Imprecizie ce deschide calea lamuririi hotarârii în conditiile art. 2811 din Codul de procedura civila.
Art. 2811 Cod procedura civila
Art. VII Titlul I din Legea nr. 247/2005
Imprecizia din dispozitivul hotarârii prin care s-a dispus obligarea primarului la emiterea unei dispozitii privind propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafata de teren din litigiu, deschide calea lamuririi hotarârii.
Nu poate fi vorba de o solutie ce ar determina practic modificarea hotarârii, câta vreme în considerentele sentintei s-a facut trimitere la prevederile art. VII a Titlului I din Legea nr. 247/2005, text care reglementeaza tocmai acordarea despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, nicidecum compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent. Ambele reprezinta masuri reparatorii prin echivalent, însa din considerentele sentintei, a carei lamurire s-a solicitat, rezulta cu prisosinta ca instanta de fond a avut în vedere masura de stabilire a despagubirilor acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, mai ales ca în considerente s-a si specificat ca primaria nu dispune de bunuri care sa poata fi oferite în compensare.
DECIZIA CIVILA NR. 1807/2011-R din 01.09.2011
Dosar nr. 2336/83/2009
Prin sentinta civila nr. 2993/D din data de 28.12.2010, pronuntata în dosar nr. 2336/83/2009, Tribunalul Satu Mare a admis cererea reclamantei S R M, prin mandatar H R, cu domiciliul procedural ales în S M, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL S M prin PRIMARUL S M.
A dispus obligarea pârâtului Primarul mun.S M la emiterea dispozitiei cuprinzând propunerea de acordare a masurilor reparatorii în echivalent pentru suprafata de 3472 mp. teren înscris în CF 18836 S M, nr.top 3425/3, nerestituita reclamantei din suprafata totala de 9200 m.p.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Conform actelor de stare civila, precum si a certificatului de mostenitor din 03.02.1981, respectiv a sentintei civile nr.7256/1999 a Judecatoriei Satu Mare, reclamanta este unica mostenitoare a def.H E si L G, ambele nasc.B.
În temeiul acestei calitati si a înscrierilor de CF privind proprietatile defunctelor, reclamantei i s-a restituit în cota de 1/1 imobilul cuprins în CF 59043, nr.top 3425/4 si partial, respectiv 5728/9200 parti din imobilul cuprins în CF 18836, nr.top 3425/3.
Prin Dispozitia nr.2122/17.12.2008 emisa de Primarul mun.S M s-a dispus restituirea în natura a acestei cote cu mentiunea ca “obiectul unei dispozitii viitoare va face si suprafata de 3472 mp. din nr.top 3425/3 care nu pot fi restituiti în natura”.
Prin adresa nr.26482/15.07.2010 pârâtul comunica instantei ca Municipiul S M nu dispune de bunuri care sa poata fi oferite în compensare conform disp.art.1 alin.5 din lg.10/2001.
Din probele administrate rezulta ca pârâta nu contesta dreptul reclamantei de a beneficia de reparatie în temeiul Lg.10/2001 pentru suprafata solicitata – 3472 m.p.
În virtutea celor expuse, s-a apreciat ca întemeiata cererea reclamantei potrivit disp.art.1, 2 din Lg.10/2001, art.VII titlul I din Lg.247/2005 alin.2.
În consecinta, instanta a admis cererea reclamantei Sandu Rodica Mirela si a dispus obligarea pârâtului Primarul mun. S M la emiterea dispozitiei cuprinzând propunerea de acordare a masurilor reparatorii în echivalent pentru suprafata de 3472 mp. teren înscris în CF 18836 S M, nr.top 3425/3, nerestituita reclamantei din suprafata totala de 9200 m.p.
Prin Încheierea civila din data de 02.03.2011, pronuntata în dosar nr. 2336/83/2009, Tribunalul S M în baza art. 281 ind. 1 C.pr.civ., a admis cererea formulata de Primarul Mun. S M, cu sediul în S M, Piata 25 O nr.1, jud. S M pentru lamurirea dispozitivului Sentintei civile nr. 2993/D din 28 Decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul S M în dosar nr. 2336/83/2009, în sensul ca a dispus acordarea masurilor reparatorii în echivalent, conform dispozitiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
În considerentele sentintei s-a retinut ca Municipiul S M nu dispune de bunuri care sa poata fi oferite în compensare conform dispozitiilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Deci compensarea în natura prin atribuirea altui teren pentru suprafata preluata nu este posibila.
Totusi, reclamanta are dreptul la reparatie în baza Legii nr. 10/2001, actiunea ei fiind întemeiata si impunându-se a fi admisa.
