Casarea hotarârii cu trimitere spre o noua judecata.
Insuficienta materialului probator.
Aplicarea gresita a dispozitiilor art. 165 Cod procedura civila.
Art. 312 alin. 3 Cod procedura civila
Art. 165 Cod procedura civila
Obiectul celor doua litigii – sistare de indiviziune si stabilirea servitutii de trecere – impunea ca acestea, având o strânsa legatura, sa fie judecate împreuna.
Pe plan probatoriu, pâna în faza de recurs, nu s-a lamurit pe deplin situatia imobilului în litigiu, ceea ce a dus la o imposibilitate de transare definitiva a procesului, de preîntâmpinare totodata de noi litigii, argumente care, alaturi de modul defectuos în care s-a facut aplicarea prevederilor art. 165 Cod procedura civila, toate acestea impun pronuntarea în recurs a unei solutii de casare a deciziei tribunalului si de desfiintare a sentintei judecatoriei, ocazie cu care trebuie a se pune în discutie reunirea cauzelor. Odata cu lamurirea tuturor problemelor ramase neelucidate, se va fixa si cadrul procesual sub aspectul subiectilor procesuali.
DECIZIA CIVILA NR. 2381/2011-R din 20.10.2011
dosar nr. 4349/296/2008
Prin sentinta civila nr.4443/06.07.2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr. 4349/296/2008, a fost admisa actiunea reclamantilor Z P si Z M R împotriva pârâtilor STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, MUNICIPIUL S M prin PRIMAR, L D T si L S A si în consecinta s-a dispus rectificarea parcelei de teren în cauza conform expertizei întocmite de SC G SRL S M precizându-se ca diferenta de teren de 66 m.p. reprezinta proprietatea Statului Român, luându-se act de renuntarea la judecata a reclamantilor în privinta capatului de cerere privind sistarea indiviziunii dintre parti si fiind obligati pârâtii la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca partile în litigiu figureaza ca fiind tabulari asupra parcelei de sub nr.top.1715/1 înscrisa în CF initial nr.237 S M, în suprafata totala de 397 m.p. (filele nr.44-45 din dosarul primei instante), cu mentionarea cotei parti de teren ce revine fiecaruia dintre proprietarii tabulari.
S-a mai retinut ca, asa cum rezulta din masuratorile efectuate de catre SC G SRL si consemnate în raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosarul cauzei, în realitate parcela de sub nr.top.1715/1 are o suprafata masurata de 463 m.p., cu 66 m.p. mai mult decât cea înscrisa în CF nr.237 Satu Mare (filele nr.72-76 idem).
Din cuprinsul lucrarii de specialitate de mai sus s-a retinut ca titularul acestui surplus de 66 m.p. este Statul Român, concluzie rezultata si din analiza dezmembrarilor anterioare succesive în privinta parcelei de teren în litigiu.
Totodata, retinându-se ca prin rectificarea de carte funciara solicitata nu sunt prejudiciate interesele partilor în proces, atâta vreme cât sunt respectate cotele acestora de proprietate si cât timp au posibilitatea de a cumpara excedentul de suprafata de la proprietarul Statul Român, în speta sunt incidente disp.art.33 din Legea nr.7/1996 republicata cu modificarile ulterioare, precum si disp.art.34 pct.4 din aceeasi lege, astfel încât instanta a apreciat ca fiind întemeiata actiunea reclamantilor, a facut aplicarea în cauza a disp.art.274 Cod de procedura civila în privinta cheltuielilor de judecata si a disp.art.246 Cod de procedura civila în privinta renuntarii la judecata din partea reclamantilor.
Sub aspect procedural prima instanta a mai retinut ca initial la dosarul cauzei a fost conexata pricina din dosar nr.826/296/2009 al Judecatoriei Satu Mare având ca obiect acordarea dreptului de servitute în favoarea pârâtilor L D T si L S A dupa care la data de 29.04.2009 (fila nr.97 idem), dupa prealabila supunere în dezbaterea contradictorie a partilor, s-a dispus disjungerea capatului de cerere având ca obiect acordarea dreptului de servitute, formându-se un dosar cu numar nou de înregistrare.
