Art.112 Cod procedura civila
Art.137 al.1 Cod procedura civila
Art.83-86, 88, Legea nr.136/1995
Certificatul de mostenitor este un titlu în temeiul caruia persoane pentru care s-a emis face dovada calitatii sale de mostenitor. Prin certificatele de mostenitor ce fac obiectul litigiului nu s-a dezbatut succesiunea dupa antecesorii reclamantei, fiind doar o coincidenta de nume nesustinuta de probe. Ori, în acest caz reclamanta nu justifica calitate procesuala activa – neexistând identitate între reclamanta si titularul dreptului din raportul juridic dedus judecatii – si nici interes juridic nefiind îndeplinite conditiile cerute – sa fie legitim, corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale – în a solicita anularea certificatelor.
În cazul invocarii unor exceptii de procedura sau de fond – în speta exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes, instanta este obligata sa se pronunte mai întâi asupra acestora si admiterea lor face de prisos cercetarea pe fond a cauzei – respectiv nulitatea absoluta a certificatelor de mostenitor ce fac obiectul actiunii principale si nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare din 1948 ce face obiectul cererii reconventionale.
Decizia civila nr.3077/R din 09 decembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.124/83/2010
Prin hotarârea nr.173 din 11 decembrie 1998 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 s-a dispus restituirea în natura prin redobândirea dreptului de proprietate a imobilului, înscris în CF nr.1153 în favoarea petentei C.M. Petenta a invocat faptul ca este succesoarea celor care au cumparat imobilul prin contractul de vânzare cumparare încheiat la 15 martie 1948 cu mostenitorii proprietarei tabulare S.E.
Aceasta hotarâre a fost atacata de catre A.E. în calitate de pretinsa mostenitoare a proprietarului tabular W.A., si pentru a-si justifica propria calitate procesuala A.E. a invocat certificatul de mostenitor nr.316/2003 si, respectiv certificatul de calitate de mostenitor nr.53/2006 ambele eliberate de BNP.
Acordând efecte acestor înscrisuri, prin decizia civila nr.231 din 01 martie 2007 a Curtii de Apel Oradea (pronuntata în dosar nr.133/35/2007), dosarul care avea ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva hotarârii Comisiei Judetene de Aplicare a Legii nr.112/1995, a fost retrimis instantei de fond pentru o noua judecata, retinându-se de catre Curte ca reclamanta A.E. a facut dovada calitatii sale de mostenitor a proprietarului tabular al carui drept este înscris sub B22 din CF 1153.
Ca urmare a acestei solutii, F.M. a formulat o actiune în contradictoriu cu pârâta A.E., înregistrata la 05 noiembrie 2007 la Judecatorie, solicitând anularea certificatului de mostenitor nr.316/2003 si a celui de calitate de mostenitor nr.53/2006, ambele eliberate de BNP, cu motivarea ca din actele depuse la dosarele succesorale nu rezulta cu suficienta claritate calitatea lui S.H.- fata de care A.E.este legatar universal – de mostenitoare a defunctului W.S.
La 03 martie 2008, pârâta A.E.a depus un înscris prin care a invocat motive de nulitate absoluta a contractului de vânzare-cumparare din 15 martie 1948 prin care antecesorii reclamantei F.M. au cumparat imobilul de la mostenitorii coproprietarei S.E. Înscrisul fiind în forma olografa, el a fost sustinut ca o actiune reconventionala de reprezentantul pârâtei la termenul din 21 aprilie 2008 si retinut ca atare de instanta la 19 mai 2008, dupa depunerea taxelor de timbru aferente.
Prin sentinta civila nr.1117 din 09 iunie 2008 Judecatoria a admis actiunea reclamantei F.M. formulata împotriva pârâtei A.E.si a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.316/2003 si a celui de calitate de mostenitor nr.53/2006, ambele emise de BNP si a respins actiunea reconventionala formulata de pârâta având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare din 15 martie 1948 vizând imobilul înscris în CF 1153, fiind obligata pârâta si la 624,30 lei cheltuieli de judecata în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca în dosarele succesorale atasate nu au fost depuse acte de stare civila care sa demonstreze în ce grad de rudenie este S.H. fata de W.A. eliberarea certificatului de mostenitor facându-se în temeiul unor declaratii de martor. Ulterior, la cererea pârâtei A.E., dosarul succesoral este repus pe rol stabilindu-se ca S.H. este mostenitoare în calitate de verisoara primara cu defunctul W.S si ca pârâta este mostenitoare testamentara a defunctei S.H. Clarificarea nu s-a facut însa în baza unor acte de stare civila, desi legea cere imperativ administrarea unei astfel de probe.
