– Legea nr. 19/2000: art. 2 lit. e)
– Anexa la O.G. nr. 4/2005: pct. 6
Potrivit pct. 6 din anexa O.G. nr. 4/2005, veniturile suplimentare cu caracter permanent, inclusiv în acord global, denumite generic venituri salariale, pentru care s-au plătit contribuţii la asigurări sociale, trebuie luate în calcul, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajului anual şi lunar pe baza căruia se calculează drepturile de pensie, conform principiului fundamental al contributivităţii.
(Decizia nr. 11/R din 8.01.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin sentinţa civilă nr. 2260/13.06.2008 a Tribunalului Teleorman, Secţia pentru conflicte de muncă, asigurări sociale şi administrativ fiscal, s-a admis acţiunea formulată de contestatoarea L.N., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, dispunându-se modificarea deciziei nr. 90756/27.11.2006, prin
recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în sensul luării în calcul şi a drepturilor băneşti prevăzute în adeverinţa nr. 488/25.03.2008 emisă de SC S. SA Alexandria.
Intimata a declarat recurs, criticând sentinţa precitată, în esenţă, sub următoarele aspecte:
– instanţa a încălcat prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, care stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă”;
– diferenţa de salariu pe care contestatoarea consideră că trebuie să i se ia în calcul, nu este un spor cu caracter permanent, aşa cum greşit reţine în instanţa, ci este rezultatul muncii în acord global pe care a desfăşurat-o reclamanta;
– instanţa a încălcat şi prevederile pct. 6 din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, în care se precizează în mod clar că nu sunt luate în calcul la stabilirea pensiilor, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.20001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin întâmpinare, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a ll-a C. pr. civ. şi apreciind că, în raport de pretenţiile deduse judecăţii, de probatoriul administrat şi de normele juridice incidente, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt şi de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, din conţinutul adeverinţei menţionate în dispozitivul sentinţei atacate rezultă că pentru veniturile la care se face referire – venituri realizate de intimata-contestatoare şi care nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de ale acesteia – s-au plătit cotele corespunzătoare de contribuţii de asigurări sociale.
Aceasta înseamnă că aceste venituri au fost plătite din fondul de salarii şi deci au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare. Mai mult, menţiunile din adeverinţa respectivă (dosar fond) confirmă faptul că este vorba despre venituri salariale cu caracter permanent realizate în perioada 01.01.1981 – 16.06.1986.
Or, date fiind prevederile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care instituie principiul fundamental al contributivităţii în sistemul asigurărilor sociale de stat – conform cărora drepturile de asigurări sociale, deci şi cel la pensie, se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite -, este evident că veniturile anterior indicate trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului anual şi lunar, pe baza căruia se calculează drepturile de ale intimatei-persoane fizice.
în speţă, din acest punct de vedere sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 78 alin. 1 din aceeaşi lege, care statuează, printre altele, că numărul de puncte realizat în fiecare lună (de persoana fizică asigurată, adică intimata-contestatoare) se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
în raport de cele ce preced, este evident că nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că Tribunalul ar fi încălcat prevederile pct. 6 din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, căci, aşa cum s-a arătat anterior, veniturile din adeverinţă au constituit, în realitate, drepturi salariale cu caracter permanent încasate de intimata-persoană fizică.
Nicăieri în cuprinsul adeverinţei nu se menţionează faptul că drepturile băneşti la care face trimitere ar avea ca temei munca în acord global prestată de autoarea
contestaţiei, ceea ce face să nu poată fi reţinută nici susţinerea recurentei că nu ar fi vorba de un spor cu caracter permanent, ci rezultatul muncii în acord global desfăşurată de intimată.
Cât priveşte afirmaţia recurentei în sensul că prima instanţă nu ar fi respectat dispoziţiile art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, nici aceasta nu este întemeiată, deoarece în speţă trebuie să se dea prioritate prevederilor speciale şi derogatorii ale art. 4 din O.U.G. nr. 4/2005 (în speciale cele ale alin. 4), care conferă forţă probatorie şi adeverinţelor emise de unităţile angajatoare, categorie în care se înscrie şi adeverinţa nr. 488/2:5.03.2008 eliberată de SC S. SA Alexandria.