Împotriva acestei sentinte au promovat apel în termenul legal pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, care a solicitat schimbarea în parte a hotarârii apelate în sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata si în fata primei instante si respinsa de aceasta,apreciindu-se ca legitimarea procesuala pasiva în speta revine strict Unitatii Administrativ Teritoriale Mun. Satu Mare prin Primar, precum si pârâtii L D T si L S A, care au solicitat în principal schimbarea sentintei apelate în sensul respingerii actiunii reclamantilor, iar în subsidiar desfiintarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea solutionarii prin aceeasi hotarâre atât a cererii introductive a reclamantilor cât si a cererii vizând acordarea dreptului de servitute, criticându-se ca nelegala disjungerea operata în cauza.
Prin decizia civila nr. 6/Ap din data de 19.01.2011, pronuntata în dosar nr. 4349/296/2008, Tribunalul Satu Mare a respins apelurile declarate de catre apelantii – pârâti L D T si L S A, ambii cu dom. în mun. S M, str. L. R nr. 20, ap. 2, jud. Satu Mare, si de catre apelantul – pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, reprezentat prin D.G.F.P. S M, cu sediul în mun. S M, P R nr. 3-5, jud. S M împotriva Sentintei civile nr. 4443/06.07.2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în Satu Mare în dosar nr. 4349/296/2008, în contradictoriu cu intimatii – reclamanti Z P si Z M R, ambii cu dom. în mun. S M, str. M D nr. 48, ap. 3, jud. Satu Mare, si cu intimatul – pârât MUNICIPIUL S M prin PRIMAR.
A obligat apelantii – pârâti L D T si L S A sa plateasca intimatilor – reclamanti Z P si Z M R suma de 1240 lei Ron cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:
În privinta apelului promovat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si fundamentat pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia, invocata de altfel si în fata primei instante prin întâmpinarea depusa la termenul de judecata din data de 24.09.2008 (filele nr.15-17, 20), respinsa la termenul de judecata din 08.10.2008 (fila nr.25), tribunalul a retinut ca asa cum rezulta din înscrierile operate în sistemul de publicitate imobiliara, în speta CF initial nr. 237 S M (filele nr.35-38), coroborat cu lucrarea de specialitate depusa la dosarul cauzei (filele nr.40-43), titularul dreptului de proprietate al parcelei în suprafata de 66 m.p. evidentiata în cuprinsul expertizei în specialitatea topografie anterior mentionata se prezinta a fi Statul Român, ca subiect de drept distinct de orice alte entitati, precum Municipiul S M ori alte subiecte de drept mentionate în cuprinsul Legii nr.18/1991 si al Legii nr.215/2001, la care se face trimitere în cuprinsul motivelor de apel.
În aceste circumstante, retinând ca se invoca lipsa calitatii procesuale pasive tocmai în privinta unei hotarâri judecatoresti prin care instanta s-a pronuntat asupra titlului juridic al pârâtului Statul Român, tribunalul a apreciat acest apel ca fiind nefondat, retinând în privinta reprezentarii pârâtului de catre Ministerul Finantelor Publice si mai departe de catre DGFP S M (fila nr.18 din dosarul primei instante) incidenta în cauza a disp.art.25 din Decretul nr.31/1954 precum si a actelor normative ulterioare prin care se confera aceasta calitate de reprezentant în favoarea Ministerului Finantelor Publice amintit anterior.