Verificându-se însa atât certificatul de mostenitor nr.316/2003 cât si certificatul de calitate de mostenitor nr.53/2006, instanta constata ca în baza aceleiasi declaratii autentice a martorului N.A., notarul public retine ca S.H. este verisoara primara a defunctului W.S. si, concomitent, ca W.S. este sotul matusii lui S.H., numita W.E.
Instanta apreciaza ca reclamanta F.M. are atât interes cât si calitate procesuala sa atace certificatele de mostenitor, în conditiile în care acestea au fost folosite de catre pârâta pentru a-si dovedi calitatea de mostenitoare a proprietarului tabular W.A. în litigiul în care A.E. a solicitat lipsirea de efecte a hotarârii nr.173/1998 a Comisiei Judetene pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
Retinând asadar calitatea procesuala activa a reclamantei, instanta, pentru rationamentele aratate apreciaza ca procedura succesorala nu a fost respectata si considera actiunea principala ca fiind întemeiata, urmând a constata nulitatea certificatelor de mostenitor asa cum s-a solicitat prin actiune.
Analizând actiunea reconventionala, instanta a constatat ca nu au fost propuse dovezi care sa sustina cererea astfel încât a respins actiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotarâri pârâta reclamanta reconventionala a declarat apel, care a fost respins prin decizia civila nr.108/11.05.2009 a Tribunalului, hotarâre prin care s-a dispus si disjungerea apelului privind solutia data cererii reconventionale pentru care s-a format un alt dosar.
În faza de apel au fost depuse declaratii autentificate ale martorei C.M. si D.G.V., o copie tradusa a unui înscris din limba maghiara vizând istoricul comunitatilor religioase si au fost audiati martorii T.G., D.G.V. si S.A.
Pentru a respinge apelul pârâtei A.E. în ceea ce priveste solutia anularii certificatelor de mostenitor, tribunalul a retinut ca din probele administrate rezulta ca numitul W.S. casatorit cu F. E. (sora mamei numitei S.H.) ar avea calitatea de unchi al testatoarei, iar nu pe aceea de var primar.
Pe de alta parte, din extrasul din registrul de casatorie al Primariei, se retine ca datele privind pe sotii W.A. si S.E. nu corespund cu datele de identificare si cu starea civila ale antecesorilor pârâtei, pentru toate aceste considerente tribunalul respingând apelul si apreciind ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, iar prin decizia civila nr.1605/R din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea a casat hotarârea atacata, trimitând cauza pentru o noua judecare Tribunalului, deoarece a apreciat ca din probele administrate rezulta cu prisosinta ca sunt mai multe persoane cu numele W.A. în familia antecesoarei recurentei si ca în niciun caz calitatea de nepoata a lui S.H. fata de una dintre aceste persoane nu o face a priori incompatibila cu calitatea de verisoara a unui alt W.A.
În paralel, apelul privind solutia pronuntata în ceea ce priveste actiunea reconventionala formulata de pârâta A.E. a fost înregistrat sub nr. de dosar 1692/83/2009, iar prin încheierea din 17 iunie 2009 instanta a dispus suspendarea solutionarii cauzei în baza art.244 al.1 pct.1 Cod procedura civila pâna la clarificarea raporturilor succesorale dintre pârâta A.E.si proprietarul de carte funciara W.A.
Prin decizia civila nr.580/R din 30 martie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis recursul formulat de A.E. împotriva încheierii de suspendare pe care a casat-o si a trimis dosarul pentru continuarea judecatii, dispunând însa instantei de apel sa reuneasca cele doua dosare aflate astfel pe rolul Tribunalului.
Cauzele au fost reunite în rejudecarea apelului privind solutionarea actiunii principale, suplimentându-se probatiunea prin reaudierea martorei S.A. si prin depunerea unor acte de stare civila, precum si o oficiala a unui înscris original în limba engleza reprezentând un extras din Baza Centrala de Date, respectiv detaliile înregistrarii privind W.A. si W.B. si s-a depus copia unui raport de expertiza criminalistica efectuata în dosar nr.253/P/2008 al Politiei, prin care se atesta ca testamentul pretins ca apartinând lui S.H. a fost scris, datat si semnat într-adevar de aceasta.
