LEGEA NR. 10/2001.
Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii.
Imobilul dobândit de soti în perioada în care Codul civil în vigoare nu prevedea regimul comunitatii de bunuri. Decesul unuia dintre soti dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 319/10.06.1944.
Art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001
Art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 319/1944
Imobilul în litigiu a fost cumparat dupa încheierea casatoriei intervenita la data de 17.08.1924, când dispozitiile în vigoare la acea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri.
Dat fiind ca decesul unuia dintre soti a intervenit la 31.12.1944, când în vigoare erau dispozitiile Legii nr. 319/1944,în lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor mostenea întreaga avere în conditiile dispozitiilor art. 1 alin 1 lit. e din aceasta lege.
Chiar daca sotia supravietuitoare a fostului proprietar tabular nu a facut dovada acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, cererea de restituire formulata în baza legii reparatorii are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 ce reglementeaza, în mod expres, repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, a succesibililor care, dupa data de 06.03.1945, nu au acceptat mostenirea
DECIZIA CIVILA NR.2353/2011-R din 20 octombrie 2011
dosar nr.2716/111/2010
Prin sentinta civila nr.453/C din 16 martie 2011, Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de catre reclamantul O Z, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI O – INSTITUTIA PRIMARULUI O, si în consecinta:
A anulat Dispozitia nr.999 din 18 mart.2010 emisa de catre PRIMARUL MUNICIPIULUI O.
A stabilit ca reclamantul este îndreptatit la acordarea masurilor reparatorii în urma preluarii abuzive a imobilului situat în O, str. C nr.15 – 17 înscris în CF 8160 O, cu nr. top 9446 si 4446/1.
A obligat pârâta sa trimita întregul dosar administrativ la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor în vederea stabilirii cuantumului despagubirilor.
A obligat pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin dispozitia de respingere a notificarii nr.999/18 mart.2010 emisa de catre Primarul Municipiului O, s-a respins notificarea nr.208 din 5 iun.2001, motivat de faptul ca nu a fost dovedita calitatea de mostenitor, dupa proprietarul tabular, N A.
Prin notificarea nr.208 din 5 iun.2001 s-a solicitat de catre reclamantul din prezenta cauza, despagubiri pentru imobilul situat în O, str. C nr.15 – 17 înscris în CF 8160 O, cu nr. top 9446 si 4446/1.
S-a mai retinut ca, potrivit înscrierilor din CF 8160 O, asupra nr. top 9446 si 4446/1 reprezentând în natura teren în suprafata de 1320 mp si casa, a fost întabulat sub B 2, defunctul N A, cu titlu de vânzare – cumparare, ira ulterior, sub B 3, cu titlu de drept transmisiune legala, în baza sentintei civile nr.1454/1954 a Tribunalului Popular Oradea, si-a întabulat dreptul de proprietate Statul Român.
Conform certificatului de mostenitor nr.1 din 1 febr.2010 eliberat de BNP M I – A, dupa defunctul N A, decedat la data de 31 dec.1944 a ramas mostenitor legal N A, în calitate de sotie; dupa def. N A decedata la data de 18 sept.1985 a ramas mostenitor legal O E – G, în calitate de frate, iar dupa acesta din urma, decedat la data de 13 ian.1992 au ramas mostenitori legali O I, în calitate de sotie si reclamantul din prezenta cauza – O Z, în calitate de fiu.
Asadar, reclamantul a formulat notificare în calitate de mostenitor al numitilor N A si N A.
Instanta de fond a retinut ca la data pronuntarii sentintei civile nr.1454/14 iul.1954 (f.43) prin are s-a declarat bun parasit, fara stapân imobilul în litigiu, era în vigoare Legea nr.319/1944 pentru dreptul de al sotului supravietuitor, potrivit careia, în lipsa rudelor – copii, ascendenti, colaterali privilegiati – sotul supravietuitor, mosteneste întreaga avere.
Asadar, s-a opinat de prima instanta ca, sustinerile pârâtei referitoare la regimul separatiei de bunuri prevazut de codul civil din 1864 sunt combatute de dispozitiile Legii nr.319/1944.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis actiunea, conform dispozitivului.
În temeiul art.274 Cod procedura civila, a obligat pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial dovedit cu chitanta nr.361/7 mai 2010 emisa de Soc.civ. de avocati S si F.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Primarul Municipiului O, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentintei în sensul respingerii contestatiei.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca, potrivit CF nr.8160 Oradea, proprietar al imobilului notificat a fost N A, cu titlu de cumparare din 1929 când nu era în vigoare Legea nr.319/1994 ce instituia dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, si, chiar daca s-ar retine aplicabilitatea, sotia proprietarului tabular trebuia sa accepte mostenirea, trecerea imobilului în proprietatea statului operând doar în anul 1956.
