Împotriva acestei încheieri a formulat plângere Primăria comunei F.V. prin primar, arătând că sentinţa civilă nr. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate a Statului Român din cartea funciară 2598, nu este opozabilă nici comunei şi nici statului, fiind dată într-un dosar în care aceste entităţi nu au figurat ca părţi şi nu au avut posibilitatea să-şi facă apărări. Mai mult, prin acţiunea în care s-a pronunţat această sentinţă, Comuna G. nu a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar instanţa nu a dispus acest lucru, de unde rezultă că reclamanta nu a prezentat un interes deosebit în redobândirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. A mai arătat petenta, că, între timp, s-a procedat la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor locuitori din FV, fiind eliberate peste 50 de titluri de proprietate, astfel încât retrocedarea terenului către Comuna G. ar aduce atingere principiului siguranţei raporturilor juridice.
Intimata Primăria comunei G. , prin primar a depus întâmpinare la plângerea petentei solicitând respingerea acesteia şi menţinerea încheierii nr.8976/24 iunie 2008 a OCPI Suceava – BCPI Rădăuţi.
În motivare, intimata a arătat că în baza sentinţei civile nr. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, s-a constat nulitatea absolută a actului de schimb constat prin procesul-verbal din 20 martie 1947 şi autorizat prin decizia nr. 383/7 martie 1947 a M.A.D. şi s-a constat că această decizie nu produce nici un fel de consecinţe juridice, astfel că înscrierea s-a radiat în baza art. 34 pct. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938, intabularea dreptului de proprietate al statului cu privire la p.f. 1462/80.
Deşi terenul de 119 ha izlaz se află pe raza unităţii administrativ teritoriale a comunei Frătăuţii Vechi, aceasta nu a fost niciodată intabulată cu dreptul de proprietate asupra p.f. 1462/80, încât nu justifică interes în această plângere.
Pe de altă parte, intimata a mai arătat că prin decizia nr. 42/22 ianuarie 1992 a Prefectului judeţului Suceava s-a restituit în proprietatea comunei F.V. suprafaţa de 119 ha teren izlaz, identică cu p.f. 1462/80.
Prin decizia civilă nr. 1560/23 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul Comunei G. şi a fost schimbată în totalitate sentinţa civilă nr. 961/26 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuţi, cu consecinţa admiterii plângerii ei şi a constatării nulităţii absolute parţiale a deciziei nr. 42/22 ianuarie 1992 a Prefectului judeţului Suceava cu privire la 119 ha teren izlaz, hotărârea tribunalului fiind menţinută de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 272/30 septembrie 2008, dată în dosar nr. 5732/39/2004.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a formulat cerere accesorie de intervenţie în interesul Primăriei comunei F.V. şi a arătat că sentinţa civilă nr. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi nu este opozabilă petentei, care nu a fost parte în proces, fiind lipsită de orice efecte juridice în ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară a p.f. 1462/80 teren arabil.
Prin sentinţa civilă nr. 2057/5 mai 2009, Judecătoria Rădăuţi a admis plângerea şi cererea de intervenţie accesorie, a desfiinţat încheierea nr. 8976/24 iunie 2008 pronunţată de OCPI Suceava – BCPI Rădăuţi în dosar nr. 8976/24 iunie 2008 cu revenire la înscrierea anterioară.
S-a reţinut că sentinţa civilă nr. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi nu este opozabilă Primăriei comunei F.V. şi nici Statului Român care nu a fost reprezentat prin Ministerul de Finanţe şi pe cale de consecinţă au fost încălcate dispoziţiilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 7/1996, Primăria comunei F.V. fiind titulara dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren conform titlului de proprietate nr. 1738/2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Comuna G. – prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A susţinut că în mod greşit s-a admis plângerea şi cererea de intervenţie accesorie cu motivarea că titlul în baza căruia s-a făcut înregistrarea în cartea funciară nu este opozabil petentei, deoarece era vizată radierea dreptului de proprietate al Statului Român, nicidecum al petentei. S-a mai arătat că aceasta nu a fost niciodată intabulată cu dreptul de proprietate asupra p. f. 1462/1980, iar comuna F.V. nu justifică interes în contestarea încheierii din litigiu, iar prin decizia nr. 272 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei Prefectului privind suprafaţa de 119 ha păşune.
