Art. 292 al. 1; art. 281 al. 1 Cod procedura civila
În dreptul procesual civil român sistemul civil de atac este guvernat de principiul unicitatii în sensul ca, caile de atac pot fi folosite o singura data si numai în ordinea stabilita de cod, daca legea nu dispune altfel.
Decizia civila nr. 2622/R din 9 noiembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 4187/296/2010
Prin sentinta civila nr. 5750/20.10.2010 pronuntata în dosar nr.4187/296/2010, Judecatoria Satu Mare a admis în parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtii S.I., în calitate de mostenitoare a defunctei K. E., B. S., B. E. , S. S., V. E., K. I, K. E., K. S.F., si în consecinta a constatat nulitatea absoluta si partiala a contractului de vânzare cumparare autentificat cu nr. 968/2000 încheiat de defuncta K. E. si pârâtii B. S. si B. E. pentru parcela cu nr.top 216/7 înscrisa în CF 110 ned.Ambud. A constatat ca pârâta S. S. si defunctul K. S. au dobândit în cote egale de 1/2 parte, prin testamentul încheiat de def.K. M. sen., dreptul de proprietate asupra terenului de mai sus, înscris si în CF vechi 71 Ambud. A constatat ca între reclamant si pârâta S. S. s-a încheiat la 19.05.1995 un contract de vânzare cumparare sub semnatura privata pentru suprafata de 4627 mp. din nr. top 216/7. A fost obligata pârâta sa încheie act autentic pentru acest teren, în sens contrar hotarârea atacata va tine loc de act autentic. S-a constatat ca între reclamant si defunctul Karoly Stefan Vasile s-a încheiat la 10.12.1998 un contract de schimb sub semnatura privata pentru suprafata de 0,42 ha din nr. top 216/7. Au fost obligati pârâtii V. E. s.m.d, în calitate de mostenitori ai defunctului K. S. V. sa încheie act autentic de schimb pentru acest teren, în sens contrar hotarârea atacata va tine loc de acesta. Au fost respinse restul pretentiilor formulate. Au fost obligati pârâtii B. sa achite reclamantului 376 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
1. Capatul de cerere privind constatarea calitatii de mostenitori testamentari a pârâtei S.S. si a defunctului K. S., dupa K. M. sen. a fost dovedita prin testamentul depus la dosar, recunoscut si în sentinta data în dosar nr.10731/2000, pentru anularea TP emis pe numele lui Karoly Etel. Dreptul astfel obtinut este opozabil tertilor si fara înscriere în cartea funciara.
Proprietatea bunurilor se dobândeste si se transmite prin succesiune, asa cum arata disp. art. 644 C.civ., iar succesiunile se deschid prin moarte. Potrivit art. 650 Cod civ., patrimoniul succesoral se poate transmite si în temeiul vointei celui ce lasa mostenirea, manifestata prin testament. Actul depus la dosar îndeplineste conditiile prev. de disp. art. 800 – 858 C. civ, fiind perfect, iar acesta nu a fost atacat de nici o parte.
Fata de cele de mai sus instanta de fond, în baza disp. indicate, a admis acest capat de cerere.
2. Vânzarea cotei de 1/2 parte din imobilului înscris sub nr. top 216/7 de catre pârâta S.S. în anul 1995 si schimbul pentru cota de 1/2 parte din acelasi nr. top intervenit între reclamant si defunctul K.S. au fost dovedite cu actele sub semnatura privata depuse la dosar.
Potrivit disp. art. 969 Cod civ., conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante. Partile nu au încheiat un contract deoarece actele depuse la dosar nu îndeplinesc conditiile de valabilitate prev.de disp.Legii 54/1998. Aceste acte au valoarea unor antecontracte. Bazat pe principiul executarii în natura a obligatiilor si pe cel al repararii în natura a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea obligatiilor asumate, principii ce se desprind din disp. art. 1073 si 1077 Cod civ., este admisibila pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care sa tina loc de acte autentice pentru transmiterea si intabularea dreptului de proprietate.
În aceasta situatie, instanta de fond, constatând ca sunt întrunite si conditiile promovarii unei actiuni în conformitate cu disp. art. 111 Cod proc. civ., a admis si acest capat de cerere si a obligat pârâta S. S. si mostenitorii defunctului K. S.V. sa încheie acte autentice cu reclamantul, în sens contrar hotarârea va tine loc de aceasta.