În privinta apelului promovat de catre pârâtii L D T si L S A tribunalul a retinut ca o prima critica formulata de catre acestia vizeaza disjungerea realizata la data de 29.04.2009 (fila nr. 97 din dosarul primei instante) în privinta capatului de cerere formulat de catre respectivii apelanti privind stabilirea unui drept real principal dezmembramânt al dreptului de proprietate constând în servitutea de trecere asupra parcelei de teren evidentiate în petitul cauzei din dosar conexat nr.826/296/2009 al judecatoriei Satu Mare.
Cu privire la aceasta critica tribunalul a retinut ca incidentul procedural evocat a fost supus dezbaterii contradictorii a partilor în sedinta publica de la termenul de judecata din 29.04.2009, apreciind ca prin judecarea împreuna a acestor capete de cerere s-ar tergiversa solutionarea cauzei, apreciindu-se astfel ca se gaseste în stare de judecata doar litigiul având ca obiect rectificarea înscrierilor de carte funciara si sistarea indiviziunii (asupra acestui din urma capat de cerere reclamantii renuntând la judecata ulterior).
Fata de cele de mai sus instanta de control judiciar a apreciat ca în speta au fost aplicate în mod legal disp.art.165 Cod de procedura civila, criticile apelantilor structurate pe acest aspect prezentându-se a fi nefondate.
În ce priveste celelalte critici ale apelantilor de mai sus vizând gresita constatare realizata prin lucrarea de expertiza avuta în vedere de catre prima instanta, în sensul ca excedentul de 66 m.p. ar constitui proprietatea Statului Român, când în realitate acest teren constituie proprietatea unei persoane care nu a fost împrocesuata si anume B G, tribunalul a retinut ca aceasta din urma persoana figureaza ca proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.1715/2, în suprafata de 301 m.p., înscrisa în CF nr.49692 Satu Mare, aceste aspecte fiind relevate prin cuprinsul raportului tehnic întocmit în cauza de ing.D V (fila nr.132 din dosarul primei instante).
În acest sens s-a retinut ca prin aceasta a doua lucrare de specialitate (filele nr.132-134 idem), desi au fost stabilite obiective clare de expertiza, expertul desemnat în cauza si-a depasit atributiile extinzând propunerile sale de masuratori în mai multor vecini ai partilor, inclusiv cu propuneri de revendicare, în conditiile în care limitele investirii vizau strict rectificarea unor înscrieri de carte funciara în conditiile art.33 din Legea nr.7/1996.
Pe de alta parte, prin lucrarea de specialitate întocmita de SC G SRL (filele nr.72-76) s-au realizat masuratori strict asupra parcelei de teren de sub nr.top.1715/1 din CF nr.237 S M, în limitele investirii sale, retinându-se în acest sens ca desi în cartea funciara figureaza înscrisa o suprafata totala de 397 m.p., în realitate partile în litigiu ocupa o suprafata de 463 m.p., excedentul de 66 m.p. provenind dintr-o dezmembrare eronata anterioara si apartinând titularului Statul Român. O asemenea concluzie se prezinta a fi de altfel în concordanta si cu continutul contractului de vânzare-cumparare prin care pârâtii L D T si L S A au cumparat o suprafata de 148 m.p. din totalul de 397 m.p. în cauza (filele nr.29-30 idem).