În ce priveste modalitatea de realizare efectiva a dreptului sau în imposibilitatea restituirii în natura a terenului, aceasta este prevazuta de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, “În cazul în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investita cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei îndreptatite sau despagubiri acordate în conditiile prevederilor speciale”.
Aceasta este ratiunea care sta la baza dispozitivului sentintei.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel S R M solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul de a se respinge cererea de lamurire a dispozitivului, iar în subsidiar modificarea în sensul formulat de apelanta în fond, respectiv, potrivit cererii de chemare în judecata introductiva si dispozitivului sentintei “compensarea în natura cu teren a diferentei de 3472 mp”.
În motivarea cererii de apel sunt formulate urmatoarele critici:
– instanta de fond a admis cererea intimatei si a dat alt sens dispozitivului sentintei decât cel initial, golind de continut sentinta care nu a fost contestata de intimata cu apel, astfel a dispus obligarea pârâtului la emiterea dispozitiei cuprinzând propunerea de acordare a masurilor reparatorii în echivalent pentru suprafata de 3472 mp, dispozitie schimbata în sensul ca s-a dispus acordarea masurilor reparatorii în echivalent conform disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001;
– procedând astfel instanta a schimbat natura juridica a actiunii, obligatia de a face fiind transformata prin încheierea apelata în obligatie de a da;
– actiunea reclamantei a fost admisa în tot nu în parte, iar petitul actiunii a vizat emiterea dispozitiei cuprinzând propunerea de acordare a masurilor reparatorii în echivalent prin compensare în natura a diferentei de 3472 mp teren;
– interpretarea din încheiere difera de dispozitivul sentintei, iar aceasta interpretare o prejudiciaza pe apelanta din doua motive, lamurirea fiind de fapt o modificare a dispozitivului, iar pe de alta parte, daca asa ar fi fost redactat dispozitivul sentintei de la început, sentinta ar fi fost atacata cu apel de catre reclamanta, iar în prezent aceasta este lipsita de posibilitatea caii de atac.
În drept sunt invocate disp. art. 282, 296, 297 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare, intimatul Primarul Mun. S M a solicitat respingerea apelului cu motivarea ca intimatul a fost obligat sa urmeze procedura prevazuta de art. 16 alin. 2 din Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv de a face propunere de acordare de masuri reparatorii prin echivalent în conditiile legii speciale reprezentând valoarea de piata pentru suprafata de 3472 mp, intimatul apreciind încheierea de lamurire a dispozitivului sentintei pronuntata de tribunal ca fiind temeinica si legala.
În sedinta publica 01.09.2011, calea de atac declarata în cauza a fost recalificata în recurs.
Examinând încheierea recurata, prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Prin lamurirea hotarârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifica, se interpreteaza doar masurile dispuse de instanta prin hotarârea a carei lamurire se doreste. Procedura instituita de prevederile art. 281 indice 1 din Codul de procedura civila este pusa la dispozitia partii interesate când dispozitivul hotarârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultati la executare.
În speta, prin sentinta pronuntata în sedinta publica din 28.12.2010, tribunalul a dispus obligarea pârâtului Primarul Mun. S M la emiterea dispozitiei privind propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafata de 3472 mp teren.
Aceasta imprecizie deschide calea lamuririi hotarârii, nefiind vorba de o solutie ce ar determina practic modificarea hotarârii astfel cum sustine reclamanta prin calea de atac.
În acest context este de relevat ca în considerentele sentintei s-a facut trimitere la prevederile art. VII Titlul I din Legea nr. 247/2005, or textul de lege invocat în sprijinul solutiei de admitere a cererii reclamantei reglementeaza tocmai acordarea despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, sursele de finantare si cuantumul acestora, nicidecum compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent. Ambele reprezinta masuri reparatorii prin echivalent, iar din considerentele sentintei a carei lamurire s-a solicitat ulterior, rezulta cu prisosinta ca instanta de fond a avut în vedere masura de stabilire a despagubirilor acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În sprijinul aceleasi concluzii este de relevat ca, în cadrul acelorasi considerente, tribunalul a retinut ca Municipiul S M nu dispuse de bunuri care sa poata fi oferite în compensare conform dispozitiilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, facându-se referire la adresa nr. 26482/15.07.2010 emisa de pârât.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, instanta concluzioneaza ca, prin încheierea atacata, tribunalul a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 2811 din Codul de procedura civila, pe cale de consecinta, în temeiul art. 312 alin. 1 din acelasi Cod, instanta a respins ca nefondat recursul, încheierea recurata urmând a fi mentinuta în totul.
S-a constatat totodata ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