De altfel pârâtii nici nu s-au opus acestor capete de cerere.
3. Pentru solutionarea capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute si partiale a contractului autentic de vânzare cumparare încheiat de K.E. cu pârâtii B. instanta de fond a retinut urmatoarele:
La interogator defuncta vânzatoare a declarat ca stia ca reclamantul foloseste terenul în litigiu din anul 1995, desi era terenul ei, nu stia ca i s-a anulat TP pentru acest nr. top desi a fost prezenta la dezbateri si a avut si aparator si nici nu a înstiintat cumparatorii B., care îi sunt rude, de acest aspect.
Pârâtii B., pe de alta parte, au cumparat într-adevar terenul înainte de anularea partiala a TP, dar la interogator au recunoscut ca reclamantul folosea anterior terenul, însa nu stiau sigur în ce baza. În anul 2000 l-au lucrat ei, iar apoi reclamantul le-a cerut sa paraseasca terenul.
Atitudinea pârâtilor este destul de bizara: cumpara un teren in anul 2000, sunt alungati de pe teren, desi acest aspect e confirmat doar de un martor caruia i s-au confesat si caruia, la fel de mirat, ii spun ca nu au vrut sa faca scandal, declarat ca le-a fost frica de reclamant care era un fost politist si apoi brusc, in anul 2008, isi suprima frica si pornesc o actiune in revendicare.
Este greu de crezut ca un adevarat proprietar sa nu fie interesat de soarta terenului sau, sa nu se întrebe de ce îl foloseste altcineva si cu ce drept iar atunci când afla nu cere anularea actului.
Defuncta vânzatoare a mai promovat împotriva lui K. S. in anul 1992 o actiune in revendicare pentru un alt teren, dar pe cel din litigiu nu îl revendica, de unde se poate deduce ca avea reprezentarea ca acest imobil, intr-un mod sau altul, nu îi apartine.
În plus exista acel act restituit de IPJ Satu Mare care reprezinta sesizarea facuta de pârâtul B. S. împotriva lui K. S.V. si S. S. pentru tulburare in posesia terenului de sub nr. top 216/7. Se arata ca terenul apare pe TP al matusii sale, K.E. dar este folosit in mod abuziv de cei doi care l-au si vândut in anul 1994 lui B. F.. Cererea e datata 19.07.2000. Apoi s-a mai facut o plângere la aceeasi data împotriva lui K. S.V., aratând ca acesta a folosit abuziv terenul din litigiu si apoi a facut un schimb cu B. F.si un denunt penal pentru fals in înscrisuri sub semnatura privata.
Toate acestea acte denota ca atât vânzatoarea, cât si cumparatorii B.au discutat de problemele legate de aceasta parcela de teren si stiau ca fusese data reclamantului.
Aceste acte-sesizari nu au fost desfiintate.
La toate acestea s-au adaugat declaratiile martorilor care au aratat ca reclamantul foloseste inca din anul 1995 terenul in litigiu.
Fiind anulat TP pentru suprafata de teren din litigiu sigur ca in speta sunt aplicabile principiile de drept ,,resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis,, si ,,accesorium sequitur principale,,.
La acestea s-a adaugat si concluzia la care a ajuns instanta in urma analizei actului autentic, respectiv aceea ca actul este lovit de nulitate absoluta, existând o cauza ilicita si imorala.
Cauza, ca si element al contractului, înseamna scopul in vederea realizarii caruia s-a încheiat contractul.
Potrivit art. 966 Cod civ., obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea niciun efect. Art.968 Cod civ. defineste cauza ilicita ca fiind aceea care este prohibita de lege sau contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
Contractul de vânzare-cumparare are o cauza ilicita si imorala. Acesta a fost încheiat in conditiile in care partile, rude intre ele, stiau ca terenul nu este in posesia si folosinta vanzatoarei. Ca terenul este lucrat de altcineva, dar acest lucru nu ii impiedica sa faca abstractie de acesta aspect si sa incheie un contract autentic.
Prin urmare, contractul de vânzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta.
