Nu se poate solicita constatarea nulităţii licitaţiei pentru motive ulterioare ei.
Anularea contractului de închiriere nu poate fi cerută de către o persoană care nu este parte în acel contract.
(Secţia comercială, decizia nr. 420/28.06.1994)
Prin cererea înregistrată la 7.09.1992, S.C. “U.” – S.A. a solicitat în contradictoriu cu S.C. “S.I.” -S.R.L., Primăria Municipiului Bucureşti, şi S.C. “C.I.” – S.A., constatarea nulităţii absolute a licitaţiei publice şi a procesului verbal de licitaţie încheiat la 22.04.1991, precum şi constatarea nulităţii contractului de închiriere încheiat în urma licitaţiei amintite.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins acţiunea reclamantei. Instanţa a considerat că pentru spaţiul câştigat la licitaţie, cu respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 140/1991, nu s-a încheiat contractul de locaţie a gestiunii, întrucât între părţi a intervenit o convenţie comercială, reclamanta-apelantă vânzând gestiunea compusă din mărfuri preluate pe bază de inventar.
Pe de altă parte, instanţa a arătat că reclamanta nu are legitimare procesuală pentru a solicita anularea contractului de închiriere, deoarece nu este partea în acel contract.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. “U.” -S.A., criticile vizând modul de interpretare al instanţei de fond a obligaţiei beneficiarului locaţiei de gestiune, câştigată la licitaţia organizată de Primăria Municipiului Bucureşti, şi anume, aceea de a încheia contractul de locaţie a gestiunii. Pe de altă parte, apelanta consideră că, în mod nejustificat, instanţa de fond nu a anulat contractul de închiriere încheiat cu S.C. “C.I.” – S.A., întrucât numai prin intermediul licitaţiei cele două societăţi au ajuns în raporturi contractuale. înainte de adjudecare, beneficiarul dreptului de folosinţă al spaţiului respectiv şi deci al contractului de închiriere fiind S.C. “U.” – S.A.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Astfel, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 49 din 17.05.1991, s-a procedat la rezolvarea contestaţiei licitaţiei din 22.04.1991, comisia de licitaţie hotărând repunctarea ofertelor pentru spaţiul comercial în litigiu. S-a stabilit că adjudecatara licitaţiei pentru închirierea spaţiului este S.C. “S.I.” – S.R.L., cu respectarea anumitor obligaţii, printre care încheierea contractului de locaţie a gestiunii cu S.C. “U.I.” – S.A. pentru folosirea mobilierului şi a stocului de marfă.
Ulterior a intervenit o nouă convenţie comercială cu S.C. “U. – S.A., potrivit căreia aceasta a oferit spre cumpărare mobilierul şi stocul său de marfă de la magazinul licitat. Contravaloarea acestora a fost achitată la data de 14.06.1991, fapt necontestat de reclamanta apelantă.
Potrivit art. 17 şi 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, bunurile societăţii comerciale sunt în proprietatea acesteia şi poate să dispună de ele, cu atât mai mult cu cât în speţă este vorba de o parte din fondul de comerţ al unităţii.
Acest contract de vânzare-cumpărare este guvernat de dispoziţiile art. 1295 şi art. 50 Cod comercial, intervenind între persoane ce aveau dreptul să angajeze cele două societăţi comerciale.
Cercetând voinţa părţilor, instanţa de fond a apreciat că reclamanta apelantă a vândut însuşi fondul de comerţ, cu toate că obiectul vânzării n-a cuprins absolut toate elementele lui componente, ci numai pe cele principale, situaţie în care susţinerea apelantei că nu s-a avut în vedere Codul comercial şi beneficiile ce le-ar fi obţinut prin utilizarea spaţiului, nu poate fi luată în consideraţie.
în această situaţie, apelanta nu putea solicita constatarea nulităţii licitaţiei pentru motive ulterioare ei.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 140/1991 privind metodologia atribuirii în locaţie de gestiune sau închirierii unor subunităţi prin licitaţie directă (publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 11 martie 1991), a fost abrogată prin H.G. nr. 457/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 213 din 28 august 1997).
Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
