Contract de transport feroviar de mărfuri. Despăgubiri pentru marfa predată avariată la destinaţie. Calitate procesuală activă.


Faţă de împrejurarea că reclamanta nu a pretins restituirea unei sume plătită în virtutea contractului de transport, ci despăgubiri pentru marfa predată la destihaţie, avariată, nu-şi găsesc aplicarea prevederile art.85 pct.l din Regulamentul de transport C.F.R.

în această situaţie, dreptul la acţiune, potrivit art.85 pct.3 lit.b din acelaşi Regulament, aparţine destinatarului, şi pentru a-şi exercita acest drept el trebuie să prezinte scrisoarea de trăsură.

(Secţia comercială, decizia nr. 307/26.09.1991)

Prin sentinţa civilă nr. 3.627 din 10.07.1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. “B” – S.A. şi a fost obligată pârâta R.C.F.B. la plata sumei de 2.869,23 lei, despăgubire, cu 212 lei, cheltuieli de judecată.

în motivarea sentinţei s-a arătat că reclamantei i s-a expediat pe calea ferată, de către I.U.S., un lot de sticle cu ulei (aviz expediţie 4.915 din 5.07.1990, vagon nr.393-7, scrisoare de trăsură nr.549989/90), iar la destinaţie s-au constatat 273 sticle sparte (procese verbale nr.2428 şi 2.428 bis/iulie 1990). Pentru sticlele sparte instanţa a reţinut răspunderea R.C.F.B., care a efectuat defectuos transportul.

împotriva sentinţei, R.C.F.B. a formulat recurs, prin care a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece reclamanta, contrar prevederilor art.85 alin.l din Regulamentul de transport C.F.R., nu a făcut dovada plăţii sumei pretinse, iar actele de constatare încheiate sunt neopozabile cărăuşului. Chiar în ipoteza că lipsurile ar fi reale, faţă de prevederile art. 73 din Regulamentul de transport C.F.R., potrivit cărora calea ferată nu este răspunzătoare de pagubele rezultate din pericolul inerent operaţiilor de încărcare sau descărcare şi din pericolul special, de pierdere totală sau parţială, mai cu seamă de spargere, acţiunea trebuia respinsă.

Ca urmare, recurenta a cerut admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.

Instanţa, examinând recursul, faţă de actele dosarului şi prevederile legale aplicabile, constată că este neîntemeiat.

în speţă, nu-şi găsesc aplicare prevederile art.85 pct. 1 din Regulamentul de transport C.F.R., întrucât intimata S.C. “B” – S.A. nu a pretins restituirea unei sume plătită în virtutea contractului de transport, ci despăgubiri pentru marfa predată la destinaţie, avariată.

în această situaţie, dreptul la acţiune, potrivit art.85 pct.3 lit.b, aparţine destinatarului şi pentru a-şi exercita acest drept destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trăsură (art.84 pct.3).

S.C. “B” – S.A. şi-a dovedit calitatea procesuală activă cu scrisoarea de trăsură.

în ceea ce priveşte actele de constatare, se reţine că vagonul a sosit în staţia C.F. Titan cu urme de scurgere, motiv pentru care s-a întocmit, de către magazionerul de serviciu, raport eveniment.

Prin procesul verbal nr. 2.428/12.07.1990, încheiat la deschiderea vagonului, s-a constatat numărul de sticle sparte şi localizarea acestora spre cele două capete ale vagonului, ceea ce dovedeşte că spargerea s-a produs la manevra vagonului.

Prin procesul verbal s-a mai constatat că sticlele au fost ambalate în boxpaleţi, că pe vagon era aplicată eticheta “fragil”.

Prin urmare, nu se poate reţine răspunderea expeditorului pentru încărcarea defectuoasă (art. 73 pct.c din Regulamentul de transport şi art.42 pct.d din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr.941/1959). Producerea spargerilor la descărcare este exclusă, dat fiind că vagonul, conform raportului de eveniment, a sosit în staţia CF cu scurgeri din conţinut.

în esenţă, nu se poate reţine nici “pericolul special de spargere din cauze inerente naturii mărfii” – prevăzut în art.73 pct.d din Regulamentul de transport C.F.R., respectiv art.42 pct.c din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr.941/1959, întrucât din situaţia de fapt consemnată prin procesul verbal nr. 2.428 din 12.07.1990, rezultă că spargerea s-a datorat condiţiilor în care s-a executat manevra vagonului, din timpul transportului.

Astfel fiind, recursul urmează a se respinge.

Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.