4. Legat de operatiunile ce trebuie efectuate in cartea funciara, respectiv radierea sa dispuna radierea dreptului de proprietate al pârâtei defuncte Bozso Etel din CF 110 ned. Ambud si al pârâtilor Bozso Sandor si Boszo Elisabeta din CF 111 ned. Ambud, inscrierea in CF vechi 71 Ambud a terenului in litigiu pe numele pârâtei Sulyok Sarolta Ema si a defunctului Karoly Stefan Vasile cu titlu juridic mostenire, in cote egale de 1/2 parte, intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantului cu titlu juridic cumparare si schimb, pe întregul nr. top 216/7 dar in CF veci instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 17 din Decr.Lege 115/1938 drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai daca între cel care da si cel care primeste dreptul este acord de vointa asupra constituirii sau stramutarii, în temeiul unei cauze aratate, iar constituirea sau stramutarea a fost înscrisa în cartea funciara. Hotarârea judecatoreasca va înlocui acordul de vointa sau consimtamântul. Art. 46 din decret mai arata ca intabularea unui drept real se va putea incuviinta numai si în temeiul unei hotarâri judecatoresti desavarsite. Art. 22 arata ca cel care s-a obligat sa stramute sau sa constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator sa-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept. Daca cel obligat nu preda înscrisul trebuitor, partea va putea cere instantei judecatoresti sa dispuna înscrierea. Potrivit deciziei nr. XXI pronuntata de Înalta Curte de Casatiei si Justitie in dosar nr. 20/2005, la data de 12.12.2005 actiunile de carte funciara ce au ca si obiect inscrierea in cartea funciara a unor drepturi reale imobiliare prevazute in acte juridice valabil încheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996 sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului Lege nr. 115/1938.
Contractul de vânzare-cumparare încheiat de reclamant e reglementat de Decr. Lege 115/1938 deoarece a fost încheiat in anul 1995, iar restul actelor sunt supuse Legii 7/1996, fiind încheiate ulterior.
Operatiunile nu se mai pot efectua in CF vechi deoarece pentru aceste terenuri s-a aplicat Legea 18/1991, s-au emis titluri de proprietate si s-au deschis coli noi nedefinitive. Prin urmare, imobilul figureaza atât in CF vechi, cât si in coli noi de CF.
Pentru lamurirea situatiei cadastrale s-a retinut ca trebuie depusa documentatia care va stabili ca exista aceasta identitate.
Mai mult, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul 633/2006, aceasta operatiune nu mai poate fi efectuata fara documentatia necesara.
Prin urmarea, aceste capete de cerere au fost respinse, partile fiind îndrumate sa solutioneze situatia de carte funciara cu documentatia aferenta, la OCPI.
Constatând culpa pârâtilor B., în baza disp.art.274 Cod proc.civ., acestia au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata, constând in taxe de timbru.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii B. S. si B. E.
Prin decizia civila nr. 254/R din 27 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4187/296/2010, s-a respins recursul pârâtilor B.S. si B.E., împotriva sentintei civile nr.5750/2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr.4187/296/2010, în contradictoriu cu intimatii B. F. s.a
Pentru a pronunta în acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele aspecte:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune în sens material a reclamantului în executarea antecontractului de vânzare-cumparare din 19.05.1995 si a celui de schimb din 10.12.1998 s-a apreciat a fi nefondata.
Tribunalul a retinut ca dupa cum rezulta din interogatoriile adresate recurentilor B. S. si B. E., precum si numitei K. E. reclamantul-intimat B.alaj foloseste terenul de la încheierea contractelor de vânzare-cumparare si respectiv de schimb. Însisi pârâtii au confirmat astfel ca odata cu încheierea contractului sub semnatura privata, reclamantului i s-a predat posesia terenului, aflându-se si în prezent în folosinta acestuia, fapt pentru care prescriptia extinctiva prev.de art.3 din Decr.167/1958 este inoperanta în speta (Curtea de Apel Brasov – dec.civ. nr.628/R/26.04.2001, Practica jud.Ed.Hamangiu 2006).
Analizând primul motiv de recurs referitor la depasirea cadrului procesual de catre reclamant prin completarea actiunii în etapa rejudecarii procesului în fond dupa casare, s-a apreciat ca sustinerile recurentilor sunt pertinente, însa acestea puteau fi invocate, conform disp.art.108 alin.3 Cod proc.civ., la prima zi de înfatisare ce a urmat acestei neregularitati si înainte de a pune concluzii în fond, în caz contrar neregularitatea fiind acoperita.