Prin prisma acestor considerente tribunalul a apreciat ca nefondate si aceste critici ale apelantilor si în consecinta a respins ambele apeluri, obligându-i pe apelantii pârâti L D T si L S A la plata cheltuielilor de judecata ocazionate în apel intimatilor reclamanti, întemeiat pe disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedura civila si pe înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei, în speta împuternicirea avocatiala nr.182/2010 si chitanta nr.199/25.10.2010 (filele nr.28-29 din dosarul de apel).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs L D T si L S A solicitând admiterea recursului si în principal modificarea deciziei si schimbarea sentintei în sensul respingerii actiunii ca neîntemeiata, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei si desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond cu luarea în considerare a cererii reconventionale si judecare ei odata cu fondul în sensul respingerii cererii de rectificare CF ca inadmisibila si admiterea cererii reconventionale asa cum a fost formulata, recursul vizând inclusiv disjungerea pe care recurentii o considera nelegala, decizia fiind criticata prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
În motivarea recursului, sunt formulate urmatoarele critici:
– instanta de apel a nesocotit starea de fapt reala utilizând mistificarile facute de experti incorecti care au inventat faptul ca obiect al cercetarii judecatoresti îl formeaza nr. top. 1715/2 si nu doar nr. top. 1715/1 si ca, desi nr. top. 1715/2 care în CF 49692 are ca proprietar pe B G care nu este parte în proces
urmeaza a fi preluat de Statul Român si apoi atribuit partilor, pentru
a se împarti ca si cum ar face parte din nr. top 1715/1 care va avea suprafata mai mare conform cererii de rectificare;
– este inadmisibil sa te referi la un teren proprietatea unui tert fata de proces fara a-l introduce în cauza în regim de CF sau în regim de cadastru, astfel desi recurentilor li s-a încuviintat si s-a efectuat o alta expertiza de catre ing. D si deci s-a demonstrat ca nr. top. 1715/2 este cuprins în CF 49692 si este în proprietatea tabulara a unei persoane care nu este parte în proces, totusi a fost în zadar;
– terenul pe care reclamantii doresc sa-l acapareze si apoi sa-l împarta nu este nici proprietatea statului si nici nu este fara stapân si ceea ce este mai important, nu a fost niciodata proprietatea reclamantilor pentru a avea calitatea procesuala activa de a cere rectificarea CF;
– instanta de fond a disjuns cererea reconventionala, într-un mod prin care a dovedit inconsecventa în solutiile proprii, recurentii precizând ca sustine în continuare cererea reconventionala, solicita înlaturarea opozitiei si motivelor pe care se întemeiata cele doua întâmpinari, solicita partajul terenului conform expertizei inginerului D precum si acordarea servitutii de trecere asa cum a fost solicitata.
În drept sunt invocate disp. 298 si 312 Cod procedura civila.
Împotriva aceleasi decizii a formulat recurs si Statul Român reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice S M solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotarârii în sensul admiterii exceptiei privind lipsa calitatii procesuale pasive invocate de Statul Român si pe cale de consecinta, respingerea actiunii fata de institutia recurenta, cu invocarea urmatoarelor motive:
– în sarcina Statului Român nu s-a retinut nici o obligatie astfel ca nu se pune problema ca acesta sa fie mentinut în proces în vederea executarii hotarârii astfel, întrucât calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel obligat în acelasi raport juridic, trebuie stabilit cine este titularul dreptului ce face obiectul litigiului, recurentul facând trimitere la disp. art. 26 alin. 1 si disp. art. 36 alin. din Legea nr. 18/1991;
– mai mult, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 227/1996 dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara înscrierea în CF daca au fost dobândite prin efectul legii, prin sau prin hotarâri judecatoresti;
– potrivit textelor de lege citate, cererea referitoare la dezmembrarea parcelelor trebuie analizata în raport cu Municipiul S M prin Primar, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu a fost transmis ope legis catre acesta în baza legii nr. 18/1991, de asemenea, trebuie avute în vedere si prevederile art. 119 din Lege nr. 215/2001, lege din ale carei dispozitii rezulta ca primarul are calitate de reprezentat în justitie în litigiile ce implica patrimoniul unitatii administrativ teritoriale pe care o reprezinta, potrivit art. 62 alin. 1 din lege.
Prin actul înregistrat la instanta la data de 28.04.2011, recurentii L D T si L S A au aratat ca achieseaza la recursul declarat de catre DGFP Satu Mare, motivând ca atât vreme cât în CF Statul nu figureaza ca proprietar el nu are nici calitate procesuala pasiva.