Prin decizia civila nr.242 din 30 decembrie 2010 Tribunalul a respins exceptiile lipsei de interes, a lipsei calitatii procesuale active si a prescriptiei dreptului material la actiune invocate de apelanta A.E., a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei reconventionale invocata de intimata F.M., si, pe fondul cauzei, a respins apelul declarat de pârâta reclamanta reconventionala A.E. formulat împotriva sentintei civile nr.1117/2008 pronuntata de Judecatorie.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut :
În ceea ce priveste incidenta art.139 C.proc.civ.:
Instanta a apreciat ca nu poate fi aplicata sanctiunea prevazuta de textul de lege mentionat, întrucât reclamanta intimata a avut asupra sa, în instanta, actul în original la data de 17 noiembrie 2008, în primul ciclu procesual în apel, ocazie cu care a fost prezentat spre verificare atât apelantei, cât si reprezentantei acesteia, av. F.S., retinându-se ca nu sunt stersaturi sau adaugiri, la dosar fiind pastrata apoi o copie legalizata a actului.
Prin reglementarea cuprinsa în art.139 C.proc.civ., legiuitorul a obligat partea care a depus un înscris în copie certificata sa aiba asupra sa la sedinta originalul sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine cont de înscris. Potrivit aliniatului 2 al textului, daca partea potrivnica nu poate sa-si dea seama de exactitatea copiei fata de originalul înfatisat în sedinta, judecatorul va acorda un termen scurt, obligând partea sa depuna originalul în pastrarea grefei.
În cauza, reclamanta intimata a prezentat în sedinta publica originalul actului, astfel încât sanctiunea ceruta nu poate fi aplicata, iar depunerea la grefa s-ar fi justificat doar în ipoteza prevazuta de aliniatul 2, ori în sedinta publica apelanta nu a declarat ca nu-si poate da seama de exactitatea copiei fata de original.
În consecinta, sanctiunea ar fi putut interveni doar daca la acel termen intimata nu ar fi fost în masura sa prezinte originalul actului, ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotriva, actul a fost înfatisat si ca urmare a studierii acestuia, apelanta a invocat o serie de neregularitati, asupra carora instanta de apel se va pronunta în continuarea considerentelor.
Mai mult, se impune a se preciza ca sanctiunea neluarii în seama este o sanctiune de procedura care produce efecte doar în cauza în care a fost pronuntata, ceea ce înseamna ca existenta actului juridic si efectele pe care acesta le-a produs, inclusiv cel al emiterii hotarârii de restituire în baza Legiinr.112/1995, act intrat la rândul sau în circuitul civil, nu vor fi infirmate nemijlocit, ca urmare a aplicarii art.139 C.proc.civ., perspectiva din care apelanta are interes în discutarea pe fond a cauzelor de nulitate ale actului, pe care le-a invocat în cererea reconventionala.
Referitor la aplicabilitatea art. 174 C. pr. Civ. :
În cauza, reclamanta intimata s-a prezentat la interogatoriul încuviintat pentru prezentarea actului în original, dar a declarat ca l-a pierdut în cursul mutarii la un alt domiciliu.
Instanta a apreciat ca o asemenea conduita este cel putin neglijenta, dat fiind ca procesul era în curs de desfasurare si ca acel act era o piesa importanta în dosar, dar chiar daca ar interpreta aceasta conduita ca pe un refuz de a depune originalul la dosar, trebuie observat, pe de o parte, ca norma nu are caracter imperativ, iar pe de alta parte, ca sanctiunea consta în a socoti ca dovedite pretentiile partii care a cerut înfatisarea, cu privire la continutul acelui înscris.
În cauza, apelanta nu urmareste realizarea unor drepturi ce decurg din continutul contractului, nefiind parte în acel contract, ci dimpotriva, desfiintarea sa pentru cazurile de nulitate prezentate în actiunea reconventionala, strâns legate de forma actului si de pretinsa lipsa a consimtamântului dedusa din maniera în care acesta a fost semnat. Toate aceste aspecte au fost sesizate ca urmare a prezentarii actului în copie la judecatorie, fata de care s-a si formulat actiunea reconventionala.