Deoarece proprietarul tabular a decedat în 1944, fara a avea copii, sotia supravietuitoare neacceptând mostenirea, notificatorul nu poate mosteni, neavând calitate fata de defunct, fiind ruda cu sotia proprietarului tabular -nepot de frate.
Când a devenit proprietar N A, era aplicabil regimul separatiei de bunuri, nu a existat o conventie matrimoniala ce sa stabileasca un regim matrimonial, fiind deci bunul lui propriu.
În drept s-au invocat art.304 pct.9, art.312 Cod procedura civila, Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata, aratând ca, prin recursul declarat, s-a invocat netemeinicia hotarârii pronuntate de instanta de fond, precizând pe de-o parte ca legea aplicabila mostenirii nu ar fi Legea nr.319/1944, iar pe de alta parte, ca antecesoarea intimatului, sotia supravietuitoare a proprietarului tabular, nu ar fi acceptat mostenirea în termen, ori, s-a uitat un element esential, si anume ca, calitatea de mostenitor dupa defunctul N A a fost dovedita printr-un certificat de mostenitor, care face dovada deplina a calitatii de mostenitor, în conformitate cu legislatia în vigoare si de altfel, decesul numitului a fost declarat prin sentinta civila nr.96/1997/P al Tribunalului Bihor.
Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Potrivit copiei xerox a Colii de Carte Funciara nr.15405 O -filele 24-27 dosar de fond, imobilul având nr.top.9446/2 în natura loc de casa cu casa colectiva si 680 m.p. teren, a fost transcrisa în aceasta coala din CF nr.8160 Oradea. Conform copiei xerox a acesteia -filele 68-69 dosar de fond, imobilele cu nr.top.9446, 9446/1 -casa si 1000 m.p. teren, au format dreptul de proprietate al numitului N A, întabulate la Foaia B nr.2, în 20.11.1929, cu titlu de cumparare de la proprietarul D Z -Foaia B.nr.1, dupa care, la 6.07.1956 -Foaia B.nr.3 s-a transcris în favoarea Statului Român în baza sentintei civile nr.1454/1954 al Tribunalului Popular al Orasului O (-fila 43 dosar de fond) ca bun parasit din septembrie 1952.
Se retine din certificatul de deces eliberat la 27.01.2010 de Directia de Evidenta a Persoanelor a Municipiului O -fila 9 dosar de fond, ca N A a decedat la data de 31.12.1944, data la care era în vigoare Legea nr.319/10.06.1944, conform careia -art.1 alin.1 lit.e, în lipsa rudelor, -descendenti, ascendenti, colaterali pâna la gradul IV inclusiv, sotul supravietuitor mosteneste averea întreaga.
Notificarea formulata în baza Legii nr.10/2001 de intimatul reclamant O Z, prin care a solicitat despagubiri pentru aceste imobile, a fost respinsa de Primarul Municipiului O prin dispozitia nr.999/18.03.2010, cu motivarea ca nu a facut dovada calitatii de mostenitor al fostului proprietar tabular.
Din certificatul de mostenitor nr.1/1.02.2010 emis de Public M I A -fila 21 dosar de fond-, în urma defunctului N Au decedat la 31.12.1944 a ramas ca mostenitor N A -sotia acestuia, decedata la 18.09.1985, al carei mostenitor a fost O E G-fratele acesteia, decedat la 13.01.1992, mostenitori fiind O I -sotia si intimatul O Z -fiu, deci nepot de frate al sotiei supravietuitoare.
Se retine din extrasul de casatorie emis de Consiliul Popular al comunei B -fila 49 dosar de fond, ca fostul proprietar tabular N A s-a casatorit la data de 17.08.1924 cu O A, matusa notificatorului (sora tatalui acestuia). Asadar, imobilul în litigiu a fost cumparat dupa încheierea casatoriei si chiar daca dispozitiile codului civil în vigoare la aceea data nu prevedea regimul comunitatii de bunuri, urmare a decesului acestuia, la 31.12.1944, când erau în vigoare dispozitiile Legii nr.319/10.06.1944, în lipsa copiilor, fratilor, surorilor, parintilor acestuia, sotul supravietuitor, conform art.1 alin.1 lit.e mostenea întreaga avere a defunctului.
Faptul ca antecesoarea intimatului reclamant -sotia supravietuitoare a fostului proprietar tabular -nu a facut dovada acceptarii succesiunii dupa decesul sotului, este irelevant, art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 stabilind ca succesibilii care, dupa data de 6.03.1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, cererile de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita, criticile nefiind întemeiate.
Fata de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile art.304 Cod procedura civila, instanta de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, mentinând în întregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica, constatând ca, partea intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