Prin întâmpinare, intimatii Z P si sotia Z M R au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate aratând ca obiectul actiunii a fost si este în prezent rectificarea suprafetei nr. top. 1715/1 înscris în Cf 237 Satu mare din suprafata de 397 mp la suprafata reala de 463 mp, niciodata obiectul cauzei nefiind nr. top. 1715/2, înscris într-un alt CF si care are ca proprietar alta persoana – B G – care în mod firesc nu a fost parte în prezenta cauza, intimatii precizând ca au un interes actual în rectificarea suprafetei numarului topografic mentionat cu 66 mp cu care creste suprafata numarului cadastral apartinând Statului Român, întrucât situatia cotelor dupa rectificarea CF nu se schimba, iar intimatii fiind proprietarii constructiei au interesul sa cumpere o parte dina ceasta suprafata de teren de la Statul Român. Intimatii considera ca excedentul de suprafata de teren nu poate profita decât Statului Român terenul fiind anterior în proprietatea acestuia, urmând ca atât recurentii cât si pârâtii recurenti sa cumpere diferenta de teren proportional cotelor lor de proprietate, iar cât priveste calitatea procesuala a reclamantilor de a cere rectificarea CF, acestia fac trimitere la dispozitiile art. 34 din Legea nr. 7/1996; referitor la cererea reconventionala disjunsa de actiunea principala, intimatii arata faptul ca nefiind sistata indiviziunea nu exista teren înfundat si nu poate sa existe nici dupa sistarea indiviziunii terenul fiind situat pe coltul a doua strazi. Cât priveste recursul înaintat de Statul Român reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, intimatii sustin ca în mod corect instanta de fond si apel auz respins exceptia lipsei calitatii procesuale a Statului Român având în vedere art. 25 din Decretul nr. 31/1954, având în vedere ca în CF, înainte de a fi cumparate si atribuite suprafetele de teren, proprietar era Statul Român, de asemenea, se impune a se avea în vedere si art. 12 din legea nr. 213/1998, iar cât priveste achiesarea recurentilor Lung la recursul înaintat de Statul Român, intimatii arata ca recurentii interpreteaza într-oi maniera proprie acest recurs întrucât prin recursul înaintat de Statul Român acesta invoca faptul ca legitimare procesuala activa ar avea doar unitatea administrativ teritoriala Municipiul Satu Mare prin Primar.
Examinând hotarârea recurata prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Criticile aduse hotarârilor atacate sunt întemeiate, astfel ca se va da curs cererii formulate în subsidiar în considerarea argumentelor mai jos expuse.
O prima eroare savârsita în procesul de fata o reprezinta dispozitia instantei de fond privind disjungerea cererii având ca obiect stabilirea dreptului de servitute, înregistrata în dosarul nr. 826/296/2009, conexat initial la prezentul dosar, disjungere dispusa de Judecatoria Satu Mare în sedinta publica din 29 aprilie 2009 (fila 97 din dosarul judecatoriei).
Luarea unei atari masuri a fost argumentata de judecatorie prin aceea ca obiectul cererii din respectivul dosar este servitute de trecere, iar obiectul prezentei cauze consta în rectificare CF si sistarea de indiviziune, ceea ce, în opinia instantei de fond, ar duce la tergiversarea solutionarii primului dosar.
Însa tocmai obiectul celor doua litigii aflate în discutie impunea ca acestea, având o strânsa legatura, sa fie judecate împreuna, perspectiva din care, concluzia la care a ajuns instanta de apel privitoare la modul în care judecatoria a facut aplicarea prevederilor art. 165 din Codul de procedura civila, este gasita ca fiind eronata.
Este adevarat ca reclamantii au renuntat la judecarea capatului de cerere privind sistarea de indiviziune, însa nu este lipsit de importanta a se releva ca din modul în care pârâtii au formulat notele de sedinta depuse la dosarul de fata pentru termenul din 11 februarie 2009 ( fila 64) rezulta ca acestia au solicitat la rându-le iesirea din indiviziune, sens în care au si indicat varianta de partajare pentru care opteaza si care urma a fi avuta în vedere de expertul desemnat a face operatiunile de masurare si delimitare a terenului litigios, cerere de partaj care a fost ulterior invocata în cadrul ambelor cai de atac exercitate în cauza.