Prin decizia nr. 327/21 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Comunei G. – prin primar. S-a reţinut în motivare că înscrierea s-a făcut în baza unui act neopozabil petentei, cât timp intimata nu are un titlu de anulare a dreptului petentei care să-i fie opozabil.
Împotriva deciziei a declarat recurs Comuna G. , prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.
A arătat, în dezvoltarea motivelor, că soluţia instanţei de apel este motivată cu argumente străine de obiectul pricinii, iar considerentele acestei decizii nu răspuns motivului de apel vizând lipsa de interes a petentei în formularea plângerii, care se apreciază, în speţă, în funcţie de menţiunile cuprinse în cartea funciară privind imobilul în cauză. A mai arătat că instanţei îi revenea obligaţia de a verifica doar modul în care registratorul de carte funciară a făcut aplicarea art. 33 din Legea 7/1996 raportat la art. 34 pct. 3 din aceeaşi lege, mai exact legalitatea radierii dreptului de proprietate al Statului Român, fără a aduce în discuţie prevederile art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996 care nu au legătură cu cauza.
A mai arătat că hotărârea recurată este nelegală, deoarece, parcela în litigiu avea ca proprietar tabular comuna H. care, începând din 1950, a făcut parte din comuna G. . În urma actului de schimb din 1947, proprietar tabular a devenit Statul Român, însă prin sentinţa civilă n r. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi s-a constatat nulitatea acestui schimb şi s-a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate al statului. Cum prin încheierea atacată s-a dispus, corelativ radierii dreptului statului, înscrierea dreptului de proprietate al recurentei, apreciază că încheierea este legală, prin aceasta renăscând efectele înscrierii anterioare, în sensul că proprietar tabular este Comuna H. m succedată în drepturi de comuna G. .
Mai arată recurenta că, titlul de proprietate emis în favoarea comunei Frătăuţii Vechi, are la bază Decizia nr. 42/22 ianuarie 1992 a Prefectului Judeţului Suceava, a cărei nulitate absolută parţială (pentru cele 119 ha) a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că petenta Comuna F.V. nu are calitatea de proprietar al terenului izlaz.
A concluzionat susţinând că radierea intabulării Statului Român s-a dispus în baza unei sentinţe opozabile acestuia, iar înscrierea dreptului de proprietate al recurentei s-a dispus în baza menţiunilor de carte funciară anterioare înscrierii Statului Român, care atestă că proprietar tabular iniţial era Comuna H. .
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea deciziei. A argumentat existenţa interesului în promovarea acţiunii prin aceea că este posesoarea titlului de proprietate nr. 1738/2009 cu privire la acest teren. A susţinut că sentinţa prin care s-a dispus radierea dreptului statului nu este opozabilă nici acestuia, nici petentei, fapt care o face lipsită de efecte juridice, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Mai arată că, potrivit art. 44 din Legea 18/1991 terenurile provenite din fostele islazuri comunale se restituie în proprietatea sau administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni, iar petenta a eliberat deja un număr de peste 50 de titluri de proprietate în favoarea cetăţenilor săi.
Analizând actele dosarului şi având în vedere motivele de recurs formulate, Curtea constată următoarele:
Excepţia lipsei de interes a fost invocată de intimată încă de la instanţa de fond, prin întâmpinare, considerentele sentinţei făcând referire la motivele respingerii acestei excepţii. Instanţa de apel, în motivarea deciziei, nu a făcut referiri exacte la acest aspect, însă, din considerente, rezultă că a avut în vedere titlul de proprietate al comunei FV, precum şi faptul că intimata nu deţine niciun act din care să rezulte anularea titlului petentei.
