Faţă de împrejurarea că la expirarea contractului de închiriere locatorul a făcut cunoscut locatarului că nu este de acord cu prelungirea contractului, somând locatarul să elibereze spaţiul, se impune concluzia că nu a operat tacita relocaţiune.
Subînchirierea spaţiului, făcută fără acceptul locatorului şi achitarea chiriei de către subchiriaş, nu are relevanţă, întrucât nu influenţează raportul juridic dintre părţile contractului de închiriere.
(Secţia comercială, decizia nr. 96/5.02.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 3.571 din 9.05.1995, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei S.C. “P.” – S.A. şi a dispus evacuarea pârâtei S.C. “E. 79” – S.R.L., pentru lipsa de titlu, din imobilul situat în Bucureşti, str. Olimpului, sectorul 4.
De asemenea, a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. “P. I. E.” – S.R.L.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Societatatea “E. 79” – S.R.L., criticile vizând modul în care a înţeles situaţia de fapt instanţa de fond, ce a condus la soluţia pronunţată.
Astfel, se arată că imediat după încheierea contractului de închiriere cu reclamanta, respectiv la 30.03.1992, a încheiat un protocol cu S.C. “P.l.E.” -S.R.L., prin care s-a convenit ca aceasta să suporte toate cheltuielile pentru amenajarea spaţiilor de producţie, plătind chiria direct locatorului, chirie ce a fost achitată pe întreg anul 1995, încă din decembrie 1994.
Analizând ansamblul probator al cauzei, tribunalul constată netemeinicia motivelor de apel.
Astfel, prin contractul nr. 624 din 28.02.1992, intimata reclamantă a închiriat pârâtei apelante spaţiul ce face obiectul cauzei, pe un termen de 2 ani, începând cu 1.03.1992.
Potrivit art. VII lit. d, din contractul încheiat, locatorul avea obligaţia ca la sfârşitul contractului să restituie bunul închiriat, iar, potrivit art. IX, subînchirierea este permisă numai cu acordul prealabil scris al locatorului şi cu respectarea condiţiilor şi obţinerea aprobărilor cerute pentru închiriere.
La expirarea contractului de închiriere locatorul a făcut cunoscut, prin adresa nr. 600 din 13 aprlilie 1994, că nu este de acord că prelungirea contractului, somând locatarul să elibereze spaţiul obţinut.
Faţă de cele arătate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în speţă nu a operat tacita relocaţiune, locaţiunea fiind făcută pe un timp determinat, situaţie în care, potrivit art. 1436 Cod civil, nu mai era necesară o prealabilă înştiinţare.
Cu toate acestea, potrivit art. 1437 Cod civil, locatorul a înştiinţat locatarul de încetarea contractului, situaţie în care eronat apelanta invocă tacita relocaţiune.
Chiar dacă s-a servit în continuare de imobilul închiriat, potrivit art. 1.438 Cod civil, apelanta nu poate opune tacita relocaţiune.
Subînchirierea spaţiului, făcută fără acceptul locatorului, şi achitarea chiriei de subchiriaş, nu are relevanţă în speţă, întrucât nu influenţează raportul juridic între părţile contractului de închiriere.
Pe cale de consecinţă, apelul urmează a fi respins.