Fara îndoiala ca actiunile disjunse de instanta de fond se gasesc în raport de conexitate, fiind strâns legate între ele ceea ce reclama judecarea lor împreuna, si aceasta chiar daca reclamantii Z au renuntat la judecarea capatului de cerere privind sistarea de indiviziune.
Pe de alta parte, este de observat, pe plan probatoriu, ca desi sub durata desfasurarii prezentului proces, au fost întocmite doua lucrari de expertiza, precedate de o expertiza extrajudiciara, pâna în actuala faza procesuala nu s-a lamurit pe deplin situatia imobilului din litigiu.
Astfel, raportul de expertiza extrajudiciara contine propunerea de rectificare a CF nr. 237, constatându-se ca imobilul având nr. top. 1751/1 are în realitate suprafata de 463 mp, mai mult cu 66 mp decât cea mentionata în CF, de 397 mp, (fila 7 din dosarul judecatoriei). Aceeasi constatare se regaseste evidentiata si în memoriul tehnic întocmit de expertul R P R ( fila 73).
În niciuna dintre lucrarile mentionate anterior nu s-a explicitat de unde provine diferenta de teren identificata de cei doi experti ca facând parte din parcela cu nr. top. 1715/1.
Raportul tehnic întocmit de expertul D V reprezinta singura lucrare de specialitate în care se încearca elucidarea problemei respective, consemnându-se ca, la masurarea nr. top. 1715/1, apare o diferenta de teren pentru stabilirea cu exactitate a careia se impune masurarea parcelei învecinate având nr. top. 1715/2 apartinând numitei B G, “deoarece din suprapunerea cu harta cadastrala originala 1: 2880 apar diferente de mejda cu vecinii” ( fila 132 – 133).
Aceeasi concluzie apare inserata si în completarea adusa raportului tehnic întocmit de expertul D V, acesta subliniind ca, pentru a se putea stabili cu precizie provenienta si natura terenului de 68 mp, adiacent terenului în litigiu, este necesara masurarea si a vecinatatilor si compararea suprafetelor de teren masurate cu cele din acte.
Desi primele lucrari nu fac nici o referire la provenienta diferentei de teren, iar expertul D V opineaza ca aceasta diferenta provine de la parcelele învecinate, specificând însa ca stabilirea provenientei respectivei suprafete reclama lucrari suplimentare de masurare a vecinatatilor si de comparare a rezultatelor cu cele evidentiate în acte, prima instanta retine ca diferenta de teren nu provine de la vecini persoane fizice, ci s-ar fi aflat în proprietatea Statului Român, concluzie însusita si de catre tribunal.
Problema anterior relevata a ramas nelamurita, ceea ce a dus la o imposibilitate de transare definitiva a litigiului de fata, de preîntâmpinare, totodata, de noi litigii, argumente care, alaturi de cel privind modul defectuos în care s-a facut aplicarea prevederilor art. 165 din Codul de procedura civila, conduc la concluzia ca se impune pronuntarea în recurs a unei solutii de casare a deciziei tribunalului, de desfiintare a sentintei pronuntate de Judecatorie, cu trimiterea cauzei la Judecatoria Satu Mare – pe rolul careia se afla în stare de suspendare cauza disjunsa – pentru o noua judecata, ocazie cu care se va pune în discutie reunirea celor doua cauze, lamurirea problemelor relevate de expertul D V, sens în care se va fixa si cadrul procesual sub aspectul subiectilor procesuali, urmând a fi analizate si apararile formulate de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice S M în cadrul carora invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursurile, conform dispozitivului prezentei hotarâri.