Sanctiunea nu este aceea de a considera înscrisul ca fals, de a-l lipsi astfel de recunoastere si protectie legala, ci dimpotriva, de a da eficienta acestui înscris, însa în acord cu pretentiile partii care a cerut înfatisarea. Instanta nu poate aplica decât acele sanctiuni care sunt prevazute de lege si doar în conditiile prescrise de aceasta.
Exceptia lipsei interesului juridic al reclamantei, invocata de aceeasi apelanta a fost respinsa, întrucât asa cum s-a retinut si în considerentele deciziei de casare, este important a se stabili raporturile de rudenie dintre apelanta si defunctii a caror s-a dezbatut, iar certificatele de mostenitor au fost considerate proba cheie în procesul având ca obiect anularea hotarârii comisiei judetene de aplicare a Legii nr.112/1995 (decizia civila 231/R/ 1 martie 2007 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, fiind suspendata în prezent judecata pâna la solutionarea acestui dosar, cum s-a aratat mai sus).
De asemenea, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anularea certificatului de mostenitor. Prin actiunea introductiva se tinde la constatarea nulitatii absolute a acestor acte, asa cum rezulta din motivele expuse, instanta nefiind tinuta de calificarea în drept data de parte, ci de obiectul care rezulta din ansamblul cererii de chemare în judecata, petit si motivarea care-l sustine. Pe de alta parte, criticile legate de modificarea obiectului actiunii au fost formulate si în recurs, iar instanta de recurs a decis sa trimita cauza spre rejudecare, pe fond, pentru suplimentarea probatiunii, apreciind astfel ca solutia de respingere a exceptiei înca în fata judecatoriei a fost pastrata.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei, întrucât nu ar rezulta din probe calitatea sa de mostenitor al fostilor proprietari, instanta a respins-o fara a o uni cu fondul, întrucât, indiferent de concluziile care se vor fi desprins din interpretarea probelor, solutia instantei de apel nu este irevocabila, iar cererea reconventionala se judeca împreuna cu cea introductiva, astfel încât ambele parti au dreptul sa dezbata în contradictoriu, pe fond, pretentiile si apararile. În baza aceluiasi rationament se justifica si admiterea recursului declarat în contra masurii de disjungere a apelului, în caz contrar instanta de control judiciar ar fi pastrat solutia daca ar fi considerat ca interesul si calitatea procesuala a apelantei depind în mod necesar de stabilirea, în prealabil, a calitatii sale de mostenitor al fostului proprietar.
Fiind solutionate cu prioritate exceptiile si incidentele legate de probele necesare inclusiv dezlegarii în drept a exceptiilor, în fond, instanta a retinut din probele administrate urmatoarele, în legatura cu actiunea introductiva:
de carte funciara ai imobilului în litigiu, înainte de preluarea de catre stat, sunt W.A. si sotia S.E.
Reclamanta se prezinta a fi mostenitoarea celor ce au cumparat imobilul de la succesorii lui S.E., iar pârâta reclamanta reconventional este mostenitoarea testamentara a numitei H.S., care la rândul sau, se sustine ca ar fi mostenitoare dupa W.A.
Antecesoarea apelantei a fost fiica lui K.I.. Sora mamei sale, numita E s-a casatorit cu W.S. ns. la 1 decembrie 1885. Parintii sotului se numeau I. si H, conform extrasului din registrul de casatorii depus în copie la fila 49.
Martora S.A., reaudiata declara ca W.A., care nu era doctor, era casatorit cu S.E. si era fiul lui F.E., sora la rândul sau cu E.
Cu toate acestea, conform extrasului pentru uz oficial din Registrul de casatorie depus în primul dosar de apel, rezulta ca W.A. casatorit cu S.E., îi avea ca parinti pe W.L. si pe R.A.
Confruntata fiind cu acest document, martora a aratat si s-a consemnat ca “este posibil sa fie vorba de un alt W.A. casatorit cu o alta S.E., (…) datele de nastere nu sunt relevante, întrucât eu nu am insistat asupra acestora si nu le-am retinut”.
F.E., sora cu mama lui S.H., a fost casatorita cu cu W.I. si l-a avut ca fiu pe W.A. (fila 50 extras din registrul de deces), verisor deci cu S.E. Acesta s-a nascut însa în anul 1906 si a fost casatorit cu G.R., conform actului comunicat de Primarie din evidentele registrului de casatorie. În consecinta nu a fost casatorit cu S.E. si nici cu o alta femeie cu acelasi nume.
