Simplul fapt că baloţii aveau dimensiuni mari, nu justifică aprecierea comisiei că lipsa provine de la încărcare, după cum, în lipsa unui experiment, susţinerea că baloţii nu ar fi încăput 9 bucăţi în vagon, este
lipsită de suport probator.
Pe de altă parte, organele de urmărire penală au identificat autorii sustragerii, vagonul fiind depistat fără sigilii la uşă.
Dată fiind natura distinctă a raporturilor juridice dintre recurentă şi intimată, care se întemeiază pe contractul de transport şi, având în vedere prezumţia conţinută de art. 26 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959 şi probele administrate în cauză, rezultă culpa cărăuşului în producerea prejudiciului.
(Secţia comercială, decizia nr. 285/13.06.1990)
I.F.L.P.B. a solicitat obligarea R.C.F.B. la plata sumei de 110.372,80 lei, reprezentând valoarea unui număr de 26 baloţi de lână care au fost sustraşi pe timpul transportului, de autori identificaţi, a căror răspundere a fost angajată în condiţiile Codului penal.
Prin sentinţa civilă nr. 5.628/1.12.1989 a fost admisă acţiunea, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantei suma de 110.372,80 lei, contravaloare marfă şi 1.656 lei, cheltuieli de judecată, cu motivarea că lipsa s-a produs pe timpul transportului, astfel cum rezultă din actul de constatare încheiat cu delegatul staţiei B. Triaj şi Miliţia T.F., fiind citate dispoziţiile art. 38 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959 şi art. 37 din Legea nr. 3/ 1988.
Pârâta a declarat recurs, formulând critici pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând, în esenţă, în greşita obligare la plata sumei de 110.372,50 lei, în condiţiile în care valoarea lipsei era de 33.520 lei. Valoarea pagubei, a arătat, în acelaşi sens, recurenta, nu poate să depăşească echivalentul valoric al cantităţii de 80 Kg. lână, de vreme ce organele de urmărire penală au constat că din vagon s-a sustras cantitatea de 90 Kg. lână, din care 10 Kg. s-au recuperat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea documentului de transport, precum şi a celorlalte acte care au însoţit transportul, rezultă că vagonul nr. 80.642 a fost depistat fără sigilii în staţia B. Triaj, la data de 12.02.1989, aşa încât, în prezenţa comisiei din care au făcut parte delegatul staţiei C.F. şi a Miliţiei T.F., s-a constatat lipsa unui număr de 23 baloţi de lână, faţă de numărul de 26 înscris în avizul de expediţie, menţionându-se că, datorită faptului că baloţii sunt mari, lipsa provine de la încărcare.
Această motivare a lipsei nu este reală, de vreme ce organele de urmărire penală au identificat autorii sustragerii, vagonul fiind depistat fără sigilii la uşă.
Simplul fapt că baloţii aveau dimensiuni mari, nu justifică aprecierea comisiei că lipsa provine de la încărcare, după cum, în lipsa unui experiment, susţinerea că baloţii nu ar fi încăput în vagon, este lipsită de suport probator.
Din nici un înscris aflat la dosar nu rezultă că lipsa constatată la vagonul nr. 80.642 este de numai 90 Kg., fiind irelevantă împrejurarea că la percheziţia efectuată de organele de urmărire penală s-a recuperat numai cantitatea de 10 Kg. lână, la lipsa totală constatată la transportul menţionat, nu la cantitatea recunoscută ca lipsă de unii autori ai sustragerii.
Este evident că, în aceste condiţii, recurenta nu se putea constitui parte civilă decât pentru cantitatea care a rezultat din probele administrate în cauza penală.
Această împrejurare nu este de natură să limiteze răspunderea cărăuşului, sub aspectul întinderii prejudiciului.
Faţă de probele administrate în litigiul dintre cărăuş şi predător, în care constatările s-au făcut în condiţiile Regulamentului aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959, prin asistarea la recepţie a şefului staţiei şi a miliţiei T.F., cu sublinierea că nu sunt obligatorii concluziile comisiei în legătură cu motivarea cauzelor posibile ale lipsei, dacă nu se coroborează cu constatările consemnate de aceeaşi comisie, dată fiind natura distinctă a raporturilor juridice dintre recurentă şi intimată, care se întemeiază pe contractul de transport şi având în vedere prezumţia conţinută de art. 26 din Regulamentul citat mai sus, potrivit căreia transportul este în regulă dacă a fost preluat de cărăuş, faţă şi de împrejurarea că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că furnizorul a predat pentru transport mai puţin cu 3 baloţi, corect instanţa de fond a reţinut culpa cărăuşului în producerea prejudiciului.
în ce priveşte cuantumul daunei, criticile sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, din calculul recurentei, rezultă că aceasta nu a avut în vedere preţul diferenţiat al paleţilor şi preţul ambalajelor.
Astfel fiind, în conformitate cu art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959 şi Legea nr. 3/1988, a se vedea nota
de la speţa nr. 24.