Al doilea motiv de recurs vizeaza prescriptia dreptului reclamantului la actiunea în rectificare CF în baza art.38 din Lg.7/1996 si având în vedere ca dreptul de proprietate al recurentilor a fost întabulat la data de 18.02.2000 în CF 111 Ambud.
S-a constatat ca potrivit art.38 din Lg.7/1996, actiunea în rectificare îsi va produce efectele fata de tertele persoane care si-au înscris un drept real dobândit cu buna credinta si prin act juridic cu titlu oneros, întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. Termenul va fi de 3 ani socotiti de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a carui rectificare se cere.
Termenul de prescriptie de 3 ani este valabil doar în cazul tertilor dobânditori cu buna credinta.
În caz contrar, conform art.37 alin.1 din Lg.7/1996, actiunea în rectificare sub rezerva prescriptiei dreptului material la actiunea în fond va fi imprescriptibila.
Or, în speta, obiectul actiunii în constituie nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare pentru cauza ilicita determinat de reaua credinta a partilor contractante.
În consecinta, actiunea reclamantului s-a apreciat a fi imprescriptibila, retinând ca reaua credinta invocata de catre reclamant a pârâtilor-cumparatori B. si a vânzatoarei K.E. este dovedita prin probele administrate.
Astfel, privind persoana vânzatoarei K.E., retinem urmatoarele:
K.E. a fost sotia supravietuitoare a sotului ei, K. M., decedat la 2.04.1983.
Conform certificatului de mostenitor nr.606/5.07.1983, aceasta ca unica mostenitoare a mostenit imobilul casa si teren înscris în CF 307 Ambud.
K. M – sotul vânzatoarei, împreuna cu fratele lui, K. F., au renuntat în mod expres, în baza art.700 Cod civil, la mostenirea dupa tatal lor, K. M, decedat la 13.11.1977.
Masa succesorala dupa K. M sen., compusa din constructii si teren, înscrise în CF 167 Ambud, nr.top 267, 268 si 320/2 s-a transmis în cote egale nepotilor acestuia, K.S.V. si S.S. E., mostenitori testamentari.
Ca sotie a lui K. M jr., numita K.E., se prezuma ca avea cunostinta despre renuntarea sotului ei la mostenirea dupa tatal lui, Karoly Mihai sen.
Prezumtia este consolidata prin certificatul de mostenitor emis în favoarea ei si în care nu se regasesc bunurile apartinând socrului ei. Mai mult, aceasta nu initiaza o actiune în scopul stabilirii masei succesorale dupa sotul ei prin recunoasterea calitatii lui de mostenitor al tatalui predecedat.
Cu toate acestea, numita K. E. solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în raza loc. Paulesti si Ambud ca unica mostenitoare a sotului defunct cu mentiunea expresa ca nu poate lua parte succesorala nici nepotul de frate al sotului (cererea din 21.05.1991) si ca din 4 ha cedeaza 3 ha nepotului ei B. A. (cererea din 5.03.1991).
S-a conchis ca însesi cererile de reconstituire a dreptului de proprietate releva intentia numitei K. E. de a acapara terenul la care sotul ei a renuntat si care se cuvine nepotilor acestuia cu care ea se afla în raporturi de dusmanie, conform interogatoriului, în scopul daruirii propriului ei nepot de sora.
Titlul de proprietate emis în favoarea lui K. E. a fost rectificat, fiind radiata din el parcela 216/7, fapt cunoscut atât de K. E., cât si de cumparatorii B., conform interogatoriilor si conform actelor din dosar nr.10731/2000 al Judecatoriei Satu Mare.
S-a mai retinut ca sentinta civila nr.5607/2001 constata dreptul reclamantilor S. S. si K. S. V. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,96 ha, înscris sub nr.cadastral 216/7.
Hotarârea nu a fost desfiintata, nefiind atacata de K. E..
Mai mult, s-a mai retinut ca terenul se afla în folosinta intimatilor, fapt exprimat de K. E. prin interogatoriu. Aceasta avea cunostinta chiar si de transmiterea terenului prin vânzare si schimb reclamantului Balaj, înca din anul 1995.
