Din art. 19 al H. G. nr. 1.228/1990rezultă că pentru închirierea de bunuri proprietatea regiilor autonome sau societăţilor comerciale, licitaţia nu este obligatorie, dacă nu sunt mai multe oferte.
Potrivit art. 73 alin. 2 lit. f) din Legea nr.31/1990, C.l.S.-ul are obligaţia să hotărască în legătură cu gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora din unităţile societăţii.
Prin unităţi ale unei se înţeleg cele cu autonomie funcţională şi structură proprie de conducere.
(Secţia comercială, decizia nr.535/7.05.1993)
Reclamanta S.C. “P” – S.A. Bucureşti s-a adresat Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, solicitând să se dispună anularea contractului încheiat cu pârâta S.C. “R” – S.R.L., contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, ca urmare a manoperelor dolozive a reprezentantei unităţii.
Judecătoria sectorului 5, prin sentinţa civilă nr. 227/15.01.1993, a admis acţiunea şi a dispus anularea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 2.200/27.09.1991, obligând pârâta şi la 250 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Ia 22.09.1991 s-a încheiat contractul nr. 2.200, având ca obiect un corp de clădire cu destinaţia de birouri şi de depozite, cu o suprafaţă de 279,25 mp. la parter şi 84,51 m.p. la subsol, contract semnat, în calitate de reprezentant legal al unităţii reclamante, de către directorul tehnic E.A. şi, în calitate de reprezentant legal al unităţii pârâte, de B.I.A., ambii fiind în prezent reprezentanţi legali ai unei alte unităţi comerciale.
Instanţa a reţinut că la încheierea contractului nu s-au efectuat formele de publicitate, prin publicarea într-un ziar de largă circulaţie, cu precizarea bunului de închiriat, a condiţiilor de închiriere şi a locului de ţinere a licitaţiei, şi nu s-a pus în discuţie şi, totodată, nu s-a solicitat aprobarea C.I.S., condiţii fără de care nu se putea proceda la închirierea spaţiilor de producţie şi darea în locaţie de gestiune a magazinelor de desfacere.
împotriva sentinţei a declarat recurs şi S.C. “R” – S.R.L., care a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor H.G. nr. 1.228/ 1990, că nu era necesară aprobarea C.I.S.-ului pentru încheierea contractului şi că, din nici o probă a dosarului, nu rezultă că pârâta recurentă ar fi determinat, prin mijloace viclene sau dolosive, pe reprezentanţii legali ai intimatei reclamante, să încheie contractul de închiriere.
Analizând motivele de recurs, pe baza probelor de la dosar, instanţa reţine următoarele:
între părţile în litigiu s-a încheiat contractul nr. 2.200/21.09.1991, având ca obiect închirierea unui corp de clădire cu destinaţia de birouri şi depozite, situat în str. ing. Tache, sectorul 5, Bucureşti, cu suprafaţa 179,25 mp. la parter şi 84,51 mp. la subsol. Termenul închirierii a fost stabilit la 5 ani, cu începere de Ia data semnării contractului, cu posibilitatea de a fi prelungit, prin acordul părţilor. în art.16 lit. a) a contractului s-a stipulat, în ceea ce priveşte cuantumul chiriei, impozitul pe clădiri şi taxă pe teren, că acestea se revizuiesc anual, în funcţie de reglementările legale ce vor opera în acest domeniu.
Reclamanta intimată se adresează cu acţiunea nr. 2.861/25.09.1992, Judecătoriei sectorului 5, solicitând anularea contractului mai sus menţionat, întrucât ar fi fost încheiat cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1.228/1990 şi având la bază dolul, prevăzut de art.953, 960 şi 961 Cod civil.
Instanţa reţine, din întreg ansamblul probator, că de fapt reclamanta intimată şi-a formulat pretenţiile în baza art.948 şi anume pentru lipsa unor condiţii esenţiale de validitate a contractului (lipsa licitaţiei şi a aprobării C.I.S.-ului).
De fapt, din cuprinsul acţiunii, rezultă că motivul real este obţinerea unei chirii mai mari pentru spaţiile închiriate.
în ce priveşte aplicabilitatea în speţă a prevederilor H.G. nr. 1.228/1990, instanţa reţine că din art. 19 al acestei hotărâri rezultă că pentru închirierea de bunuri proprietatea regiilor autonome sau societăţilor comerciale, licitaţia nu este obligatorie, dacă nu sunt mai mult oferte.
în speţă, nu s-a pus în discuţie calitatea de proprietar a reclamantei intimate şi nici nu s-a făcut dovada că au existat mai multe oferte.
Articolul 20 al aceleeaşi hotărâri, prevede că se încheie contractul de închiriere între proprietarul imobilului şi persoanele fizice sau juridice, române sau străine, iar prin contract se vor conveni clauze care să asigure exploatarea bunurilor închiriate, potrivit specificului acestora.
în legătură cu motivaţia instanţei de fond, precum că nu a existat aprobarea CIS-ului, se reţine faptul că potrivit art.35 din Decretul nr.31/1954, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.
Potrivit prevederilor cuprinse în Legea nr.31/1990, în cazul de faţă era suficientă numai aprobarea consiliului de administraţie, C.I.S., potrivit art. 73 alin.2 lit. 0. având obligaţia să-şi dea acordul şi să hotărască la gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora din unităţile societăţii.
Or, spaţiile în litigiu nu se pot considera unităţi al S.C. “P” – S.A., întrucât unităţi ale unei societăţi comerciale se înţeleg cele cu autonomie funcţională şi structură proprie de conducere, ceea ce nu este cazul în speţă, nefăcându-se dovezi în acest sens.
în legătură cu afirmaţia intimatei-reclamanta, că s-ar fi încheiat contractul prin mijloace viclene sau dolozive, nu s-au făcut probe din care să rezulte dolul.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează să fie admis, sentinţa atacată modificată, în sensul că se va respinge acţiunea.
Notă: Cu privire la H.G. nr. 1.228/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 140.
Referitor la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
Cu privire la Decretul nr. 31/1954, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
