Penalităţile de întârziere nu îşi găsesc aplicarea în cauză, întrucât suma pretinsă nu derivă dintr-o obligaţie care are ca obiect o sumă de bani, taxele de imobilizare reprezentând o sancţiune prevăzută de o lege specială.
(Secţia comercială, decizia nr. 327/2.03.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 5.283/12.05.1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea reclamantei R.C.F.B. împotriva pârâtei S.C. „C”-S.A., privind plata sumei de 293.040 lei, tarife imobilizare, 100.650 lei, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, din actele depuse în susţinerea pretenţiilor, nu rezultă că angajatul pârâtei, responsabil cu C.F., ar fi confirmat cu semnătura şi ştampila, data şi ora introducerii vagoanelor la descărcare.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel R.C.F.B., criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt motivat de faptul că, aşa cum rezultă din copiile xerox anexate condicii de avizare, la sosirea vagoanelor, societatea a fost avizată, angajatul acesteia semnând şi aplicând ştampila la toate poziţiile în care apar vagoane pentru beneficiara pârâtă.
Intimata S.C. „G”-S.A. a depus întâmpinare, prin care arată că nota de constatare nr. 2/1995 a fost achitată cu ordinul de plată nr. 542/1995, iar pentru celelalte note de constatare contestă punerea vagoanelor la dispoziţie, având în vedere că a fost anunţat din timp şi, pe de altă parte, nu s-au depus scrisorile de transport în dovedirea calităţii procesuale active.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu susţinerile părţilor, tribunalul apreciază că prin probele administrate în condiţiile art. 46 Cod comercial, apelanta-reclamantă a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor ce-i reveneau în calitate de cărăuş, potrivit dispoziţiilor Tarifului local de mărfuri.
Astfel, aşa cum rezultă din copiile xerox anexate şi prezentate cu original, pârâta beneficiară a semnat şi ştampilat poziţiile vagoanelor în momentul
în care a fost avizată de sosirea acestora în zilele de 4.11.1994-14.11.1994; 12.01.1995;8.02.1995; 9.02.1995.
Confruntând datele din condica de avizare şi notele de constatare anexate, tribunalul, constată că în speţă s-a respectat termenul prevăzut de T.L.M., de la data avizării până la data punerii vagoanelor la descărcare, respectiv 3 ore, astfel că susţinerea intimatei-pârâte nu poate fi luată în considerare.
De altfel, nici susţinerea făcută pe cale de apărare, şi nu ca excepţie, că reclamanta-apelantă nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, nu poate fi avută în vedere, atâta timp cât a semnat de avizarea vagoanelor, a procedat la descărcarea acestora şi a achitat nota de constatare nr. 2/1995, în valoare de 55.720 lei.
în aceste condiţii, având în vedere că suma de 55.720 lei a fost achitată, pretenţiile reclamantei apelante se justifică pentru diferenţa de 237.320 lei, tarife imobilizare.
Nu pot fi acordate nici penalităţile de întârziere în decontare, având în vedere că sancţiunile prevăzute de T.L.M. privind neoperarea în termenul liber tarifar a vagoanelor au caracter penalizator, situaţie în care daunele moratorii sub forma penalităţilor de întârziere nu-şi găsesc aplicarea în cauză, întrucât suma pretinsă nu reprezintă o obligaţie care are ca obiect o sumă de bani, taxele de imobilizare reprezentând o sancţiune prevăzută de o lege specială.