Avocatul apelantei a încercat sa acrediteze ideea ca putea fi casatorit a doua oara cu S.E., însa nu a facut dovada în acest sens, desi la numeroasele termene acordate putea face demersuri pentru obtinerea de acte, iar în demersul instantei s-a solicitat copie de pe actul de casatorie al lui W.A. nascut în anul 1906, fara a se indica sau sugera si numele sotiei, primaria comunicând actul de casatorie pe care l-a gasit în evidentele sale, fara a opera o selectie.
Concluzionând, S.H.a avut un verisor numit W.A., dar acesta nu este cel casatorit cu S.E, care apare ca proprietar de carte funciara.
Apelanta nu a sustinut ca ea personal ar fi verisoara cu proprietarul de carte funciara, acesta fiind nascut de altfel în anul 1898, în timp ce apelanta este nascuta în anul 1950.
În lumina probelor prezentate, instanta apreciaza ca în mod corect judecatoria a ajuns la aceeasi concluzie si a admis actiunea introductiva a reclamantei F.M.
În ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta a luat în discutie fiecare temei de nulitate invocat de reclamanta reconventional A.E.
La data încheierii contractului invocat de reclamanta, 15 martie 1948, era în vigoare în Transilvania Decretul Lege 115/1938, pus în aplicare prin Legea 241/ 12 iulie 1947, în temeiul caruia dreptul de proprietate se dobândea fara înscriere în cartea funciara în cazul în care fusese transmis prin succesiune si nu se cerea forma autentica pentru înstrainarea terenurilor, ad validitatem.(art.1295 Cod civil)
Vânzarea bunului de catre un neproprietar nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, cu atât mai mult cu cât, în cauza, cei ce au vândut se considerau succesorii lui S.E. si se obligau prin acelasi contract sa dezbata succesiunea dupa aceasta.
Situatia deschiderii de rol fiscal pe numele cumparatorilor nu este relevanta si nu constituie un temei de nulitate, orice cauza de nulitate raportându-se cel mai târziu la momentul încheierii contractului, ori deschiderea de rol fiscal este firesc ulterioara achizitionarii unui imobil. De asemenea, aplicarea stampilei sau a numarului de înregistrare dat de avocat nu prezinta relevanta, nefiind cerute aceste formalitati pentru valabilitatea actului, iar din cuprinsul sau rezulta ca avocatul a fost martor la încheierea contractului.
În ceea ce priveste procura, împuternicirea vânzatorilor de a vinde imobilul, data de fostii proprietari, se constata ca persoanele care apar ca vânzatori nu si-au asumat obligatii în calitate de împuterniciti ai fostilor proprietari W.A. si S.E., ci în calitate de proprietari la acel moment, dreptul fiindu-le transmis pe calea succesiunii legale. În situatia în care se refera apelanta reclamanta reconventional la procura mentionata în primul aliniat al contractului, trebuie avut în vedere ca nu suntem în prezenta unui caz de nulitate absoluta care sa conduca la desfiintarea totala a actului juridic, întrucât H.E. nu a contractat doar ca reprezentant, ca împuternicit, ci si în nume propriu, ori asa cum am mai aratat, vânzarea bunului de catre unul dintre coproprietarii rezultati prin nu este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Numita K.C., ca de altfel si ceilalti vânzatori, nu sustine ca este mostenitoare dupa W.A., ci dupa S.E., iar mentiunile scrise cu privire la numele inserate sub rubrica “Vânzatori” asa cum subliniaza chiar reclamanta ar fi putut fi facute de avocat, sau de cumparatori, ceea ce ar explica greselile sesizate în legatura cu numele.
În ceea ce priveste semnatura cumparatorilor C., reclamanta reconventional sustine ca în finalul contractului apare doar o mentionare a numelor lor, scrisa de avocatul care ar fi fost prezent, data fiind asemanarea între scrisul de sub rubrica “În fata noastra” si cel de la rubrica “Cumparatori”.
Cereri referitoare la compararea scrisului, din perspectiva dovedirii lipsei consimtamântului, au fost facute atât în sedinta publica din 17 noiembrie 2008, cât si în data de 4 mai 2009, data la care a fost disjuns apelul declarat în contra solutiei de respingere a cererii reconventionale.
