sentinţa primei instanţe, respingând ca nefondată acţiunea principală.
Totodată vor fi menţinute dispoziţiile privind respingerea cererii reconvenţionale formulată de pârâte.
În ce priveşte recursul declarat de pârâte împotriva deciziei instanţei de apel, acesta este întemeiat din următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 18 din OUG 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În cazul în care partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acesteia, excepţie făcând situaţiile în care pierderea procesului se datorează comportamentului nediligent al părţii şi când prin hotărâre judecătorească se constată că acţiunea a fost exercitată abuziv (dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ).
Contrar susţinerilor reclamantei din întâmpinare, în cauză nu este dată niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008.
În raport de soluţiile pronunţate în recurs în primul ciclu procesual (decizia nr. 173/6 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava) şi în apel, în rejudecare după casarea cu trimitere, prin decizia recurată, „parte căzută în pretenţii” în sensul dispoziţiilor art. 18 din OG 51/2008 şi, respectiv, ale art. 274 Cod procedură civilă este reclamanta.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a procedat la compensarea sumei reprezentând ajutor public judiciar, obligând părţile la restituirea acesteia către stat proporţional cu cotele succesorale, fiind dat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Procedând la calculul cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 247 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă raportat la art. 274 Cod procedură civilă, curtea va avea în vedere dovezile ataşate dosarului de apel şi recurs de către pârâte, reprezentând onorariu avocat, din care rezultă suma totală de 2000 lei.
La dosarul de fond nu există ataşate dovezi privind efectuarea unor astfel de cheltuieli de către pârâte, iar prin hotărârea pronunţată prima instanţă a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de acestea, soluţie ce va fi menţinută pentru considerentele ce s-au arătat.
Împrejurarea că, prin efectul renunţării reclamantei la însuşi dreptul pretins, activul succesiunii urmează a fi cules doar de pârâte, nu poate constitui motiv de obligare a acestora la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată, astfel cum a solicitat reclamanta, prin mandatar, atât la dezbaterile în fond, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar.
În plan strict procesual, respectivele cheltuieli au fost determinate de iniţierea procesului şi, respectiv, a căilor legale de atac de către reclamantă.
Având în vedere că încheierea de îndreptare a erorii materiale dată de Tribunalul Suceava în şedinţa camerei de consiliu din 27 ianuarie 2011 face corp comun cu decizia recurată, conform dispoziţiilor art. 281 Cod procedură civilă, decizie ce va fi casată pentru motivele ce s-au arătat, se impune admiterea şi a recursului declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri, cu consecinţa casării acesteia.
Având în vedere că ambele recursuri declarate de părţi vor fi admise, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea pârâtelor de acordarea cheltuielilor de judecată din această fază procesuală.