Cu toate acestea, în anul 2000 înstraineaza terenul numitilor B., desi nu a avut niciodata posesia terenului si nu a transmis posesia terenului, ci doar nuda proprietate. În contractul autentic (fila 22 dosar fond 2224/296/2008), însa se precizeaza ca intrarea în posesia si folosinta imobilului se face la data încheierii contractului.
Cumparatorii B., de asemenea, aveau cunostinta despre faptul ca posesia terenului este exercitata de numitii K. S.si S.S., precum si despre transmiterea terenului de catre acestia reclamantului B. dupa cum rezulta atât din raspunsurile la interogatoriu, cât si din plângerile adresate Judecatoriei Satu Mare la 19.07.2000 (filele 39-40 dosar recurs 2224/296/2008).
Date fiind raporturile de rudenie cu vânzatoarea, care nu a detinut niciodata terenul în folosinta, vânzatorii cunosteau situatia reala a terenului.
Aceasta mentiune a cunoasterii situatiei reale a terenului de fapt si de drept apare în contractul de vânzare-cumparare încheiat de recurentii B. cu K. E. la 15.02.2000, precum si aceea ca acestia “stiu ca imobilul a fost continuu în stapânirea vânzatoarei. Intrarea în posesia si folosinta acestui imobil se face de cumparatori la data încheierii contractului”.
Raspunsurile la interogatoriu infirma însa aceste mentiuni, recurentii având cunostinta ca din anul 1995 reclamantul a folosit terenul în baza unui contract de schimb.
În aceste conditii, tribunalul a apreciat ca prezumtia bunei lor credinte la încheierea contractului autentic de vânzare-cumparare cu K. E. este rasturnata prin probele administrate.
În virtutea considerentelor expuse, tribunalul a apreciat ca legala si temeinica hotarârea atacata, fiind respins recursul în baza art.312 Cod proc.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii-recurenti B. S.si B.E., solicitând casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare.
În motivarea recursului se arata ca raportat la capetele de cerere cu care a fost sesizata instanta, hotarârea primei instante este supusa si caii de atac a apelului, nu numai a recursului.
Astfel, prin unul din capetele de cerere s-a solicitat rectificarea cartii funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al recurentului asupra apartamentului, obiect al contractului încheiat cu defuncta K. E., ori rectificarea de carte funciara este reglementata de art. 53 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, caz în care hotarârea pronuntata este supusa apelului.
Prin urmare se apreciaza ca în mod nelegal calea de atac a fost calificata ca recurs, desi suntem în prezenta unui apel, care trebuia judecat în compunerea prevazuta de art. 57 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, respectiv în complet format din doi judecatori si nu din trei, cum gresit s-a procedat.
În continuarea motivelor de recurs sunt evocate o serie de aspecte de nelegalitate ale hotarârii atacate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul B. F. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
Examinând recursul, Curtea a retinut urmatoarele:
În dreptul procesual civil român sistemul civil de atac este guvernat de principiul unicitatii, în sensul ca acestea pot fi folosite o singura data, si numai în ordinea stabilita de cod, daca legea nu prevede în mod expres altfel.
Pe cale de consecinta, reiterarea caii de atac a recursului împotriva unei hotarâri pronuntate în recurs este inadmisibila.
De altfel, instanta a apreciat ca este de observat ca principalul capat de cerere din actiunea reclamantului l-a constituit constatarea nulitatii absolute a unui contract de vânzare-cumparare a unui imobil, acesta fiind evaluabil în bani, astfel ca în raport de valoarea declarata de reclamant si necontestata pârâti calea de atac potrivit art. 292 alin. 1 coroborat cu art. 282 1 alin. 1 Cod procedura civila este cea a recursului.
În ceea ce priveste rectificarea de carte funciara, instanta de recurs a retinut ca aceasta cerere reprezinta o cerere accesorie cererii principale, prin urmare ea este irelevanta în stabilirea competentei, respectiv a caii de atac.
Fata de cele ce preced, Curtea a respins recursul ca inadmisibil, iar în baza art. 274 Cod procedura civila recurenti fiind obligati la 2.480 lei cheltuieli de judecata în favoarea intimatului B. F., reprezentând onorariu avocatial.
