în situaţia în care, din înscrisurile prezentate, rezultă că numai un vagon a fost operat în evidenţele prestatorului de servicii, nu sunt elemente pentru a considera că întârzierea în operarea vagoanelor s-a datorat culpei E.C.M., pentru a dispune restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de locaţii.
(Secţia comercială, decizia nr. 508/21.11.1990)
I.A.P.P.C.B. a solicitat obligarea R.C.F.B. la restituirea sumei de 9.705 lei, încasată cu titlu de locaţii pentru vagoanele cuprinse în notele de constatare nr. 334, 356 şi 441.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.550/20.07.1990 a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumei de 9.705 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 146 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că întârzierea în operarea vagoanelor s-a datorat culpei prestatorului de servicii (ECM), care a preluat vagoanele pentru descărcare şi transport. Cum termenele libere tarifare nu au fost respectate, greşit au fost percepute locaţii din contul beneficiarului de prestaţii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, recurenta a susţinut că prima instanţă a trecut peste faptul că potrivit contractului nr. 190/1989, prestatorul de servicii avea obligaţia să descarce numai mărfurile prezentate într-o formă aptă pentru manipularea mecanizată.
întârzierea în operarea vagoanelor, a arătat în continuare recurenta, s-a datorat, pe de o parte, prezentării mărfii pentru decontare nepachetizată, iar, pe de altă parte, nerespectării obligaţiilor prevăzute de art. 7 cap. VII care stabilesc în sarcina beneficiarului obligaţii care, în speţă, nu au fost aduse la îndeplinire.
Urmare întâmpinării intimatei, prin care a contestat criticile formulate de recurentă în legătură cu modul de prezentare a mărfii pentru descărcare, recurenta a prezentat, la solicitarea instanţei, contractul de prestaţii şi procesul verbal de conciliere a obiecţiunilor, pentru a se verifica şi susţinerea potrivit căreia hârtia şi cartoanele nu puteau să constituie obiectul obligaţiei de descărcare mecanizată, întrucât pentru anul 1989 aceste produse nu au fost contractate.
La dosar a fost depus şi procesul verbal încheiat la data de 12.11.1990, care a avut ca obiectiv verificarea datelor din registrul de evidenţă al vagoanelor şi registrul ECM.
Examinând actele aflate la dosar, în raport de criticile formulate, se reţine că pentru anul 1989 părţile în litigiu au încheiat contractul nr. 190/A, prin care pârâta ECM s-a obligat să manipuleze şi să transporte mărfurile prevăzute în anexa nr. 1.
Contractul a fost perfectat după rezolvarea obiecţiunilor intimatei cu privire la cantitatea ce urma să se deruleze mecanizat, potrivit procesului verbal din 19.01.1989.
Incjuderea în anexa la contract a cauciucului sintetic şi vulcocadelor nu este de natură să ducă la concluzia că numai aceste produse urmau să se descarce mecanizat.
Pe de altă parte, prezentarea mărfii (prestatorului de servicii) paletizat, astfel cum se menţionează şi în scrisorile de transport, nu poate fi privită în afara dispoziţiilor art. 1 din contractul de prestaţii, în care s-a prevăzut expres obligaţia beneficiarului de a prezenta la descărcare şi transport (auto) marfă aptă pentru manipulare.
Concluzionând că hârtia şi cartoanele prezentate de beneficiar erau într-o formă aptă pentru manipulare mecanizată, în aplicarea art. 306 Cod proc. civilă, urmează să fie analizat modul cum au fost îndeplinite obligaţiile ce le reveneau părţilor, potrivit contractului nr. 190A/1989. în acest sens se constată că din cele 10 vagoane cuprinse în notele nr. 334,356 şi 441, vagonul cu terminaţia nr. 5.777 a fost descărcat în termen şi, ca atare, greşit s-au perceput 120 lei, locaţii.
Procedând la verificarea registrului de evidenţă al vagoanelor şi a registrului ECM, prezentate de recurentă la solicitarea tribunalului, se constată că numai vagonul cu terminaţia 5905 apare înscris în registrul ECM, aşa încât locaţiile în sumă de 2.190 lei, calculate pentru cele 53 ore de întârziere în operare, greşit au fost percepute beneficiarului de prestaţii.
Pentru celelalte vagoane care nu apar înscrise în registrul ECM, afirmaţia din procesul verbal încheiat la staţia 16 Februarie privind faptul că din scriptele acesteia rezultă că vagoanele s-au preluat şi descărcat de către prestator, nu se verifică, aşa încât concluzia instanţei de fond, bazată pe acest înscris, este contrară datelor primare înscrise în cele trei registre prezentate de recurentă.
Aceste înscrisuri au fost verificate şi pentru a se vedea dacă în fapt vagoanele au fost preluate de ECM pentru efectuarea prestaţiilor, faţă de împrejurarea că beneficiarul de prestaţii nu a fost în măsură să prezinte pentru fiecare caz în parte cererea pentru descărcarea vagoanelor, însoţită de documentele de transport, datorită reţinerii acestora de către staţie, pe considerentul că nu au plătite taxele de transport.
De observat că ambele părţi au încălcat dispoziţiile art. 61 din Regulamentul de transport, prin faptul că au separat momentul predării documentelor de transport de momentul predării mărfii, precum şi faptul că nu au fost respectate prevederile art. 7 din capitolul „clauze speciale”, întrucât, în fapt, din înscrisurile prezentate instanţei, rezultă că numai un vagon a fost operat în evidenţele prestatorului de servicii, nu sunt elemente pentru a considera că întârzierea în operarea vagoanelor s-a datorat culpei ECM, pentru a dispune restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de locaţii sau pentru a menţine soluţia.
Astfel fiind, potrivit art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa va fi modificată, în sensul dispozitivului.
