ORDONANTA PRESEDENTIALA.
CONDITII DE ADMISIBILITATE
Art. 581 al. 1 Cod procedura civila
Potrivit art. 581 al. 1 Cod procedura civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Decizia civila nr. 2621/09.11.2011-R a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 7016/83/2011
Prin sentinta civila nr. 910/LMA din 7 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 7016/83/2011, s-a admis cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta M. R., în contradictoriu cu C.J.P.S.M., si, în consecinta:
S-a suspendat executarea Deciziei nr.183258/18.08.2011 emisa de C.J.P.S.M pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei obiect al dosarului nr.7015/83/2011.
S-a mentinut în plata pensia stabilita prin Decizia nr.183258/07.01.2010 emisa de C.J.P.S.M.
Pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei diferenta dintre cuantumul net la pensiei aflate în plata anterior deciziei suspendate si pensia neta achitata în cursul lunii august 2011.
Pentru a pronunta în acest mod, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele aspecte:
Art.581 alin.1 Cod proc.civ. – temeiul legal al cererii reclamantei – prevede ca instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Pe baza analizei acestei norme, pe cale jurisprudentiala si doctrinara s-au stabilit conditiile de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala: urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Întrucât, pe de o parte, masura solicitata este eminamente temporara (suspendarea deciziei pâna la solutionarea dosarului nr.7015/83/2011) si nu exista pericolul prejudecarii fondului (în cauza de fata se examineaza oportunitatea si legalitatea suspendarii deciziei, în timp ce în dosarul de fond urmeaza a fi verificata legalitatea deciziei de revizuire a pensiei), si, întrucât, pe de alta parte, pârâta nu a formulat aparari în aceasta privinta, tribunalul va considera ca cererea reclamantei îndeplineste atât cerinta caracterului temporar al masurii, cât si cerinta neprejudicierii fondului.
Asa încât, instanta a verificat prima conditie care justifica folosirea ordonantei presedintiale, anume, urgenta.
Mai întâi, tribunalul a retinut, pe baza înscrisurilor depuse în probatiune, ca reclamantei i-a fost diminuata pensia de la suma de 5079 lei la suma de 1314 lei si, totodata, ca nivelul lunar al cheltuielilor acesteia pentru utilitati, hrana, medicamente, alimente, rate bancare se cifreaza la o suma apropiata de nivelul pensiei.
În al doilea rând, tribunalul a constatat ca pârâta nu a ridicat nicio obiectie cu privire la aceste împrejurari de ordin factual.
Revizuirea severa a pensiei la suma de 1314 lei, în conditiile în care cuantumul cheltuielilor lunare ale beneficiarului pensiei se apropie de aceasta suma, o plaseaza pe reclamanta într-o situatie limita în care, în mod evident, nu poate face fata angajamentelor lunare asumate cu prudenta. Prejudiciul material suferit este sigur în privinta producerii si imprevizibil în privinta nivelului si componentelor sale.
Pe de alta parte, o asemenea masura este apta sa produca urmari negative si în planul vietii psihice a reclamantei si, astfel, sa-i cauzeze si însemnate daune morale.
Prin urmare, fiind iminenta si producerea unor daune morale, ideea ca un prejudiciu material este întotdeauna reparabil nu este în masura sa anihileze cererea reclamantei, dupa cum un asemenea efect nu-l poate avea nici apararea pârâtei întemeiata pe prezumtia solvabilitatii statului.
În sfârsit, tribunalul a retinut ca nu poate fi acceptata nici ultima aparare a pârâtei, structurata pe concluzia desprinsa din cercetarea aparentei dreptului, în parte, pentru ca prin decizia de revizuire nu este negat dreptul la al reclamantei, ci doar nivelul dreptului, si, în parte, fiindca diminuarile anterioare, asemanatoare celei de fata, au fost apreciate de catre majoritatea instantelor de judecata nationale ca fiind nevalabile din cauza încalcarii unor norme Conventionale.
Constatând, asadar, ca cererea reclamantei îndeplineste toate conditiile legale, tribunalul a admis-o.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.581 si art.582 alin.1 Cod proc.civ., a admis cererea reclamantei, dispunând: suspendarea executarii Deciziei nr.183258/18.08.2011 emisa de C.J.P.S.M pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei obiect al dos.nr.7015/83/2011; mentinerea în plata a pensiei stabilita prin Decizia nr.183258/07.01.2010 emisa de C.J.P.S.M; obligarea pârâtei la plata catre reclamanta a diferentei dintre cuantumul net al pensiei aflata în plata anterior deciziei suspendate si pensia neta achitata în cursul lunii august 2011.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs intimata C.J.P.S.M., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotarârii recurate în sensul respingerii cererii de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta M.R..
În dezvoltarea motivelor de recurs critica recurenta hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie aratând ca masura vremelnica prevazuta de textul precitat si solicitarea formulata de catre reclamanta trebuie sa fie justificata prin dovedirea unei urgente în pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Existenta unei situatii de urgenta se apreciaza de la caz la caz.