În urma casarii hotarârii de disjungere, instanta a avut în vedere cererea de probatiune formulata, asa cum este cuprinsa în încheierea de sedinta din 4 mai 2009.
În acest context, instanta a avut în vedere prevederile art.1188 alin.2 pct.1 C.proc.civ., potrivit carora, când originalul nu exista, copia obtinuta în conditiile aratate în text, întrunite în cauza la termenul în 17 noiembrie 2008, are aceeasi credinta ca si titlul original, adica aceeasi forta probanta.
Din verificarea copiei legalizate, conforma cu originalul, rezulta ca scrisul de la rubrica “vânzatori” prezinta numeroase asemanari cu cel de la rubrica “cumparatori”.
Pentru motivele invocate tribunalul a respins apelul reclamantei reconventionale atât sub aspectul modului în care a fost solutionata actiunea principala cât si cererea reconventionala.
Împotriva deciziei, pârâta reconventionala A.E. a declarat recurs solicitând în principal desfiintarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nesolutionarea fondului apelului în sensul ca nu s-a raspuns la toate motivele de apel si nu au fost administrate toate probele solicitate, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului si schimbarii în întregime a hotarârii instantei de fond cu consecinta respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta invoca nelegalitatea hotarârii tribunalului deoarece au fost încalcate norme de procedura determinante pentru solutia pronuntata în cauza.
Astfel, dreptul reclamantei asupra imobilului din discutie se fundamenteaza pe un înscris care în prezent nu mai poate fi gasit, astfel încât în masura în care nu mai poate fi prezentat pentru expertizare se impune a fi înlaturata aceasta proba de la dosar, consecinta fiind aceea ca reclamanta F.M. s-ar afla în imposibilitatea de a dovedi dreptul dobândit de antecesorii sai.
Recurenta mai arata ca au fost ridicate în cauza exceptii dirimante asupra carora instanta nu s-a pronuntat la termenul la care au fost invocate si nici nu a dispus unirea lor cu fondul, în schimb s-a pronuntat asupra lor prin decizie, ori acest mod de rezolvare al exceptiilor este diferit de cel prevazut de normele procesual civile.
Se mai invoca faptul ca instanta nu s-a pronuntat nici asupra criticii formulata de apelanta privind lipsa capacitatii de folosinta a pretinsului vânzator la data semnarii contractului din 1948, practic acestei probleme neraspunzând niciuna dintre instante, desi a fost pusa în discutie înca în fata instantei de fond.
Mai sunt criticate instantele ca nu s-au pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale a reclamantei în a ataca certificate de mostenitor eliberate într-o procedura la care nu are nicio vocatie si nici asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, desi actiunea a fost formulata dupa împlinirea termenului de 3 ani de la data emiterii actelor a caror anulare s-a solicitat.
Nu în ultimul rând recurenta apreciaza ca în mod gresit instantele au înlaturat declaratiile martorilor sub aspectul probarii raporturilor de rudenie în conditiile deosebite la care se face referire (cea a prigoanei evreilor în timpul celui de-al doilea razboi mondial), conditii care permit o astfel de proba.
La termenul din 06 decembrie 2011 recurenta a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice vizând contractul încheiat de antecesorii reclamantei intimate F.M. cu pretinsii mostenitori ai proprietarei tabulare S.E. în martie 1948.
Deoarece aceasta proba putea fi admisa numai în cazul unei casari cu retinere, instanta a decis sa solutioneze în primul rând problema legata de raporturile succesorale ale antecesoarei recurente A.E.(S.H.) – fata de proprietarii tabulari W.A. si sotia S.E., deoarece numai în masura în care o astfel de legatura exista, reclamanta justifica interes în a cere lipsirea de efecte juridice a actului încheiat în martie 1948.
Din actele si lucrarile dosarului instanta de recurs retine urmatoarele :
Pe de o parte este de netagaduit ca în CF 1153 apare înscris sub B22 si B23 dreptul de proprietate al sotilor W.A. si S.E. asupra imobilului înscris sub numar de ordine A+4, respectiv parcela cu nr. top 48/a în suprafata de 2244 mp si casa de locuit cu anexe gospodaresti.
Acest imobil a fost solicitat ca urmare a aparitiei Legii nr.112/1995 de F.M., în calitate de mostenitoare a parintilor C.N. si C.I., persoane care au cumparat în martie 1948 imobilul de la vânzatori, care -au prezentat ca fiind mostenitori ai defunctei S.E..