În mod corect tribunalul a menţinut soluţia de respingere a acestei excepţii, motivat de faptul că titlul de proprietate nr. 1738 din 19 februarie 2009 emis de Comisia Judeţeană Suceava în favoarea comunei F.V. nu este anulat şi a fost emis după pronunţarea deciziei civile nr. 272/30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, care a menţinut soluţia de anulare a Deciziei nr. 42/22 ianuarie 1992 emisă de Prefectul Judeţului Suceava. Mai mult, calitatea de persoană interesată rezultă şi din dispoziţiile art. 44 din Legea 18/1991, care prevăd trecerea fostelor islazuri în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află, precum şi din faptul că însăşi cartea funciară în care s-au operat înscrierile este a comunei FV.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că verificarea legalităţii radierii dreptului de proprietate al Statului Român implică verificarea îndeplinirii condiţiilor enumerate de art. 48 din Legea nr. 7/1996. În cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară, registratorul verifică actul prezentat pentru înscriere sub aspectul îndeplinirii condiţiilor formale de valabilitate, iar prin intermediul plângerii împotriva încheierii registratorului, persoana interesată obţine verificarea pe cale judecătorească a legalităţii soluţiei de admitere sau respingere.
Diferit de aceasta, pe calea acţiunii în rectificarea cărţii funciare se urmăreşte radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii în cartea funciară, atunci când aceasta nu mai corespunde cu situaţia reală. Instanţa este investită cu verificarea fondului dreptului, rectificarea fiind dispusă numai pe baza unei hotărâri prin care s-a stabilit că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, că dreptul a fost greşit calificat, că nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia
s-a făcut înscrierea.
În raport de cele arătate anterior, susţinerile petentei în sensul că instanţa trebuia să verifice modul în care registratorul de carte funciară a făcut aplicarea articolelor 33 şi 34 din Legea 7/1996, şi că, prin radierea înscrierii Statului Român au renăscut efectele înscrierii anterioare, proprietar tabular redevenind Comuna H. , succedată în drepturi de Comuna G. , nu pot fi reţinute.
Prin cererea de înscriere adresată OCPI Suceava, Biroul Rădăuţi (fila 3 dosar 30/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi), recurenta-intimată Comuna G. – prin primar a solicitat, prin completarea rubricii „obiectul înscrierii”, intabularea dreptului de proprietate cu privire la parcela care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 1735/14 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi. Prin încheierea atacată s-a dispus, în consecinţă, doar cu privire la intabularea dreptului de proprietate al Comunei G. pentru parcela 1462/80.
Potrivit art. 22 din Legea 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută, iar potrivit art. 47 din aceeaşi lege solicitantul trebuie să ataşeze la cererea de înscriere înscrisul original sau copia legalizată a acestuia ori hotărârea judecătorească cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. În cauza de faţă, hotărârea judecătorească în baza căreia recurenta a solicitat intabularea, respectiv sentinţa civilă nr. 1735/2008 a Judecătoriei Rădăuţi, nu conţine menţiunea repunerii părţilor în situaţia anterioară pentru a fi suficientă pentru intabularea dreptului său de proprietate, iar registratorul de carte funciară a admis cererea şi a dispus intabularea Comunei G. cu încălcarea dispoziţiilor art. 45, 55 şi 63 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de şi carte funciară, doar în baza sentinţei amintite mai sus.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la faptul că, prin efectul radierii intabulării dreptului de proprietate al statului în baza sentinţei menţionate, operează de drept repunerea părţilor în situaţia anterioară. Aceasta pentru că, la momentul înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în urma schimbului intervenit în anul 1947, intabularea s-a realizat după radierea dreptului proprietarului anterior (Comuna H. ), radiere care se menţine, pentru o nouă intabulare a vechiului proprietar fiind nevoie de acte doveditoare sau de menţiunea repunerii în situaţia anterioară, în cazul hotărârilor judecătoreşti. Sub aspectul lipsei acestei menţiuni, titlul recurentei nu este opozabil titularului dreptului înscris în cartea funciară, astfel că în mod nelegal a fost admisă cererea de intabulare formulată de Comuna G. .