Subliniaza ca în cauza, suspendarea efectelor deciziei de pensionare, prin care s-a revizuit pensia reclamantei, s-ar justifica numai daca pensia acesteia ar fi suferit o diminuare care ar fi adus-o într-o situatie pecuniara dificila si greu de suportat.
Ori, art. 1 alin. 1 din OUG. Nr. 59/2001 prevad în mod expres ca obiectul revizuirii îl constituie pensiile prevazute de art. 1 lit. c- h Legea nr. 119/2010 care au facut obiectul recalcularii conform prevederile acestei legi, iar raportat la drepturile la astfel cum acestea au fost recalculate în temeiul Legii 119/2010, cuantumul pensiei revizuite în temeiul OUG. 59/2011 nu sufera modificari semnificative.
În consecinta, sustine ca nu este îndeplinita conditia existentei unei pagube prevazuta de art. 581 alin. 1 Cod procedura civila.
De asemenea, arata ca urgenta exista în masura în care revizuirea pensiei reclamantei ar fi cauzata de o situatie materiala sub un nivel de trai acceptabil, ori, chiar dupa revizuirea pensiei reclamantei i se cuvine o pensie de 1.314 lei, cu mult mai mare decât venitul minim garantat pentru o persoana, ceea ce exclude conditia urgentei.
De asemenea trimiterea la dispozitiile OUG 71/2009 este neavenita, întrucât se refera la drepturi salariale stabilite prin titluri executorii si nu la drepturile de pensie.
În cele din urma se arata ca reclamanta nu a facut dovada dreptului alegat (aparenta temeiniciei contestarii deciziei de pensionare) în conditiile în care actul administrativ atacat a fost emis în baza unui act normativ în vigoare si se bucura de prezumtia de temeinicie.
Prin concluziile scrise intimata M.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii recurate.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate instanta l-a constatat a fi nefondat, urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmeaza:
Prin decizia nr. 183258/30.09.2010 emisa de intimata C.J.P.S.M. s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantei – intimate M. R. în temeiul Legii 119/2010 cu utilizarea metodologiei de calcul prevazuta de HG. 737/2010.
Prin decizia nr. 2321/R/07.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.11.322/83/2010 s-a dispus suspendarea pe calea ordonantei presedintiale a deciziei mai sus indicate pâna la solutionarea pe fond a dosarului cu nr. 11.215/83/2010 aflat pe rolul Curtii de Apel Oradea.
Ulterior urmare a intrarii în vigoare a OUG nr. 59/26 iunie 2011, în temeiul art. 1 alin. 1 si 2 din acest act normativ, recurenta – pârâta a procedat la revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c-h din Legea 119/2010, deci inclusiv si la revizuirea pensiei reclamantei, emitându-se în acest sens decizia de revizuire nr. 153727/19 iulie 2011, pensia fiind pusa în plata în noul cuantum începând cu data de 1 august 2011.
Potrivit dispozitiilor art. 581 alin. 1 Cod procedura civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cât priveste cea dintâi conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale, respectiv urgenta, instanta de recurs a apreciat ca în corect prima instanta a retinut a fi îndeplinita în cauza, fiind evident ca diminuarea considerabila a drepturilor de pensie astfel cum a avut loc prin decizia contestata este de natura sa afecteze onoarea obligatiilor financiare pe care reclamanta le are, fiind justificata asadar de paguba iminenta pe care ar putea sa o provoace executarea unei astfel de decizii, ce ar duce la privarea sa pe o perioada nedefinita de timp de sume de bani semnificative pe care a contat la deschiderea drepturilor la pensie.
Prin urmare, s-a constatat a fi îndeplinita conditia urgentei, iar pâna la momentul pâna la care s-a dispus masura suspendarii (solutionarea irevocabila a contestatiei împotriva deciziei de pensionare) este îndeplinita si conditia vremelniciei.
Totodata s-a constatat ca masura nu prejudeca fondul, iar în ceea ce priveste aparenta dreptului, nu se poate sustine ca aceasta nu ar fi în favoarea reclamantei.
În acest sens s-a avut în vedere faptul ca prezenta recalculare dispusa într-adevar în temeiul unui act normativ nou (OUG 59/2011) este reluarea unei reduceri identice dispusa anterior în temeiul art. 3 si 4 din Legea 119/2010.
Ori, în privinta recalcularii pensiilor speciale dispuse în temeiul Legii nr.119/2010, data fiind practica neunitara în materie, Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata cu solutionarea unui recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispozitiilor Legii nr.119/2010 raportat la art. 20 alin. 2 din Constitutie, art. 1 din Protocolul 1 aditional la CEDO si art. 14 din Conventie, recurs nesolutionat în prezent.
Astfel, pentru identitate de ratiune, chiar daca recalcularea are la baza un act normativ în vigoare, instanta a apreciat ca si în speta de fata se impune suspendarea deciziei de recalculare, urmând ca temeiurile recalcularii sa fie verificate în cadrul contestatiei pe fond.
Fata de cele ce preced, neputând fi retinute criticile invocate la adresa hotarârii recurate, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila s-a respins recursul ca nefondat, fiind mentinuta ca legala si temeinica hotarârea recurata.