În ceea ce o priveste pe S.H.- a carei mostenitoare este A.E.- aceasta face parte dintr-o familie numeroasa, mai multi barbati din familie purtând numele W.S.. Mai trebuie spus ca S.H. a fost nascuta K, fiind fiica lui K.A. si F.I. Mama F.I. a avut o sora F.E. casatorita cu W.S. si o sora F.E. casatorita cu W.I., acestia având un fiu W.A..
Se constata deci ca într-adevar S.H.a avut un unchi W.A. si un var W.A., acesta din urma fiind însa casatorit cu G.R.
Mai mult, bunicul dinspre mama a lui S.H.si anume F.K. a avut o sora F.E. casatorita cu W.A. ei având doi copii.
În ciuda numerosilor barbati purtând numele W.A. din familia lui S.H., niciunul nu a fost casatorit cu S.E.
Singurele acte de stare civila privind un cuplu W.A. – S.E. sunt extrasul din registrul de casatorie si traducerile din Baza Centrala de Date, acte între care apare înca o inadvertenta, deoarece în timp ce în baza centrala de date W.B. nascuta S apare ca fiind sotia lui S. fiul lui F. si M., nascut în 1900, în extrasul din registrul de casatorie al Primariei, S.E. apare ca fiind casatorita cu W.A. nascut în 17 octombrie 1898, fiul lui W.L. si R.A..
Deci, în aceasta situatie apare o contrarietate între un extras din registrul de casatorie al Primariei si date cuprinse într-o baza de date în care sunt înregistrati evreii care au murit în lagar, baza întocmita pe baza unor date furnizate de supravietuitori, contrarietate pe care instanta o rezolva acordând prioritate actului de stare civila.
În aceste conditii, se constata ca desi nu exista nicio certitudine ca W.A casatorit cu S.E. la 05 iunie 1928 sunt cei al caror drept este înscris în CF 1153 sub B22, 23, este clar ca nu exista probe în prezentul dosar ca S.H. ar avea vreo relatie de rudenie cu W.A. casatorit cu S.E. indiferent ca este vorba de cei al caror act de casatorie este depus dosar sau o alta familie cu acest nume.
Trecând însa la solutionarea cererii de recurs, se constata ca solutia este gresita, instantele nesesizând greseala strecurata în formularea actiunii, deoarece certificatele de mostenitor anulate sunt perfect valabile.
Altfel spus, S.H. este, fara putinta de îndoiala, mostenitoarea unchiului sau W.S. casatorit cu F.E., precum si a tuturor celorlalti frati si surori ai mamei sale F.I., care au decedat si este si mostenitoarea varului W.A. casatorit cu G.R., câta vreme aceste raporturi succesorale nu sunt contestate de alti mostenitori.
De altfel, fata de masa succesorala ai acestor defuncti reclamanta nu are nicio calitate procesuala si niciun interes de a solicita anularea certificatelor de mostenitor, sub aceste aspect exceptiile invocate de recurenta fiind întemeiate.
Pe reclamanta F.M. nu o intereseaza decât exclusiv vocatia succesorala a pârâtei A.E. fata de W.A. casatorit cu S.E., ori aceasta succesiune nu este dezbatuta prin certificatele de mostenitor a carui anulare s-a solicitat.
În conditiile în care este culpa instantelor ca nu au clarificat aceasta problema pâna în aceasta faza procesuala, Curtea facând aplicarea dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila, va admite recursul si admitând exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei F.M., va respinge actiunea în ceea ce priveste lipsirea de efecte juridice a celor doua certificate de mostenitor dar, facând o corecta interpretare a cererii reclamantei, va constata ca aceste certificate nu vizeaza succesiunea defunctului W.A. casatorit cu S.E.
Fata de aceasta concluzie, este justificata solutia de admitere a exceptiei lipsei de interes a reclamantei reconventionale A.E. în actiunea privind lipsirea de efecte juridice a contractului încheiat în anul 1948 având ca obiect derivat imobilul înscris în CF 1153.
În baza art.274 Cod procedura civila, obliga intimata la plata sumei de 10 lei cheltuieli de judecata partiale în favoarea recurentei, reprezentând taxe judiciare de timbru, cuantumul onorariului avocatial nefiind dovedit.
